notiuni de endocrinologie

 NOTIUNI DE ENDOCRINOLOGIE
INTRODUCERE
Functiile generale ale organismului sunt controlate si reglate de glandele cu secretie interna sau glandelor endocrine: hipofiza, epifiza, tiroida, paratiroidele, suprarenalele si glandele genitale, - masculine si feminine. In functie de necesitatile organismului, ele secreta hormani, ale caror atributii sunt in prezent bine stabilite, astfel, glandele suprarenale sunt glandele vitale pentru organism. Hipofiza, prin hormonul de crestere, si glanda tiroida au un rol important in procesul de crestere si de dezvoltare a organismului, in timp ce hormonii gonadotropi hipofizaii si glandele genitale - ovarele si testicolele - sunt implicate in procesul de reproducere.
NOTIUNI DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
HIPOFIZA
Situata la baza creierului, intr-o depresiune osoasa denumita saua turceasca hipofiza -una dintre cele mai importante glande de organism - este alcatuita din doi lobi - unul anterior si altul posterior, - cu origine embrioriara diferita. Lobul anterior secreta urmatorii hormoni: hormonul de crestere sau hormonul somatotrop, denumit prescurtat STH, stimuleaza cresterea tesururilor, mobilizeaza grasimile si intervine in metabolismul mineral; hormonul tireotrop, denumit prescurtat TSH, stimuleaza functia glandei tiroide hormonul corticotrop, denumit prescurtat ACTH, stimuleaza activitatea glandelor suprarenale; hormonii gonadotropi sunt in numar de doi. Ei actioneaza asupra gonadelor masculine si feminine, avand un rol important in sexualizare si in procesul de reproducere. Hormonul foliculostimulant sau FSH stimuleaza la femeie secretia foliculilor ovarieni. La barbat, activeaza si mentine spermatogeneza. Hormonul luteinizant, denumit prescurtat LH sau ICSH, actioneaza la femei asupra corpului galben al ovarului, iar la barbat asupra tesutului interstitial al testiculului, stimuland formarea hormonului masculin - testosteronul; hormonul luteotrop sau mamotrop, denumit prescurtat LTH, actioneaza sinergic cu cei doi hormoni gonadotropi, producand cresterea glandei mamare si secretia lactata.
Lobul anterior mai secreta hormonul melanotrop, sau hormonul pigmentatiei, care stimuleaza formarea pigmentilor din piele. Secretia hormonilor elaborati de hipofiza anterioara este reglata de centri nervosi din creier, prin intermediul unor neurohormoni sintetizati la nivelul hipotalamusului. Cei mai multi hormoni hipofizari pot fi dozati in sange prin metode moderne si precise, radio-imunologice; tehnica fiind insa dificila, acest procedeu este utilizat numai in centre specializate. Lobul posterior al hipofizei secreta doi hormoni, ocitocina si vasopresina, care de fapt sunt hormoni neurohipofizari, deoarece sunt sintetizati in centrii nervosi din hipotalamus. Ocitotocina intervine la nastere, contractand uterul in faza finals a sarcinii. Contracta de asemenea canalele glandelor mamare, contribumd la eliminarea laptelui. Vasopresina are o puternica actiune antidiuretica de unde si denumirea de hormon antidiuretic, prescurtat ADH. Cand hormonul antidiuretic lipseste, se produce o diureza masiva, cu urini foarte diluate.
EPIFIZA
Epifiza sau glanda pineala este situata deasupra hipofizei, intre cele doua emisfere cerebrale. Functia epifizei a constituit una dintre cele mai dezbatute probleme ale endocrinologiei. Cercetarile scolii romanesti de endocrinologie (St. M. Milcu si Ioana Milcu) au demonstrat rolul de glanda endocrina al pinealei. Alaturi de hipofiza, ea intervine in functia glandelor genitale (rol inhibitor antisexual), a suprarenalelor, in metabolismul zaharului (scade glicemia), al apei si al sarurilor. In ultimele decenii au fost izolate din epifiza serotonina, norerepinefrina si melatonina. S-a dovedit recent ca actiunea anti-sexuala a epifizei s-ar datoria melatoninei.
