strongiloidoza

STRONGILOIDOZA
Definitie: este o boala a intestinului provocata de Strongyloides slercoralis, care este un nematod mic. Viermele are doua generatii diferite: una parazitara in intestinal omului (Strengyloides sau Anguillula intestinalis) si o alta libera, la exterior (Strongyloides slercoralis). Masculul este la fel la ambele generatii: 700 - 900 microni; femeia in generatia parazitara are 2 - 2,5 mm. Din ouale depuse de femeia ies larvele, eliminate prin scaun. In exterior, larvele fie ca devin filariforme, fie ca dezvolta generatii libere. Omul este infestat de larvele filariforme pe doua cai: fie prin tegumente, circulate venoasa, aparat respirator, tub digestiv, fie prin ingerarea unor alimente si bauturi infestate. Viermele se localizeaza in duoden si jejun. Boala este mai raspandita la tropice; la noi, cazurile sunt rare si apar in mine, unde exista caldura si umezeala. Simptomatologia este caracterizata prin prurit, eritem si petesii la locurile de trecere prin tegumente; prin simptome bronhopulmonare in timpul traversarii aparatului respirator; in faza de fixate intestinala, parazitul provoaca colici abdominale, diaree, sanguinolenta si anemie hipocroma, eventual semne de denututie; semnele toxice nervoase sunt frecvente.
Examenul materiilor fecale pune in evidenta larvele parazitului (nu ouale, ca in ankilostomiaza); eozinofilia este inconstanta. Profilaxia face aceleasi recomandari ca in ankilostomiaza. Tratamentul se face cu: violet de gentiana, in doza de 0,06 g, de 3 ori/zi, timp de doua saptamani; violetul de gentiana poate fi administrat si pe sonda duodenala (25 ml din solutia 1%); Fenotiazina: cate 100 mg de 3 ori/zi, timp de 3 saptamani; Ditiazanina, 250 mg/zi, care, administrata timp de 3 saptamani, da rezultate bune, insa este contraindicata in caz de leziuni intestinale intinse; pamoat de pirviniu (Vermigal), care se recomanda si in tratamentul oxiurazei. Rezultate superioare se obtin cu Thiabendazol (Mintezol), in doze de 25 mg/kg/corp, de 2 ori pe zi, 3 zile, sau in doza unica 50 mg/kg corp.
  TRICHINOZA
Definitie: este o boala provocata de parazitul Trichina sau Trichinella spiralis, nematod in forma de fir; masculul are o lungime de 1,5 mm, iar femeia masoara 3-4 mm. Omul se infesteaza consumand carne de pore care contine larve inchistate. Ajunse in intestin, larvele sunt eliberate de capsula si se fixeaza pe mucoasa jejunala, de unde patrund apoi in circulatia limfatica, sanguina si ajung in diferite organe, fixandu-se cu predilectie in muschii striati, unde in 4 saptamani se inchisteaza. Acelasi ciclu il prezinta parazitul si in animalul-gazda (porcul), care se infesteaza consumand cadavre de sobolani sau de carnivore salbatice infestate. Simptomatologia variaza in functie de ciclul urmat de parazit. In faza intestinala, care dureaza o saptamana de la ingerarea carnii de pore, bolnavul prezinta greturi, varsaturi, diaree, febra. In faza de diseminare, de 1 - 3 saptamani, bolnavul acuza dureri musculare, fenomene alergice, edeme ale pleoapelor, fetei si scrotului, urticarie, febra ridicata; muschii sunt durerosi la palpare. In ultima faza, de incapsulare, mialgiile persita si pot aparea tulburari legate de localizarea larvelor: cerebrale, cardiace, respiratorii; toxinele elaborate de larve pot provoca leziuni renale si hepatice. Evolutia este variabila in functie de gradul de infestare si de localizarile larvelor. Diagnosticul se bazeaza pe cunoasterea faptului ca s-a ingerat carne de porc infestata, pe fenomenele clinice, pe eozinofilia crescuta. Biopsia musculara (facuta din biceps, deltoid) confirma diagnosticul la examenul anatomopatologic. Profilaxia trichinozei se realizeaza prin urmatoarele masuri: analiza obligatorie a carnii de porc in abatoare si in industria conservelor, consumarea carnii de porc sau de vanat numai bine fiarta sau fripta, congelarea carnii la 0°C cel putin 24 de ore si starpirea sobolanilor, mai cu seama in crescatoriile de porci.
