Electrocardiografia

Este o metoda de investigate care se ocupa cu studiul fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima in cursul activitatii sale. Curentii electrici produsi de inima sunt de o intensitate foarte slaba si se transmit la suprafata tegumentelor prin tesutul, a caror rezistenta le reduce si mai mult voltajul. Pentru a fi inregistrate este necesara amplificarea lor cu aparate foarte sensibile. Captarea curentilor se face cu doi electrozi plasati in doua puncte diferite ale inimii sau chiar la distanta de inima. Se folosesc fie electrocardiografe cu inscriere indirecta sau fotografica fie, cu inscriere directa sau mecanica (cu cerneala, stilet, incalzit, cu hartie carbon etc.). Unele aparate dispun si de osciloscoape - sistem care permite urmarirea vizuala a curbei electrocardiografice pe un ecran. In prezent se intrebuinteaza tot mai fiecvent aparate care permit inscrierea simultana a mai multor derivatii electrocardiografice si chiar a altor grafice (fonocardiograma, pulsul venos etc.).

Pentru studiul fenomenelor electrice ale inimii se aplica electrozii - fie direct pe cord, fie pe suprafata corpului, la diferite distante de inima. Electrozii sunt piese metalice rotunde, ovale sau dreptunghiulare, care se fixeaza pe membre sau torace prin benzi de cauciuc si sunt legati de aparat prin conductori electrici. Dupa locul de aplicaie a electiozilor fata de inima se deosebesc derivatii directe (endocavitar prin cateterism), semidirecte (esofagiene) si indirecte, in care electrozii sunt asezati pe membre sau pe regiunea precordiala.

In mod obisnuit se folosesc urmatoarele derivatii: Derivatiile standard sau bipolare se obtin conectand cei doi poli ai galvanometrului cu doi electrozi situati pe regiuni echidistante de inima: antebratul drept, stang si piciorul stang. Cele trei derivatii standard sunt: D1 - antebratul drept - antebratul stang; D2 - antebratul drept - gamba stanga; D3 - antebratul stang - gamba stanga.

Obisnuit, aparatele sunt prevazute cu trei fire conducatoare, notate cu semne sau culori conventionale (rosu pentru bratul drept, verde pentru piciorul stang si galben pentru bratul stang). Derivatiile unipolare ale membrelor se obtin conectand polul pozitiv al galvanometrului cu un electrod asezat pe rand pe fiecare din cele trei membre (electrod explorator), polul negativ fiind conectat cu un electrod asezat cat mai departe de inima si numit electrod indiferent: aVR - derivatia unipolara a bratului drept; a VL- derivatia unipolara a bratului stang; aVF - derivatia unipolara a piciorului stang. a simbolizeaza conducerea amplificata, V este un simbol care desemneaza derivatiile unipolare ale membrelor, iar literele R (right = dreapta, L (left = stanga,) si F (foot = picior) reprezinta prescurtarile unor cuvinte de origine engleza care arata locul unde se aplica electrodul explorator.

Derivatiile precordiale sunt derivatii unipolare care inregistreaza diferentele de potential din regiunile miocardice situat sub electrodul explorator. Amplitudinea deflexiunilor este mai mare decat in derivatiile membrelor, deoarece electrodul explorator este asezat mai aproape de inima.