reumatismul partilor moi

 Grupa afectiunilor cunoscute sub numele de reumalgii sau de fibrozite se caracterizeaza prin faptul ca se localizeaza la organe care nu au in constitutia lor cartilaj sau os si care sunt obisnuit situate in afara articulatiilor, in jurul sau in apropierea lor. Tesuturile afectate sunt muschii si tendoanele lor, bursele seroase, capsulele si aponevrozele, nervii periferici.
Printre cele mai frecvente afectiuni din acest grup citam: mialgiile si miozitele, periartrita scapulo-humerala, lombosciatica, brahialgia, tendinita si tenosinovita.
Miozitele
Sunt inflamatii ale muschilor, caracterizate prin dureri violente care apar atunci cand, in scopul mobilizarii unui segment, muschiul afectat este pus in stare de tensiune. Miozitele pot fi si de alta natura decat reumatismala, cum sunt cele cauzate de infectii virotice sau bacteriene, de intoxicatii diverse sau de suprasolicitare.
Mialgiile sunt forme mai usoare de suferinta a unor muschi si au ca simptom durerea provocata sau spontana. Ele sunt frecvent intalnite concomitent cu afectari ale articulatiilor.
In aceste forme de boala se intalnesc adesea in muschi niste formatiuni nodulare, care pot deveni foarte dureroase. Ele poarta numele de miogeloze si pot fi facute sa dispara prin masaj.
O forma deosebita a acestei afectiuni o constituie miozita osificanta, in care in musculatura afectata apare tesut osos, care impiedica partial sau total functia motorie a muschiului sau a grupului muscular atins.
Periartrita scapulo-humerala
Localizata in jurul articulatiei umarului, afecteaza tendoane si burse situate in aceasta zona si se caracterizeaza prin dureri la miscare (umar dureros) sau prin imobilizare (umar blocat). Cel mai adesea, aceste doua faze se succed.
Tratamentul trebuie aplicat la timp. El consta in aspirina, piramidon, infiltratii cu xilina, hidrocortizon si agenti fizici (curenti galvanici si diadinamici).
Cand inflamatia se reduce se poate trece la inalta frecventa, hidro-termoterapie, precum si radioterapie. Planul de tratament trebuie sa cuprinda obligatoriu gimnastica medicala, fara de care exista riscul ca miscarile acestei articulatii sa ramana reduse.
Profilaxia bolilor reumatismale
Ne vom referi la toate formele de reumatisme, fie ele inflamatoare, fie degenerative.
Profilaxia nu poate da rezultatele dorite decat daca se cunosc cauzele reumatismului sau cel putin mecanismele respective de imbolnavire. Prin urmare, profilaxia incepe prin depistarea cauzelor determinante si a conditiilor favorizante ale imbolnavirii. Din punctul de vedere al unei atitudini active, masurile de consolidare a rezistentei imunobiologice, de calire, care se aplica copiilor si tinerilor constituie principalele cai de protectie impotriva reumatismului.
In reumatismul poliarticular acut (Bouillaud-Sokolski), profilaxia este conditionata inainte de toate de extirparea focarelor infectioase, de prevenirea infectiilor streptococice la copii si de tratamentul cat mai atent al anginelor streptococice, atunci cand apar, mai ales la cazurile in care se poate constata un teren reumatismal. La copiii care s-au imbolnavit se urmareste evitarea gravelor complicatii cardiace, care apar atat de frecvent la cazurile insuficient tratate; la incetarea evolutiei bolii se face profilaxia reimbolnavirilor, a recidivelor. In ambele cazuri se foloseste-pe baza unui plan adecvat-protectia cu salicilat si cu antibiotice in special cu penicilina.
In poliartrita reumatoida, ca si in reumatismul infectios, profilaxia se bazeaza in primul rand pe o minutioasa asanare a focarelor infectioase fie prin extirparea unora (amigdale bolnave, granuloame dentare), fie prin sterilizarea altora. In al doilea rand, in aceste afectiuni trebuie luate toate masurile ca printr-un tratament precoce si sustinut sa se evite agravarea procesului patologic si aparitia unor leziuni definitive, ca deformatiilor si anchilozelor, care compromit miscarile in articulatiile respective.