GLANDELE SUPRARENALE
Cele doua glande suprarenale, situate deasupra rinichilor, sunt alcatuite din doua structuri: corticala si medulara. Structura corticala sau corticosuprarenala consta din trei zone: a) zona glomerulara, care secreta ca hormon principal aldosteronul, cu proprietati mineralocorticoide (refine apa si sarea); b) zona fasciculara cave secreta cortizolul si hidrocortizonul, hormon eliminat in urina sub forma 17-hidrocorticosteroizilor. Cortizolul este indispensabil vietii, contribuind la formarea glucozei din proteine - fenomen cunoscut sub denumirea de gluconeogeneza; zona fasciculara mai secreta corticosteronul, hormon mineralocorticoid; c) zona reticulara, care secreta hormoni androgenic eliminati in urina sub forma 17-cetosteroizilor, si hormoni estrogeni. Amintim ca acesti hormoni sunt secretati si de ovare si de testicule. Secretia glandelor suprarenale este dependenta de hormonul corticotrop hipofizar sau ACTH. La randul ei, medulosuprarenala secreta doua substante, denumite catecolamine, si anume adrenalina sau epinefrina si noredrenalina sau noropinefrina. In anumite situatii, ca de pilda in stari de tensiune psihica sau emotii puternice, glanda suprarenala secreta cantitati crescute de adrenalina si noradrenalina. Acestea produc fenomene de vasoconstrictie (paloare, hipertensiune arteriala, frisoane, tahicardie).
TIROIDA
Tiroida, situata la baza gatului, inaintea traheii, secreta mai multi hormoni, dintre care cei mai importanti sunt tiroxina sau tetraiodotironina si triiodotironina. Ambii hormoni stimuleaza oxidarile in organism si ajuta cresterea. Ei sunt necesari cresterii norma le a organismului, maturizarii scheletului si dezvoltarii creierului. Lipsa lor se rasfrange nefavorabil asupra evolutiei proceselor fiziologice normale. Functia glandei tiroide este controlata de hormonul tireotrop hipofizar si de centri nervosi din hipotalamusul anterior. Asa se explica de ce anumite dereglari nervoase se insotesc de perturbari insemnate ale functiei glandei tiroide.
 PARATIROIDELE
Cele patru glande paratiroide, situate pe fata dorsala a tiroidei, secreta hormonul paratiroidian sau parathormonul, care are rolul de a mobiliza calciul din oase si de a stimula absorbtia calciului din intestin. Mareste excretia de fosfor in urina si reabsorbtia tubulara de calciu. In consecinta, o secretie crescuta de parathormon va maii calcemia si va scadea fosforemia. O actiune opusa o are tirocalcitonina - al doilea hormon paratiroidian -, cu actiune hipocalcemianta.
PANCREASUL
Rolul de glanda endocrina al pancreasului a fost recunoscut din 1866, cand extirparea pancreasului la caine a provocat aparitia diabetului. In prezent se stie ca insulele Langerhans din pancreas contin doua feluri de celule endocrine: celula a, care secreta glucagonul, si celulele ß, care secreta insulina. Insulina scade glicemia, transportand zaharul in celule, pe cand glucagonul este un puternic factor hiperglicemiant: scoate zaharul din ficat (glicogenoliza) si creste concentratia acestuia in sange (hiperglicemie).
GLANDELE GENITALE
Gonadele sau glandele genitale feminine si masculine au o secretie externa sau gametogena si o secretie interna sau endocrina. Ovarul asigura producerea ovulelor necesare reproducerii. Totodata el secreta hormoni sexuali: progesteronul si estrogenii. Testiculul produce spermatozoizii care fecundeaza ovulul. Functia spermatogenica este localizata in tubii seminiferi. In spatiul dintre tubi se gasesc celulele Leydig, care secreta hormoni androgeni, cei mai activi dintre acestia fiind testosteronul si androstendionul. Hormonii sexuali determina dezvoltarea caracterelor sexuale si marcheaza diferenta dintre cele doua sexe. Sub controlul sistemului nervos, hipofiza - prin cei doi hormoni gonadotropi (foliculostimulent si luteinizant) - stimuleaza si mentine functia glandelor genitale.
