coxoza (coxartroza)

COXOZA (coxartroza)
Definitie: numita si artroza coxo-femurala, este poate cea mai importanta dintre toate artrozele, pentru ca afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului, dupa cum aceste doua functii sunt mai mult sau mai putin alterate. Etiopatogenie: doua sunt formele de coxoza mai frecvent intalnite, si anume: a) senila, numita si morbus coxae senilis, datorita involutiei senescente a articulatiei, dar la care intalnim si alti factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau profesionali (ortostatism prelungit) etc.; b) forma traumatica, care este explicata fie printr-un traumatism major (fractura de sold etc.) - si mai putin prin actiunea unor microtiaumatisme, fie prin unele anomalii congenitale preexistente - luxatii sau subluxatii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa vulga. Coxozele mai pot aparea, ceva mai rar, si datorita unor procese necrotice aseptice, primitive, de cap femural, probabil printr-o obstructie vasculara la acest nivel, sau datorita unor factori inflamatori, cu localizare la nivelul articulatiei soldului (ex. coxite -coxalgie, care in final determina constituirea procesului artrozic). Anatomie patologica: toate cauzele amintite mai sus determina alterari profunde ale capului femural si ale cotilului, care nu mai au o coaptare articulara, din aceasta cauza urmand distrugerea cartilajului articular si, in ultima instanta, deteriorarea articulara, cu rezultat imediat in cele doua functii principale ale articulatiei soldului: stabilitatea si mobilitatea. Simptome: semnele clinice sunt aceleasi; durerea si limitarea miscarilor. Interesant este ca bolnavul nu poate face cateva miscari uzuale; astfel, de exemplu, nu poate sta picior peste picior, nu se poate incheia la pantof (semnul pantofului) si nu poate incrucisa picioarele. Cu aceasta ocazie mentionam ca abductia este poate cea mai limitata, urmandu-i rotatia si adductia coapsei. Cracmentele articulare se pot percepe palpatoriu sau auditiv. Semne radiologice: examenul radiologic este foarte edificator pentru coxoza. Se observa cum procesul de deteriorare articulara incepe la cei doi poll ai articulatiei coxo-femurale -superior si inferior -, care sunt si zonele de solicitare maxima - si fundul cotilului. Se vor observa osteofitoza, osteoporoza, uneori geodica, si osteoscleroza cu ingrosarea sprancenei cotiloide si subtierea liniei interarticulare. Evolutie si prognostic: coxoza, odata instalata, are un caracter progresiv. Duce la deformarea bazinului, scurtarea membrului inferior, alterarea si a celeilalte articulatii coxo-femurale prin suprasolicitare, la impiedicarea mersului si imobilizarea individului. Dintre toate artrozele, ea are caracterul cel mai ireversibil si cel mai invalidant, de unde si prognosticul rezervat.
GONARTROZA (artroza genunchilor)
Este mai frecventa decat coxoza.
Etiopatogenie: aceiasi factori care prezideaza aparitia artrozelor pot fi incriminati si de aceasta data, si anume: factori traumatici; anomalii locale: genu valgum, genu varum, laxitate ligamentara, picior plat etc ; factori metabolici, endocrini: obezitate, perioada de climax etc. Anatomie patologica: sunt aceleasi leziuni caracteristice intre femur si rotula si apoi intre femur si platoul tibial. Simptome: a) durerea - gonalgia - apare la miscari, dimineata (articulatii ruginite) si dispare la repaus; b) limitarea miscarilor; c) cracmentele articulare se aud de la distanta; d) examenul radiologic arata modificari similare artrozelor: ingustarea spatiului articular, osteofitoza etc. Diagnosticul se bazeaza pe datele etiologice, semnele clinice si radiologice. Trebuie deosebita gonartroza de artrita genunchiului (gonartrita), unde este vorba de inflamatie. Evolutie-prognostic. Evolutia gonartrozei este cronica. Nu are caracterul invalidant al coxozei.
ARTROZELE PICIORULUI
Este vorba de artrozele gleznei, care sunt destul de frecvente (artroza tibiotarsiana). Mai Intalnim: artroze medio-tarsiene (articulatia Chopart - astragal - calcaneu si scafoid -cuboid) si artrozele tarso-metatarsiene (articulatia Lisfranc - formata din cele 5 metatarsiene cu cele 3 cuneiforme si cuboidul); de asemenea artroza metatarso-falangiana a haluxului, ce apare mai ales la femei si care da halus valgus, obligand deseori la rezolvarea ortopedica chirurgicala. Interesant este ca arhitectura oaselor piciorului alcauieste in ansamblu o bolta cu converxitatea superioara. Piciorul este boltit in 2 sensuri: antero-posterior si transversal, avand doi stalpi de sustinere, unul indarat - calcaneul - si altul in fata - metatarso-falangian. Deci greutatea corpului nu se transmite pe toata talpa, ci pe punctele de sprijin; arcul intern al boltii fiind mult mai accentuat decat cel extern, el suporta singur jumatate din greutatea corpului. Toate aceste oase mici, care alcatuiesc in ansamblu bolta piciorului, atat de supuse presiunilor, sunt ranforsate intre ele printr-o serie de ligamente, tendoane, muschi etc., constituind o organizare foarte complicate, care nu poate scapa unor procese solicitante zilnic, de uzura si de degenerescenta artrozica. Se constata aceleasi modificari anatomopatologice, aceeasi simptomatologie clinica, aceleasi modificari radiologice proprii artrozelor, dominand osteofitoza calcaneana.
  ARTROZELE MEMBRULUI TORACIC
Sunt mai rare. Explicatia consta in functionalitatea respectiva, adaptata la prehensiune, suferind mai mult din acest punct de vedere formatiunile periarticulare. de unde si existenta periartritelor. In situatii mai deosebite de solicitare, de obicei profesionala, pot aparea si artrozele.
ARTROZA UMARULUI
Este foarte rara. Unele profesiuni o favorizeaza: pictori, zugravi etc. Ii sunt caracteristice durerea, cracmentele articulare si limitarea miscarilor, indeosebi abductia si retroproiectia. Evolutia poate merge spre blocaj articular, reversibil. Examenul radiologic arata modificari cunoscute: osteofitoze, osteoporoze, osteoscleroze cu depuneri calcare.
  ARTROZA COTULUI
Are un caracter mai mult profesional, aparand mai ales la cei ce lucreaza cu perforatoarele pneumatice, strunguri etc., deci supusi microtraumatismelor permanente, ca si la cei care au suferit traumatisme (fracturi, luxatii ale cotului etc.).
ARTROZA MAINII
Este cea mai frecventa artroza a membrelor toracice. Etiologic, tulburarile metabolice si endocrine (menopauza) si unele profesiuni manuale (spalatorese, croitorese, pianisti, violonisti) isi au importanta lor.
  ARTROZA FALANGELOR
Caracterul clinic cel mai important al acestor artroze este formarea unor noduli la extremitatea distala a falangelor (III - II), numiti nodulii Heberden (fig. 71) si intre falangele II si I, numiti nodulii Bouchard.
  ARTROZA POLICELUI
Se mai numeste si rizartroza si se constituie intre trapez si police (metacarp).