In spondilita anchilozanta, in afara da asanarea focarelor da infectie - in special a celor genito-urinare si de tratare precoce a fenomenelor inflamatoare, se vor lua toata masurile de prevenire a gravelor deformari ale coloanei vertebrale, evitandu-se pozitia cifotica (inghebosata) si utilizandu-se toata mijloacele pentru pastrarea unei pozitii in extensie.
In reumatismul degenerativ - care are drept substrat uzura cartilaginoasa - profilaxia trebuia inceputa intr-o faza cand se pot descoperi cele mai discrete simptome de preartroza, atunci cand, la o articulatie sau mai multe, constatam o dificultate uneori dureroasa la miscare sau cand, dupa eforturi, aceste senzatii apar din ce in ce mai frecvent. De asemenea va trebui sa suspectam si articulatiile care, sistematic, la intemperii, ne fac sa resimtim o senzatie neplacuta de tensiune, care poate deveni cu timpul dureroasa. Aceasta meteorosensibilitate este - de altfel - un semn general in imbolnavirea reumatismala.
Masurile profilactice in artroze constau mai ales in tratamentul tulburarilor endocrine si al bolilor de nutritie concomitente (obezitate, diabet), in primul rand printr-un regim dietetic care sa evite cresterea in greutate. O data produsa artroza trebuie evitata agravarea procesului de uzura cartilaginoasa, prin evitarea eforturilor si a microtraumatismelor-uneori profesionale-in articulatia respectiva. Indepartarea focarelor de infectie bucala, digestive, genito-urinare si respiratorii va putea face sa se evite complicarea procesului prin fenomenele inflamatoare care pot aparea, deoarece artroza progreseaza mai ales prin crize de artrita-artroza.
In imbolnavirile partilor moi, masurile profilactice constau in special in descoperirea timpurie a simptomelor incipiente si tratarea lor corecta. Astfel, se pot evita periartrita scapulo-humerala si riscul aparitiei blocajului humeral, daca se trateaza chiar de la inceput fenomenele de umar dureros.
Masurile de profilaxie nu pot fi eficace daca nu sunt controlate periodic de catre medic, care sa stabileasca eventual pe parcurs, in conformitate cu evolutia starii bolnavului sau a persoanei sanatoase puse sub observatie, necesitatea introducerii unor noi factori profilactici mai activi.
Adaugam ca bolnavul sau persoana predispusa la reumatism trebuie sa locuiasca intr-o casa uscata si insorita si sa lucreze intr-un loc de munca fara curenti reci, mai ales in timpul iernii. Imbracamintea trebuie sa nu fie prea groasa, ca sa nu provoace transpiratie. La iesirea de la lucru, mai ales iarna, muncitorul va avea schimburi uscate, ciorapi de lana si incaltaminte comoda si calduroasa.
Necesitatea organizarii unei profilaxii antireumatismale a fost recunoscuta atat pe plan international, cat si in tara noastra, unde s-a organizat o retea de depistare si tratament al afectiunilor reumatismale.
Sunt tari in care peste 12% din populatie sufera de reumatism (Anglia, Suedia). In S.U.A., 2,4% din copiii scolari prezinta boli de inima de cauza reumatismala, iar in Canada aceste forme de boala apar la 1% din populatia totala a tarii. Numarul bolnavilor de reumatism este de peste 10 ori mai mare decat al bolnavilor de tuberculoza sau de cancer. Statistici destul de recente arata ca si la noi frecventa imbolnavirilor reumatismale creeaza un procent mare de incapacitate partiala sau totala de munca. Pe baza unor cercetari atente s-a calculat ca numai in Europa 11 - 15% din zilele de munca se pierd prin reumatism. In raport cu profesiunile, cel mai adesea bolnavii provin din mediu industrial, din transporturi, din activitati care se desfasoara in exterior si, in numar mai mic, din randul functionarilor de birou. La orase, reumatismul este mai des intalnit decat in mediul satesc.
Dispensarizarea pentru reumatism - care a fost introdusa in tara noastra - crearea unei retele antireumatismale, dezvoltarea statiunilor balneo-climaterice, accesibilitatea si gratuitatea asistentei medicale sunt masuri care stau la baza luptei sistematice pentru descoperirea, evidenta si tratarea bolnavilor de reumatism, pentru o profilaxie sustinuta impotriva acestei boli.