Tulburarile periferice

Tulburarile periferice

Tulburarile periferice pot fi datorite unor afectiuni organice sau unor tulburari arteriale functionale. Trebuie retinut faptul ca nu orice tulburare la nivelul membrelor (durere, modificare de temperatura sau culoare) traduce o afectiune vasculara, in multe cazuri fiind vorba de o boala reumatica, neurologica, o polinevrita etc. Cele mai importante manifestari functionale sunt: Oboseala la mers (foarte semnificativa si prccoce): carcei si mai ales parestezii, fie cu caracter de arsura sau amorteala, fie cu caracter de frig sau hiperestezie.

Durerea este simptomul dominant. Cea mai semnificativa este durerea care apare la efort, in special la mers, si calmata prin repaus, cu sediul in gamba, exceptional deasupra genunchiului. Are caracter de crampa. Se numeste claudicatie intermitenta si este datorita aproape totdeauna unei arteriopatii periferice organice.

Durerea spontana, continua, de repaus, apare mai tarziu si denota un stadiu tardiv, care preceda aparitia tulburarilor trofice. Este datorita unei nevrite ischemice, este difuza, continua, atroce, refractara, la tratament, se intensifica la caldura si efort si nu permite somnul. Aparitia subita a unei dureri profunde, intense, insotita de paloare si raceala locala, cu impotenta functionala totala, denota o osbtructie arteriala acuta (embolie sau tromboza). Cand durerile sunt simetrice, interesand ambele maini, declansate de frig, la inceput cu paloare si raceala, apoi cu cianoza si fumicaturi, aparand in special la femei, exprima de obicei o tulburare functionala: boala Raynaud.