splina

In stare normala splina nu este palpabila. Cand este moderat marita de volum (boli infectioase acute) sau in caz de ptoze usoare, sau cand este impinsa in jos de catre un proces pleural sau pulmonar stang, se poate percepe numai polul inferior, mai ales in timpul inspirului. Splenomegaliile importante ocupa si flancul stang (paludism, ciroze, sifilis, tuberculoza, icter hemolitic), putand ajunge pana in fosa iliaca stanga. Cele mai voluminoase splenomegalii se intalnesc in leucemii, boala Gaucher, boala Banti, situatii cand, datorita imposibilitatii dezvoltarii in sus (din cauza diafragmuluil) splina ocupa un mare spatiu in abdomen, palpandu-se uneori si in dreapta liniei mediane. In general, in hipertrofia splinei se pastreaza forma obisnuita, putand percepe o parte din suprafata sa, marginea anterioara cat si incizurile sale caracteristice. Unele tumori insa realizeaza o hipertrofie asimetrica.

Prin palpare se va mai aprecia sensibilitatea, consistenta si suprafata splinei. O splina mare este usor sensibila; ea devine foarte sensibila in caz de infarct splenic, in abcesul splinei (perisplenita) si unele tumori splenice. Consistenta splinei este moale in bolile infectioase, elastica in chistul hidatic si abcesul splenic si dura in sarcom, leucemii, sindromul Banti, paludism, sifilis. Suprafata splinei hipertrofiate este in general neteda, cu exceptia unor tumori limfogranulomatoza maligna si leucemii, cand este neregulata. Palparea splinei permite in caz de perisplenita acuta, perceperea frecaturilor splenice.

Percutia este o metoda mai putin fidela, fiind folosita numai in cazul splenomegaliilor moderate (cele care nu se pot palpa usor). Zonele hipersonore din jur (timpanismul spatiului lui Traube, a unghlului splenic al colonului si sonoritatea bazei plaminului stang) acopar matitatea splenica, diminuind informatiile date de aceasta metoda.
Pozitia bolnavului va fi cea de decubit dorsal, semidecubit lateral drept sau decubit lateral drept. Se face o percutie usoara, superficial, pe trei linii: linia axilara medie de la nivelul coastei VII-VIII in jos, linia axilara anterioara si linia axilara posterioara. In starea normala (nu insa totdeauna) se poate evidentia o zona de submatitate intre coastele IX si XI, cu un diametru vertical de 3-4 cm. Pentru a delimita marginea anterioara a splinei, se percuta dinspre spatiul lui traube spre axila. Marginea posterioara a splinei nu poate fi determinata din cauza maselor musculare dorsale care dau sunet mat. Diametirul longitudinal masoara circa 6-7 cm. Depasirea acestorrepere denota prezenta unei splenomegalii. Cu toata acestea, afectarea organelor din jur reprezinta o piedica in folosirea informatiilor pe care ni le-ar oferi aceasta metoda.
Ascultatia splinei, cu ajutorul stetoscopului, permite perceperea frecaturilor splenice in timpul miscarilor respiratorii in cazul proceselor de perisplenita. Uneori se poate percepe un suflu sistolic (suflu splenic) de obicei fara semnificatie importante (anevrism de artera splenica).

INVESTIGATII PARACLINICE
Splenocontractia
Splenocontractia este un test pentru aprecierea contractilitatii splenice. Se executa prin folosirea unei injectii subcutanate de 1-2 mg adrenalina, 5-10 ctg efedrina, 10-20 ctg acetilcolina, extracte de lob posterior de hipofiza, sau 10 U insulina intrasplenic. In mod normal, dupa 15 minute de la injectie, contractia musculaturii netede din capsula, din peretii intralobulari ai splinei si din artere, va produce o micsorare a volumului splinei. In afara modificari de volum, cercetata prin palpare si percutie sau examen radiologie, se va mai practica numaratoarea elementelor figurate ale sangelui si studiul lor calitativ la 5-15-20-30 minute. Splenocontractia  este  contraindicata la hipertensivi, in cardiopatia ischemica, insuficienta cardiaca.

Ca tehnica, se efectueaza mai intai o hemograma, se delimiteaza cu un creion dermatografic marginea anterioara a splinei (sau se executa o radiografie). Se injecteaza subcutanat 1-2 mg adrenalina sol.1%, urmarindu-se apoi limitele splinei prin palpare sau radiografii din 5 in 5 minute timp de 30 minute, apoi din 30 in 30 minute, pana la 2 ore. Maximum de contractie se obtine dupa 20 minute iar revenirea la normal dupa 2 ore.Numaratoarea elementelor figurate ale sangelui se va face astfel: la 5 minute se numara trombocitele si apoi la 15-20-30 minute toate elementele figurate (eritrocite, leucocite, trombocite). Splina fiind un rezervor de sange, in mod normal va arunca in circulatie elementele figurate care vor creste fata de numarul initial astfel: eritrocitele cu 500.000, leucocitele cu 10.000 si trombocitele cu 50.000 de elemente.

In stare patologica splinele congestive si inflamatoare vor raspunde la aceasta proba, pe cand cele la care s-a produs o fibrozare (ciroze) sau splinele tumorale nu se vor contracta.

Splenocontractia mai poate fi utila pentru a evidentia unii agentii patogeni cantonati in splina (hematozoarul palustru, spirili Obermeyer, bacilii Eberth), pentru a identifica elemente tinere din seria mieloida sau limfoida in cazuri de mieloza si limfadenoza aleucemica.