Tratamentul medicamentos cu substante vermifuge (piperazina, ditiazanina, hexilrezorcina, tetracloretilen) este eficace numai in perioada de invazie. Cortizonul, in doze 50 - 60 mg/zi, sau ACTH-ul (20 - 40 u), este utilizat de mai multi ani. Recent au fost obtinute rezultate bune cu Mintezol, 25 mg/kg corp, 5-7 zile. S-a recomandat si asocierea Cortizonului cu Mintezolul.
4.6.8.7. TENIAZELE
Definitie: teniazele sau cestodiazele sunt boli provocate de tenii. La noi in tara, infestarile cele mai fiecvente sunt cu Taenia solium, Taenia saginata, Botriocephalus latus, Hymenolepis nana si Taenia echinococus.
  Taenia solium
Definitie: este un vierme plat, lung de 2 - 5 m; are un scolex de 1 mm diametru, cu patru ventuze si un rostra cu doua coroane de carlige; corpul este impartit in segmente numite proglote, in numar de 800 - 1 000. Proglotele, care se elimina in grupe de 5 - 6, odata cu materiile fecale, contin 20 000 - 30 000 de oua. Gazda intermediala este porcul. Ouale sunt inghitite de porc (domestic sau salbatic) si, odata ajunsc in intestin, elibereaza embrionul hexacant, care traverseaza peretele intestin, trece in circulate si ajunge in muschi, unde se fixeazii sub forma de cisticerc. Ingestia carnii de pore cu cisticercoza va determina in intestinul omului eliberarea larvei, care-si va fixa scolexul pe peretele intestinului subtire, iar in 10 saptamani parazitul adult este dezvoltat. Taenia solium poate provoca cisticercoza si la om, daca acesta a inghitit ouale parazitului. Simptomatologia este prezenta la mai putin de jumatate dintre purtatorii de tenie. Se manifesta prin usoare tulburari dispeptice, dureri periombilicale, modificari de apetit, scadere ponderala, ameteli, prurit cutanat. Examenul sangelui arata eozinofilie, insa nu constanta. Cisticercoza umana se manifesta in functie de numarul cisticercilor si de localizarca lor. Localizarile mai frecvente sunt cerebrale, pulmonale, subcutanate si musculare. Diagnosticul se bazeaza pe examinarea proglotelor eliminate si pe cercetarea oualor in scaun; diagnosticul de cisticercoza se pune cu ajutorul biopsiei musculare sau subcutanate.
  Taenia saginata
Definitie: este un vierme plat cu o lungime de 5 - 10 m. Este cestodul cel mai raspandit la om. Scolexul este ceva mai mare decat la Taenia solium si are 4 ventuze. Proglotele, in numar de 1 000 - 2 000, sunt mai alungite si se elimina odata cu scaunul, dar si in afara scaunelor (au miscari proprii, care le permit trecerea prin anus). Gazdele intermediare sunt vitele, iar ciclul de dezvoltare este la fel ca la Taenia solium. Omul se infesteaza consumand carne de vita cruda sau insuficient fiarta sau fripta. Simptomatologia este aceeasi ca la Taenia solium. Taenia sanginata nu provoaca cisticercoza umana.
