Spondilita anchilozanta este o alta forma de imbolnavire reumatismala grava, cu inflamarea mai ales a articulatiilor dintre vertebre. Boala mai este cunoscuta sub numele de spondilartrita anchilopoietica, boala Bechterew, boala Pierre Marie-Strumpell. Ea se caracterizeaza printr-o mare frecventa la barbatii tineri si printr-o evolutie indelungata si progresiva. La originea acestei boli stau infectii diverse (mai ales cele urogenitale, frigul si umiditatea, traumatismele, cauze ereditare. Evolutia parcurge 3 etape:1)faza precoce,de debut; 2) perioada de stare; 3) perioada terminala.
La inceput bolnavii se plang de dureri, mai ales nocturne, in coloana vertebrala lombara sau dorsala, nevralgii intercostale, nevralgii ale sciaticului, apoi o serie de simptome generale (subfebrilitate, oboseala, irascibilitate, scadere in greutate). Un semn de mare valoare in aceasta perioada este inflamatia articulatiei sacroiliace (se constata la radiografia regiunii respective). In perioada urmatoare, simptomele se agraveaza, sunt prinse si articulatiile costo-vertebrale (reducandu-se astfel expansiunea toracica), se osifica benzile ligamentare ale coloanei vertebrale si in special ligamentul longitudinal anterior, facand sa apara formatiunile cunoscute sub numele de sindesmofiti (punti osoase). La examenul radiologic, coloana vertebrala apare ca un bat de bambus, devenind rigida. In aceasta perioada pot aparea inflamatii oculare (irita, uveita) si se pot prinde articulatiile mari de la radacina membrelor. Boala progreseaza in puseuri, in perioadele evolutive se poate constata o crestere a vitezei de sedimentare, dar semnele serologice din reumatismul poliarticular acut (ASLO) sau din poliartrita reumatoida (Latex) sunt obisnuit negative. Spondilita anchilozanta poate fi confundata, mai ales in faza de debut, cu tuberculoza vertebrala (morbul Pott), discopatiile, suferinte ale radacinilor nervoase spinale (nevralgii intercostale, ale sciaticului), apoi cu unele forme anchilozante ale reumatismului degenerativ (spondiloza hiperostozanta).
Tratamentul spondilitei anchilozante nu trebuie neglijat, mai ales in faza de inceput, si trebuie urmat cu perseverenta, in fazele mai avansate ale bolii se recomanda, cu scopul de a se corecta unele deformatii si tulburari ale functiei respiratorii, exercitiile fizice, gimnastica medicala si chiar unele jocuri sportive. Dau bune rezultate si unele proceduri hidrotermoterapice in raport cu perioada de evolutie, apoi electroterapia (curenti galvanici inalta frecventa, ultrasunete) si radioterapia. Climatul potrivit pentru un asemenea bolnav este cel uscat si insorit, cu vanturi slabe, fara mari variatii - diurne si sezoniere - ale temperaturii si presiunii atmosferice.
Pot fi facute, in faza de liniste, bai sarate sau de namol (Eforie, Sovata), sulfuroase (Herculane, Govora), dar mai ales acratotermale (Victoria, 1 Mai).
Reumatismul degenerativ
Formele degenerative, cunoscute inca si sub numele de artroze, se caracterizeaza prin procese de degenerescenta a formatiunilor care constituie articulatia, incepand cu modificarile cartilajului articular si terminand cu reactii proliferative osoase si sinoviale.
Reumatismele degenerative au cauze multiple si - deoarece apar mai ales dupa 40 de ani - sunt considerate indeosebi de origine metabolica si endocrina (apar in obezitate, diabet, tulburari de secretie ovariana). Un rol predominant joaca si factorul mecanic (traumatisme, conditii statice defectuoase ducand la uzura cartilaginoasa), precum si factorul circulator (tulburari vasomotorii, varice, flebite). Nu trebuie neglijat nici rolul factorilor nervosi, al imbatranirii generale tisulare, precum si cel al factorului ereditar.
Localizarile mai frecvente sunt la genunchi (gonartroza), la sold (coxartroza) si la sira spinarii (spondiloza).
Gonartroza
Este mai frecventa la femeie (70- 80% din cazuri), apare in general dupa varsta de 40 de ani si se localizeaza de obicei la ambii genunchi. Dezvoltata pe baza endocrina (menopauza), sau metabolica (obezitate, guta, diabet), ea apare in urma unor conditii mecanice defectuoase (traumatisme, tulburari statice) sau a unor tulburari vasculare.