BOLILE HIPOFIZEI
Bolile hipofizei se grupeaza in boli prin exces si boli prin lipsa de hormoni hipofizari. Productia crescuta de hormoni hipofizari e caracteristica tumorilor hipofizare, in perioada de debut. Sindroamele de hipofunctie (hipopituitarism) apar cand glanda este distrusa de un proces inflamator vascular sau tumoral. Tumorile hipofizare prezinta un interes deosebit, datorita frecventei lor (10% din totalitatea tumorilor intracraniene) si mai ales complicatiilor pe care le determina. Tumorile hipofizare sunt clasificate dupa caracteristicile celulare legate de prezenta unor granule secretoare. Se cunoc patru categorii de tumori hipofizare: adenomul cromofob; adenomul acidofil sau eozinofil - creste lent si produce acromegalie si gigantism; adenomul bazofil este de obicei mic si nu produce fenomene de compresiune; aparitia lui este pusa in legatura cu boala Cushing; craniofaringiomul este o tumoare formata de fapt in afara hipofizei, dar cu manifestari clinice asemanatoare celor din adenomul cromofob. Pentru acest motiv, craniofaringiomul e inclus in categoria tumorilor hipofizare.
ADENOMUL CROMOFOB
Constituie tipul cel mai obisnuit de tumoare hipofizara. La inceput, tumoarea se dezvolta in hipofiza, iar pe masura ce se mareste distruge peretii seii turcesti, diafragmul seii si creste in sus, invadand larg hipotalamusul si centrii nervosi invecinati. Procesul infiltrativ e invadant si caracteristic tumorilor maligne. Simptomatologie: in perioada de inceput lipsesc semnele clinice. Bolnavul se plange doar de dureri de cap si de aceea este deseori tratat pentru nevroza. Cefaleea se datoreste de fapt presiunii exercitate de tumoare pe diafragmul seii. Cand tumoarea devine voluminoasa, comprima centrii nervosi din hipotalamus, producand manifestari legate de suferinta creierului: dereglari ale somnului si ale apetitului, obezitate, febra. Daca tumoarea se dezvolta anterior, comprima chiasma otpica si produce tulburari de vedere si stramtoare a campului vizual (hemianopsie), atrofie optica si, in cele din urma, pierderea totala a vederii. Daca tumoarea se dezvolta posterior, determina aparitia diabetului insipid. Tulburarile de natura endocrina apar mai tarziu, dupa ce o parte din hipofiza a fost distrusa de tumoare. Semnul cel mai precoce il constituie regresiunea caracterelor sexuale (hipogonadismul). Ulterior se instaleaza insuficienta tiroidiana si insuficienta suprarenala. O complicate de temut a tumorii hipofizare este hemoragia, care necesita interventia chirurgicala de urgenta. Diagnostic: deoarece manifestarile clinice sunt reduse in adenomul cromofob, diagnosticul se bazeaza in primul rand pe examenul radiologic al seii turcesti - care arata marirea de volum a glandei - si in al doilea rand pe modificarile oculare. Tratamentul este radiologic si chirurgical. Se practica fie rontgenterapia regiunii hipofizare, fie exereza chirurgicala (hipofizectomie). De data recenta este procedeul de distrugere a tumorii hipofizare cu substante radioactive (aur sau itriu), interventie denumita si hipofizoliza.
CRANIOFARINGIOMUL
Craniofaringiomul este o tumoare situata deasupra seii turcesti. Evolueaza ca si adenomul cromofob, provocand fenomene de compresiune: tulburari de vedere, diabet insipid, hipogonadism. Tratamentul este chirurgical si consta in extirparea tumorii.