aparatul locomotor

Aparatul locomotor este constituit dintr-un grup de organe si tesuturi care - prin diferite mecanisme - asigura omului posibilitatea de a se misca si de a-si pastra pozitia dorita. Acest aparat este perfect adaptat functiei de locomotie, dar unele organe mai au si alte functii. De exemplu, scheletul osos constituie rezervorul de calciu al organismului, iar musculatura are si un important rol in metabolism.

Scheletul osos

Oasele se impart in trei mari tipuri; lungi, scurte si plate. Ele sunt constituite dintr-o tablie externa, compacta, inauntrul careia se gaseste osul spongios. Spatiul din centrul osului este ocupat de maduva, care, la unele oase, are un rol important in hematopoieza (formarea globulelor sangelui). Tesutul osos este impregnat cu saruri, intre care predomina cele de calciu si fosfor. Tulburarile osificarii, demineralizarile osoase, fracturile si alte imbolnaviri ale oaselor duc la aspecte patologice ca rahitismul, osteoporoza, osteomalacia.

Muschii

Pe langa rolul de a mobiliza organismul si de a asigura mobilitatea unor organe, muschii il mai au si pe acela de a fixa forma scheletului osos, pe care ei se insereaza cu ajutorul tendoanelor, formatiuni fibroelastice putin extensibile. Muschii scheletici mai sunt denumiti locomotori sau - dupa caracterul lor structural - striati. Printre proprietatile generale ale tesutului muscular, tesut elastic prin excelenta, notam faptul ca el are posibilitatea de a raspunde la actiunea unui excitant, prin dezvoltarea unui proces activ, apt de a produce un lucru mecanic. Mobilizarea oaselor se face prin tractiunea pe care muschiul in contractie, deci scurtat, o exercita - prin tendoanele care il prelungesc - asupra zonelor pe care se insereaza. Segmentele osoase se apropie, provocand astfel o lunecare a suprafetelor articulare a oaselor puse in miscare. Dupa planurile in care se produce miscarea vom putea recunoaste flexiunea, extensiunea, rotatia, abductia, adductia. Desigur, unele miscari sunt complexe si cuprind, din cauza ca intereseaza mai multi muschi simultan, doua sau chiar trei din aceste miscari simple, in acelasi timp. In general se vorbeste de muschi agonisti, care actioneaza in acelasi sens de miscare, si antagonisti, care se opun miscarii agonistilor sau care pot executa aceeasi miscare ca si agonistii, insa in sens invers. Miscarea nu este posibila daca unii muschi sau unele grupuri musculare sunt inapte de functiune, cum este cazul in paralizii. De asemenea, ea nu se poate face decat in conditiile in care articulatia dintre segmentele osoase este integra din punct de vedere anatomic si functional.

Articulatiile

Sunt formate dintr-un tesut cartilaginos, care acopera substanta osoasa, si dintr-o membrana, care captuseste pe dinauntru aceasta articulatie si poarta numele de sinoviala. Spatiul delimitat de membrana sinoviala in interiorul ei este denumit cavitate articulara.

Articulatiile care nu au cavitati nu au nici sinoviala. In cavitatea articulara se afla lichidul sinovial, care este compus din apa, materii proteice, mucina, saruri-in special clorura de sodiu - putine zaharuri si grasimi. El are o reactie foarte slab alcalina, care se modifica, tinzand spre aciditate, in cazuri de imbolnavire. Rolul lichidului sinovial este de a lubrefia si a nutri cartilajul articular; el are o vascozitate destul de mare, dar variabila, permitand lunecarea usoara a suprafetelor articulare.

Extremitatile osoase ale articulatiei mai sunt legate si printr-o membrana rezistenta la presiuni, numita capsula, care inconjura ca un manson articulatia, precum si prin ligamente fibroase, care intaresc in exterior aceasta capsula. In afara formatiunilor descrise mai exista si burse ceroase, adevarate pungi, continand un lichid vascos, care se interpun - obisnuit - intre muschi si suprafetele osoase dure, usurand astfel lunecarea muschilor in timpul activitatii lor, deci si functia motorie. Inflamatiile si traumatismele acestor burse creeaza stari patologice ale regiunilor respective, facand dificila miscarea in articulatia respectiva sau apropiata.