forme clinice ale anemiei feriprive

Forme clinice 

Anemia sugarului si a copilului apare dupa epuizarea rezervei de fier matern, mai frecventa la prematuri si gemeni, mai ales dupa 3 luni, sau mai tarziu dupa 5, sau 6 luni, cauzata de alimentatia exclusiva cu lapte.
Cloroza fetelor tinere, sau anemia feripriva a pubertatii si adolescentei, nu este altceva decat o anemie cauzata de aportul alimentar insuficient in fier, pentru a acoperi nevoile de crestere, dar si din cauza pierderilor menstruale.
Anemia feripriva a adultului, cunoscuta si ca cloranemia achilica, anemia hipocroma esentiala, anemia Knud-Faber, sau boala lui Schulten, este mai frecventa la femei, datorita saracirii rezervelor de fier prin pierderi menstruale, graviditate, nastere si lactatie. Exista o anaclorhidrie sau cel putin hipoclorhidrie constanta.
Anemia feripriva din sarcina este provocata, indeosebi, de scaderea rezervei de fier din cauza fatului si aportului alimentar redus in fier (subalimentare, sau tulburari digestive).
Anemiile simptomatice se intalnesc in reactiile gastrice, in herniile diafragmatice, in tumorile gastrice; de asemenea pot fi de origine enterogena (sprue, steatoree, diaree cronica) etc.
Anemiile posthemoragice, prin hemoragii cronice, oculte, prezinta caracterele de ansamblu ale anemiilor feriprive, intrucat pierderile de fier nu pot fi acoperite de aportul alimentar.
ANEMII HIPOCROME FARA LIPSA DE PIER
Aceasta categorie de anemii, care nu depasesc ca frecventa procentul de 10% din totalul anemiilor hipocrome, evolueaza cu o sideremie normala sau chiar crescuta. Tulburarea metabolismului fierului consta in defectiuni care privesc transportul fierului la nivelul maduvei hematogene sau la incorporarea sa in molecula de hemoglobina.
Anemia hipocroma prin blocarea fierului in celulele macrofage
Este o anemie benigna, tranzitorie, care apare in infectii provocate de bacterii (mai ales coci), datorita blocarii fierului in celulele reticulare macrofage si granulocitele neutrofile. Fierul, sub forma de fertina si hemosiderina, activeaza enzimele lizozomale si intervine in neutralizarea toxinelor microbiene. Blocarea fierului in celulele SRH va determina o dificultate in formarea hemoglobinei rezultind o anemie hipocroma moderata. Un astfel de fenomen se mai intalneste in saturnism si in avitaminozele C si B6.
Diagnosticul se stabileste pe recunoasterea starii infectioase, a intoxicatiei sau avitaminozei si pe baza tabloului hematolologic care arata: hematii in jur de 3.000.000/mmc cu aspect de anulocite, hemoglobina sub 7-8 g % (fotometric), diminuarea siderocitelor sanguine si a sideroblastilor medulari (coloratia Perls). Pe frotiul medular se vor gasi celule reticulare cu incluziuni de feritina. Sideremia plasmatica este scazuta sub 70 gama %, de asemenea si transferina. Cupremia creste peste 150 gama %, fata de anemiile feriprive propriu-zise unde valorile sunt normale.
Anemiile sideroblastice (anemia hipocroma sideroacrestica, anemia hipocroma hipersideremica)
Este un grup heterogen de anemii cu eritrocite microcitare si hipocrome in sangele circulant si sideroblasti in exces (peste 70 %), unii de aspect inelar, in maduva osoasa.
Cu ajutorul microscopului electronic s-a constatat ca sideroblastii prezinta depozite mari de fier in mitocondrii, in timp ce in eritroblastii normali fierul neheminic este situat in citoplasma sub forma de fertina.
In acest grup se includ anemii sideroblastice ereditare sau congenitale (sensibile la piridoxina) si anemii sideroblastice castigate (idiopatice, complicand alte maladii de cauza medicamentoasa si toxica).
Indiferent de etiopatogenie, aceasta categorie de anemii se recunoaste dupa urmatoarele semne clinice si paraclinice:
coloratie palida-cenusie a tegumentelor, tulburari functionale hepatice, pancreatice, cardiace, cu hepato-splenomegalie (sideroza cutanata si viscerala);
anemie hipocroma cu anulocitoza si anizocitoza;
maduva cu sideroblasti in exces, de aspect inelar, uneori cu tulburari asociate de maturatie granulocitara si megacariocitara (evolutia posibila spre panmielopatie);
hipersideremie (peste 200 gama %), hipertransferinemie;
  cresterea coproporfirinei III in sange si urina;
incarcarea hemosiderotica si cu fertina constatata histologic pe biopsiile cutanate.