  Botriocefaloza
Definitie: botriocefaloza este o parazitoza provocata de prezenta in intestin a unui vierme plat numit Diphyllobotrium latum sau Botricephalus talus, vierme mare, care atinge o lungime de 8-12 mm si chiar mai mult. Capul este lunguiet, de 2 - 3 mm, si are doua santuri de suctiune; proglotele sunt in numar de 3 000 - 4 000, mai mult late decat lungi. Ciclul de dezvoltare cunoaste doua gazde intermediate. Ouale ajunse la conditii prielnice in apa curata, vor dezvolta embrionul hexacant, care este inghitit de crustaceul Diaphton cyclops (prima gazda intermediara); crustaceul poate fi inghitit de un peste rapitor: stiuca, biban, pastrav, somn (a doua gazda intermediara). Omul consuma carne de peste insuficient fiarta sau fripta, si in intestinul lui se va dezvolta parazitul adult. Simptomatologia este la fel ca la celelalte parazitoze determinate de cestode, insa botricocefalul poate sa provoace in plus o anemie megaloblastica, prin tulburari in absorbtia tactorului antianemic. Eliminarea viermelui e urmata de vindecarea prompta a anemiei.
  Hymenolepis nana
Definitie: este un vierme mai rar intalnit la noi si se intalneste la copii. Este parazit si pentru sobolan si soarece si masoara in lungime 10-20 mm. Ouale provenite de la omul purtator, de la sobolan sau soarece contamineaza apa, zarzavaturile, fructele sau mainile omului si ajung in intestin, unde, la cateva zile, vor forma un parazit adult.
Simptomatologia seamana cu a celorlalte teniaze; la copil, cand infestarea este intensa, acesta prezinta semne nervoase mai pregnante: cefalee, astenie, convulsii. Examenele de laborator: examenul coprologic macroscopic poate arata proglotele; examenul microscopic, care trebuie facut din portiuni multiple de scaun, trebuie sa utilizeze metode de concentratie si sa fie repetat; ouale de botriocefal si de Hymenolepis se gasesc mai usor decat ouale de Taenia solium sau de Taenia saginata. Profilaxia cestodiazelor consta in consumarea carnii de porc, vita sau peste numai dupa ce a fost bine fiarta sau fripta (afumarea si sararea nu ofera siguranta), respectarea dispozitiilor cu privire la controlul carnii, depistarea purtatorilor si tratarea lor, deratizarea si asanarea terenurilor infestate, educatie sanitara. Tratamentul cestodiazelor: medicamentul de electie este Niclosamidul (Yomcsan), care se administreaza astfel: in ajun, alimentatie usoara si lichida; in ziua tratamentului, dimineata pe nemancate se dau 2 comprimate, bine mestecate in gura inainte de a fi inghitite; dupa o ora se dau inca doua comprimate; la doua ore dupa ultima administrare se da un purgativ. Viermele eliminat va fi inactivat prin fierbere; in caz de Taenia solium, viermele va fi manipulat cu grija; se vor fierbe toate ustensilele folosite si se vor spala cu multa grija (pericol de cisticercoza). Mepacrinul (Acrihin, Atebrin) se administreaza in doza de 6 - 10 comprimate (0,60 -1 g); dupa doua ore se da un purgativ salin; medicamentul poate fi administrat si pe sonda duodenala (0,80 g in 100 ml apa; apoi, dupa 30 de minute, tot pe sonda se introduc 150 ml apa in care s-au dezvoltat 20 - 30 g sulfat de magneziu). Rezultatele sunt mai slabe decat cu Niclosamid. Extractul eterat de Filix mas este un medicament depasit si mai toxic decat Mepacrinul. Semintele de dovleac nu au contraindicatie. Se prefera decoctul. Pentru Hymenolepis nana, care este un parazit mai rezistent, Niclosamidul va fi administrat astfel: in prima zi 2 comprimate de doua ori (asa cum s-a indicat); apoi, timp de inca 6 zile se vor da cate un comprimat dimineata si inca unul dupa o ora; Mepacrinul se administreaza timp de 7 zile, cate 0,30 g/zi (3 comprimate).