prevenirea bolilor aparatului urinar

  Calirea organismului, prin sport rational, viata in aer liber, regimul alimentar echilibrat, vitaminizarea consolidand rezistenta organismului la infectii, reduce frecventa acestora (inclusiv a tuberculozei) si implicit a consecintelor lor asupra aparatului urinar. Evitarea suprasolicitarilor renale (regimuri excesiv de incarcate proteic sau in sare, aportul redus de lichide), face sa sporeasca rezistenta rinichiului la diferite agresiuni. Inlaturarea sau tratarea focarelor infectioase (amigdalite, adenoidite, otite, apendicite, colecistite, infectii ale aparatului genital, granuloame dentare, tuberculoza extrarenala), tratarea suferintelor intestinale cronice (parazitoze, enterocolite), tratamentul corect al bolilor de nutritie (guta, diabet), evitarea mediilor toxice (Pb, uraniu, raze Rontgen), prin masuri adecvate de protectia muncii, evitarea abuzului de medicamente si in special de antinevralgice, deseori folosite nejustificat, constituie tot atatea masuri capabile sa previna imbolnavirea aparatului urinar.
Ca o masura utila trebuie mentionat controlul periodic al urinii, in special la bolnavii cu tuberculoza extrarenala in antecedente, la intestinali cronici sau dupa amigdalite acute. Fara a constitui o masura de prevenire propriu-zisa, acest control inlesneste depistarea precoce a bolilor aparatului urinar si implicit asigura un tratament eficace.
Reguli de igiena pentru bolnavii suferind de boli ale aparatului urinar
Principala obligatie care revine bolnavului este sa respecte intocmai prescriptiile medicale, sa pastreze legatura cu medicul, sa se prezinte la controalele periodice sau de indata ce apar modificari ale suferintei clinice (fie de origine urinara, fie prin imbolnavirea altor aparate). Toate masurile privind asanarea focarelor de infectie, tratarea infectiilor intercurente, evitarea mediului toxic, interzicerea medicamentelor toxice renale, aratate mai sus, trebuie de asemenea puse in aplicare. Pastrarea unui tranzit intestinal normal este strict necesara in toate bolile aparatului urinar. Utilizarea laxativelor trebuie sa fie rationala, constipatia rezolvandu-se de preferinta prin dieta. Igiena intima trebuie respectata. Ca regula se va evita vecinatatea bolnavilor contagios sau pur si simplu raciti. In bolile propriu-zis renale (glomerulonefrite, pielonefrite, glomerulonefroze, tuberculoza renala, insuficienta renala), eforturile fizice mari trebuie evitate, iar decizia unei interventii chirurgicale trebuie luata de chirurg, in consult cu internistul. Vaccinarile se fac numai cu avizul medicului. Tot ca regula generala, bolnavul nu trebuie sa ia nici un medicament din proprie initiativa. Medicul poate hotari daca administrarea unui medicament nu este periculoasa pentru bolnav si fixeaza dozele. Tinand seama de toate aceste directive generale, bolnavii suferind de o boala a aparatului urinar, chiar cronica, pot duce o indelungata viata activa, cvasinormala, utila societatii si familiei, fara simptome suparatoare. Vindecari complete, chiar ale bolilor cronice, sunt astazi binecunoscute.