Examenul ganglionar
Examenul ganglionilor limfatici implica folosirea inspectiei si palpatiei care permite recunoasterea unei adenopatii si diferentierea de alte formatiuni, precum si efectuarea unor examene complementare (hemograma, punctie ganglionara, biopsie ganglionara, punctie sternala) care vor stabili afectarea primitiva a tesutului adenolimfatic sau numai participarea lui in diferite hemopatii.
In leucemia limfatica, adenopatia generalizata este semnul major, prezent de la debutul pina la sfarsitul bolii. Ganglionii sunt mariti de volum (diametru de 1-5 cm), nu sunt durerosi, au o consistenta moale, fara a incomoda pe bolnav.
In leucemia mieloida ganglionii nu sunt mariti de volum in stadiile initiale ale bolii; catre sfarsitul evolutiei bolii poate apare o adenopatie palpabila, ca o consecinta a metaplaziei mieloide si disparitiei celulelor normale din ganglion.
In boala Hodgkin adenopatia este moderata, asimetrica, nedure roasa, cu debut mai ales in regiunea cervicala, ca apoi sa fie prinse in etape succesive si alte grupe ganglionare, superficiale si profunde. Ganglionii nu adera la piele, ci numai la planurile profunde.
Examenul splinei
Splina, fiind un organ care face parte din sistemul limfatic (este socotita ganglionul limfatic nr.l), va genera numeroase sindroame care au fost mentionate in capitolul precedent.
O mentiune speciala, legata de afectarea splinei, este hipersplenismul, notiune prin care trebuie sa se inteleaga o exacerbare sau disfunctie a functiilor normale ale splinei care provoaca anemie, leucopenie, trombopenie, separate sau in asociatie, si care dispare dupa splenectomie.
Hipersplenismul este primitiv, atunci cand boala principala intereseaza splina (icter hemolitic congenital, trombopenie esentiala, neutropeniile splenice, pancitopeniile idiopatice splenomegalice) sau secundar, cand manifestarile hematologice mentionate intovarasesc unele boli cunoscute: boli hepatice (ciroze), hemopatii maligne (leucoza, boala Hodgkin, limfoblastomul gigantofolicular), boli infectioase si parazitare (tuberculoza, malaria).
Desi, in general, hipersplenismul este definit clinic prin prezenta splenomegaliei, indiferent de cauza, notiunea trebuie inteleasa mai mult in sens functional si nu anatomic, deci splenomegalia nu este absolut obligatorie. Rolul splinei in producerea hipersplenismului se exercita pe trei planuri importante: a) o exagerare a distrugerii directe a elementelor figurate sechestrate in splina, b) producerea de anticorpi antieritrocitari, antileucocitari si antitrombocitari si c) inhibitia medulara splenogena (Ipoteza hormonala).
Examenul obiectiv clinic va fi completat cu explorarea amanuntita si a celorlalte organe care pot fi afectate in hemopatii. Astfel, la nivelul aparatului respirator, in cazul bolii Hodgkin, putem intalni semne tumorale sau de pleurezie; la nivelul aparatului cardiovascular - tahicardie, sufluri anemice , hipotensiune arteriala, modificari EKG (segment ST si unda T) si chiar o marire de volum a cordului (cord anemic).