Durerile nu sunt violente, dar au un caracter foarte persistent, cu agravare la mers si ameliorare in repaus. Uneori se produce un blocaj total al articulatiei genunchiului, ceea ce indica si posibilitatea existentei unui revarsat intraarticular (hidartroza). In formele uscate chiar bolnavul poate constata - la miscare - aparitia unor cracmente. Examenul radiologic pune in evidenta ingustarea articulatiei, condensari marginale, osteofiti, deformatii, osteoporoze (rarefieri osoase) si chiar corpi liberi in articulatie (soareci articulari), care provin din ruperea unor osteofiti sau a unor calificari de franjuri sinoviale.
Tratamentul bolii consta in primul rand in repaus. Se administreaza medicamente calmante (piramidon, aspirina), unguente, se introduc in articulatia bolnava substante de tip novocaina sau hidrocortizon. Nu se omite - cand este cazul - tratarea osteoporozei. Importante raman tratamentul balneo-fizical si cultura fizica medicala. Se folosesc si proceduri de hidro si termoterapie (comprese, dus-masaj, dus subacval, impachetari cu parafina sau namol), electroterapie (curenti galvanici, diadinamici, ultrasunet, inalta frecventa), tratament in statiuni balneare cu ape sarate, sulfuroase sau cu namol (Sovata, Herculane, Eforie), gimnastica medicala insotita de mecanoterapie.
Coxartroza
Este mai frecventa la varste mai inaintate, debutand obisnuit dupa 40 de ani. Printre cauzele acestei afectiuni - realmente invalidizante - se gasesc in primul rand o serie de conditii predispozante locale (malformatiile soldului, subluxatiile, coxa plana, sechelele dupa traumatisme). Tinand seama de rolul acestei articulatii (mers, statiunea in picioare) rezulta ca suferintele progreseaza pe masura ce articulatia este mai solicitata (obezitate, purtarea de obiecte grele, statiunea prelungita in picioare). Simptomele de inceput sunt durerea, care apare la mers, si jena functionala, in special la incaltare, urmate destul de repede de schiopatare. Rotatia soldului si miscarea de ducere in afara a coapsei sunt limitate sau dificile. Cu timpul, durerea se intensifica, mersul este din ce in ce mai dificil, pana ce se ajunge la impotenta functionala.
Tratamentul coxartrozei consta in repaus si menajarea articulatilor. Bolnavii pot beneficia de aspirina, vitamina D, calciu, iod. sulf, infiltratii cu novocaina, hidrocortizon. Fizioterapia cea mai utila consta in aplicarea inaltei frecvente (ultrascurte, microunde), a ultrasunetelor, fototerapiei (bai de lumina, Solux), eventual radioterapie, care da rezultate bune. De asemenea pot fi de folos impachetarile cu parafina, namol si baile de nisip. Statiunile indicate pentru cura suferinzilor de coxartroza sunt acelea cu ape termale sulfuroase (Herculane) sau oligometalice (Victoria).
Tratamentul ortopedic si chirurgical are indicatii in cazurile mai avansate, in special acolo unde se semnaleaza o impotenta functionala progresiva.
Spondilozele
Aceasta grupa cuprinde reumatismele degenerative ale coloanei vertebrale, care vor fi denumite, dupa segmentul afectat, cervicala, dorsala sau lombara. Afectiunea survine mai ales dupa varsta de 40 de ani si predomina la barbati. Caracteristica ei este modificarea anatomica a vertebrelor, cu aparitia unor excrescente osoase denumite osteofiti, care au forma unor ciocuri de papagal. Cauzele suferintelor in spondiloza nu trebuie insa puse pe seama acestor osteofiti, care pot fi foarte bine suportati toata viata. Suferintele apar abia atunci cand boala provoaca tulburari sau reduceri ale functiei vreunei portiuni a coloanei vertebrale.
In general, durerile iradiaza - dupa sediu - pe traiectul nervilor radiculari, care ies din maduva spinarii.
La coloana cervicala, durerile vor iradia spre umeri si membrul superior, la torace, durerile pot lua forma nevralgiilor intercostale, iar Ia lombe pe cea a nevralgiilor lombare, sacrate si mai ales sciatice. Cunoscand aria dureroasa si sensul ei vom putea recunoaste astfel si locul de origine a suferintei la nivelul coloanei vertebrale. Spondilozele se recunosc mai ales pe baza simptomatologiei dureroase si a examenului radiologic. Examenele de laborator sunt mai putin utile. Este totusi necesar sa se cerceteze viteza de sedimentare, pentru a se putea exclude eventualele elemente inflamatoare, apoi alte examene de laborator, pentru a putea determina existenta unor stari concomitente (ca diabetul, uricemia) sau a unor stari infectioase ca tuberculoza si luesul. Mai trebuie facuta diferenta - mai ales la barbatii mai tineri - cu spondilitele, care au un caracter inflamator grav.