notiuni de semiologie cardiaca

NOTIUNI DE SEMIOLOGIE CARDIACA

La un bolnav care prezinta o afectiune cardiovasculara, anamneza trebuie sa precizeze indeosebi: in antecedentele personale - existenta unor crize de reumatism articular acut, a unor infectii de focar, in special angine, in copilarie sau adolescenta, a unei bronsite cronice, a unui astm emfizem sau a unei pneumoconioze - cauze frecvente de cord pulmonar cronic; in antecedentele eredecolaterale - existenta eventuala a unor boli cu rasunet cardiovascular la descendenti: hipertensiune arteriala, ateroscleroza (accidente coronariene, vasculare, cerebrate, arterite), diabet; printre tulburarile functionale recente - existenta dispneei, a durerilor precardiace, a palpitatiilor.

SIMPTOME FUNCTIONALE

Dispneea este dificultatea de a respira si se caracterizeaza prin sete de aer si senzatie de sufocare. Apare de obicei in insuficienta cardiaca stanga, in care scade rezerva cardiaca, in incapacitatea inimii stangi de a evacua intreaga cantitate de sange primita de la inima dreapta. Drept consecinta apare staza in circulatia pulmonara, cresterea rigiditatii pulmonare si scadere a elasticitatii sale, fenomene care maresc efortul respirator si duc la aparitia dispneei. Insuficienta cardiaca stanga este provocate de hipertensiune arteriala, valvulopatii aortice sau mitrale, ateroscleroza coronariana, stenoza mitrala. In cazul insuficientei cardiace drepte, provocata de unele boli pulmonare (bronsita cronica, emfizem, astm etc.), dispneea are o origine respiratorie. Dispneea cardiaca se caracterizeaza prin respiratii frecvente (polipnee) si superficiale. La inceput, insuficienta cardiaca stanga se manifesta sub forma de dispnee de efort. O varietate de dispnee de efort este dispneea vesperala, care se accentueaza, dupa cum arata si denumirea, spre seara. Cu timpul, dispneea, apare si in repaus, mai exact in decubit, adica in pozitia culcat, purtand denumirea ortopnee sau dispnee de decubit. Dispneea paroxistica sau astmul cardiac este o forma de dispnee care apare in accese si survine de obicei noaptea, la cateva ore dupa culcare, brusc, cu senzatia de sufocare, tuse si neliniste. In formele severe, astmul cardiac imbraca aspectul edemului pulmonar acut, iar criza de sufocare nocturna nu dispare, ci din contra se agraveaza, aparand o expectoratie spumoasa, rozata, foarte abundenta. Daca nu se intervine prompt si energic, sfarsitul este fatal. O forma speciala de dispnee este respiratia periodica Cheyne-Stokes, caracterizata prin alternante de apnee (10 - 12) si polpnee. Durerea precordiala este un simptom important. Data fiind multitudinea cauzelor care provoaca dureri precordiale, pentru fiecare durere trebuie precizata natura sa - cardiaca sau extracardaica. Durerile extracardiace pot fi provocate de embolii pulmonare, pneumotorax, pleurezie, nevralgii intercostale, herpes, zoster, hernie diafragmatica, litiaza biliara, leziuni ale coloanei vertebrale sau ale articulatiilor vecine, leziuni ale peretelui toracic etc. Toate aceste cauze pot fi eliminate relativ usor. Trebuie sa retina atentia insa doua grupe de dureri care pot genera confuzii: durerile radiculare, provocate de compresiunea nervilor rahidieni. Au caracter de arsuri, sunt bine delimitate de bolnav, apar brusc in spate si iradiaza in fata (in Centura). durerile din astenia neurocirculatorie nu au substrat organic; apar la persoane nevrotice cu psihic mai labil, in special la femei. Au un caracter de intepatura sau arsura, sunt localizate precis de bolnav cu degetul in regiunea mamelonara stanga (spre varful inimii), nu iradiaza, nu au legatura cu eforturile si pot dura ore intregi. Durerile cardiace sunt dureri organice, si se intalnesc in pericardite, anevrismul aortic, aritmii cu ritm rapid, dar in special in cardiopatiile ischemice coronariene. Dat fiind frecventa si gravitatea durerii coronariene, in fata unei dureri precordiale, primul gest diagnostic il constituie confirmarea sau infirmarea acestei cauze. Dupa aspectul clinic si anatomopatologic, in cadrul cardiopatiilor ischemice coronariene se deosebesc: angina pectorala, infarctul miocardic si sindroamele intermediate. In angina pectorala, durerea este localizata de bolnav retrosternal de obicei neprecis, cu ambele palme, iradiaza in umarul si fata interna a membrului toracic stang, apare la efort, in special la mers, are caracter constrictiv, se insoteste de anxietate. Durerea din infarctul miocardic este mai intensa, atroce, are aceleasi sedii si iradieri, dar apare de obicei in repaus, adeseori noaptea. Dureaza ore sau chiar zile si nu cedeaza la nitroglicerina.