metoda de explorare functionala

Examenul urinii
Examenul urinii este absolut obligator in investigatia oricarei suferinte reno-urinare, dar pentru ca informatiile pe care ni le furnizeaza sa fie de maxima fidelitate, este necesar a recolta urina in cantitati corespunzatoare, luand anumite precautii: se colecteaza urina din 24 ore intr-un vas curat, tinut acoperit, intr-un loc racoros. Vara, pentru a impiedeca fermentatia,se adauga in vas cateva picaturi de timol sau cianura de mercur (0,20g). La femei nu se vor face examene urinare in timpul ciclului menstrual.
Examinarea urinii comporta un studiu macroscopic (cantitate, densitate, aspect, culoare, miros), un studiu fizico-chimic si un examen microscopie (citologic si bacteriologic).
1.Examenul macroscopic
Cantitatea urinii in 24 ore variaza la individul adult normal intre l.000-2.000 ml. Diureza nocturna este de circa 1/4 din cantitatea totala de urina din 24 de ore. In clinostatism, diuraza este mai mare decat in ortostatism. Valori ale diurezei sub l.000 ml/24 ore poarta denumirea de oligurie, scaderi sub l00 ml/24 ore, de anurie, iar cand depasesc 2000 ml/24 ore - poarta denumirea de poliurie.
Densitatea variaza in general in raport cu volumul urinar, scazind atunci cand el creste si invers. La un regim echilibrat hidric si alimentar, in conditii de functionare normala renala, densitatea este egala cu 1015-1020. Cand densitatea este scazuta sub nivelul normal, ca rezultat al scaderii functiei de concentrare a rinichilor, in conditii de diureza scazuta, fenomenul poarta denumirea de hipostenurie, iar cand densitatea ramine la valori de 1010-1011 oricare ar fi volumul urinar, poarta denumirea de izostenurie.
Aspectul si culoarea urinii poate indica prezenta unei nefropatii: urini concentrate si rosietice (glomerulonefrite acute), urini palide (insuficienta renala cronica), tulburi sau purulente (infectii ale cailor urinare); aspectul tulbure poate fi determinat si in cazul prezentei in cantitate mare de saruri. In acest caz, incalzirea urinii pina la punctul de fierbere, sau adaugare de acizi sau baze, determina limpezirea ei, pe cand prezenta puroiului îi mentine aspectul initial. Culoarea rosie deshisa pina la brun-inchis se va intalni in caz de hematurie, hemoglobinurie, mioglobinurie si porfirinurie (vezi capitolul hematúria). In cazul icterelor urina capata o culoare care variaza de la galben-portocaliu la brun-verzui.
Mirosul urinii in stare patologica este amoniacal (staza urinara sau infectiile care hidrolizeaza ureea), putrid in infectile cu flora anaeroba si cu miros de mere acre in comele diabetici si in varsaturile acetonemice la copii.
2.Examenul fizic al urinii
Reactia urinii proaspete, in stare normala, este acida. Avand un pH mediu de 6,6. (4,8-8). Reactia variaza insa in functie de alimentatie: un regim vegetarian bogat vireaza reactia catre alcaline, in timp ce un regim hiperproteinat accentueaza gradul aciditatii.
Aprecierea capacitatii functionale de acidifiere a rinichiului mai poate fi cercetata prin determinarea aciditatii titrabile (neutralizare cu solutie NaOH n/10 pina la pH-ul de 7,4 in prezenta fenolftaleinei) care in mod normal este de 50-70 mEq/24 ore si a amoniuriei (prin tehnica Conway), cu valori normale de 30-50 mEq/24 ore. Aciditatea libera reprezentind diferenta dintre aceste doua cifre, variaza in mod normal intre 10-30 mEq/24 ore.
Densitatea (greutatea specifica) a urinii variaza, in conditii de aport hidric si nutritiv echilibrat, intre 1015-1020.
Se masoara cu ajutorul urodensimetrului,in diferite prize din urina din 24 ore. Intrucat urodensimetrele sunt reglate pentru temperatura de +15°C, se va adauga la cifra aratata pe aparat cate o unitate densimetrica pentru fiecare depasire de 3°C.
Intre densitate si diureza exista o strinsa relatie, ceea ce a facut pe Becher sa elaboreze numarul functional ce-i poarta numele, reprezentat prin suma ultimelor doua cifre ale densitatii urinare cu l/l00 parte din cantitatea de urina din 24h exprimata in ml. Astfel, daca gasim o densitate de 1018 si o diureza de 1200 ml, numarul functional va fi de 30, cifra socotita normala. Raporturile normale se pierd in insuficienta renala cronica, unde numarul functional Becher scade sub 22.
Exista de asemenea o relatie directa intre densitate si eliminarea cristaloizilor din urina. In urina de 24 ore se elimina 60g cristaloizi. Pentru o unitate de densitate este necesara cantitatea de 2,2g cristaloizi. Relatia care se capata inmultind ultimile doua cifre ale densitatii,cu cantitatea de urina din 24 de ore, exprimata in litri si apoi cu 2,2, este egala cu cifra 60 pentru indivizii normali. In insuficienta renala scade sub 50. Relatiile intre densitate si diureza mai pot fi corelate cu presiunea osmotica a urinii masurata prin determinarea punctului delta crioscopic sau a rezistivitatii electrice a urinii. Astfel, o urina izostenurica (D = 1010) prezinta o osmolaritate de 300 mOs/l, iar una cu o densitate de 1020 de 900 mOs/1.
3. Examenul chimic al urinii
Componentii continuti in urina de 24 ore sunt de doua categorii: substante organice si anorganice.
Redam mai jos, urmatorul tabel (C.G.Dimitriu) orientativ: