despre medicamentele psihotrope (medicamente stimulente sau linistitoare ale starilor psihice)

 Doua elemente importante ne-au determinat sa discutam aceasta problema. Primul este cresterea nivelului de cunostinte medicale ale populatiei si al doilea ritmul nou, intens, al vietii secolului in care traim si care cere membrilor sai o pregatire intelectuala multilaterali si din ce in ce mai profunda, in momentul de fata cand munca fizica este preluata de masini foarte perfectionate face necesar ca cei ce manuiesc aceste masini sa posede cunostinte stiintifice corespunzatoare si in permanenta imbogatire. Acest lucru solicita un sistem nervos inca neadaptat sau mai bine spus neindrumat stiintific pentru ca aceasta sa poata face fata cu succes acestor sarcini. Daca la acestea se adauga progresul imens al medicinei in descoperirea, unor substante cu actiune stimulenta sau linistitoare asupra creierului si deci asupra activitatii acestuia si usurinta regretabila cu care pot fi procurate aceste medicamente, intelegem riscurile care se pot ivi. Substanta activa dintr-un asemenea medicament nu se gaseste in mod normal intr-un organism si de aceea efectul sau, atunci cand se abuzeaza, se repercuteaza, pe de o parte, asupra substantei nervoase insasi, iar pe de alta parte asupra intregului organism si chiar asupra descendentilor acestuia (este cunoscut medicamentul talidomida, care produce o linistire a tensiunii nervoase si care a provocat, in unele tari occidentale, la femeile care au consumat-o, nasterea de copii fara degete, brate, sau chiar fara organe interne). In paranteza fie spus si abuzurile cu unele antibiotice pot produce aceleasi accidente.
Aceste medicamente denumite psihotrope tin de faptul ca actionand asupra creierului vor modifica starea psihica a bolnavului.
Dar o stare psihica se poate manifesta foarte diferit si de aceea si medicamentele care se utilizeaza sunt indicate si ele in fiecare caz in parte.
1. Astfel, medicamentele numite psiholeptice diminueaza starea de tensiune nervoasa, starea de emotivitate crescuta; in acelasi timp, unele pot duce si la scaderea claritatii in stare de veghe.
In tratarea bolii trebuie sa actionam dupa caz fie impotriva starii de tensiune nervoasa crescuta, fie impotriva starii de emotivitate crescuta, stari care duc la suferinte mari pentru bolnavi. In primul caz, medicamentele care produc somn (luminal, ciclobarbital, dormital, ienobarbital etc.) pun in repaus celula nervoasa timp in care ea isi reface potentialul normal de functionare. Starea de emotivitate crescuta poate fi inlaturata cu aceleasi tipuri de medicamente in cantitati mai mici sau medicamente a caror actiune principala este scaderea starii de emotivitate (de tipul meprobamat, haloperidol, nozinan etc).
2. Substantele care stimuleaza sistemul nervos si deci duc la o crestere a capacitatii de munca intelectuala se numesc cu un termen general psihoanaleptice. Si aici tratamentul trebuie bine individualizat, pentru ca in unele cazuri este nevoie numai de cresterea capacitatii de activitate psihica dupa cum in alte cazuri este nevoie de a creste starea de dispozitie care este vinovata de suferinta respectiva. In primul caz, medicamente de tipul benzedrin, dexedrin etc. In doze corespunzatoare stabilite numai de medic cresc capacitatea de munca intelectuala. In cazul de depresie psihica, medicamentul de tipul antideprin, tofranil, niamid, parnate etc. sunt indicate.
3. Exista o serie de substante care produc stari de betie, de depersonalizare, de vis cu halucinatii uneori colorate, care creeaza individului o stare de bine, de fericire aparenta atat timp cat actioneaza drogul. Dar trezirea il readuce mai epuizat ca inainte. In acelasi timp, omul a ramas cu acest viciu si de aici inainte va face tot ce este posibil si chiar imposibil sa-si procure drogul(isi vinde lucrurile, fura, poate face chiar crime). Substantele care produc astfel de tulburari sunt mescalina-un alcaloid din planta peyotil-liserogamida, psilocibina, ditran(toate extrase dintr-o serie de plante)etc.
Aici ar putea fi discutat si consumul de cocaina si morfina, care intrebuintate in special impotriva durerilor duc la nevoia imperioasa din partea acestora de a o folosi fara ca durerea sa justifice aceasta.
Dar si celelalte medicamente sedative sau stimulente pot produce accidente mai usoare sau mai grave, dupa reactivitatea fiecaruia, dupa felul medicamentului utilizat, dupa cantitatea luata. Suferintele pe care le pot produce se pot manifesta in functiile majoritatii organelor. Astfel, cele mai grave accidente care se pot produce sunt:
- Stari de apatie, sau invers, de neliniste psihica accentuata, uneori crize de epilepsie
-Cresterea tonusului muschilor cu ingreunarea miscarilor care face pe bolnav sa capete aspectul bolnavilor de parkinsonism
- Prabusirea tensiunii arteriale cu palpitatii ce pot duce la lesinuri sau chiar la coma si moarte
- Tulburari menstruale la femei cu descresterea libidoului
-Blocarea eliminarii urinii cu consecintele sale suparatoare (vezica urinara nu se poate goli), iar necesitatea de a o sonda poate duce la infectii urinare)
-Perforatii intestinale, ulcere gastrice care pot pune viata bolnavului in pericol
-Scaderea mare a celulelor albe din sange (leucocte-leucopenie), care duce la scaderea rezistentei organismului, la infectii si aparitia de hemoragii, uneori foarte grave. Fiecare dintre aceste complicatii necesita la randul lor un tratament corespunzator pe langa suferintele pe care le produce pana ce ele sunt vindecate.
De aceea nu luati cu usurinta si la sfatul oricui medicamente de acest fel.
Cand simtiti ca sunteti obositi, odihniti-va. Un somn de cateva ore, un repaus intr-un loc linistit, face mai mult decat orice medicament.
Dupa iesirea din servici, o plimbare intr-un parc la aer va distra ochii, va v-a sustrage preocuparilor in care v-ati gasit si va linisti celulele scoartei cerebrale. Aerul parcului va actiona ca un tonic asupra sistemului nervos si in acelasi timp ca un sedativ (linistitor), dupa care somnul va veni foarte usor. In caz ca suferinta psihica depaseste cadrul oboselii intelectuale nu cautati sa o tratati dupa sfaturile celor din jur. Fiecare manifestare a unei suferinte psihice poate sa reprezinte fie ceva fara importanta, fie un simptom al unei boli grave psihice. Numai medicul psihiatru va putea sa-si dea seama de acest lucru si sa faca recomandarile necesare.
Trebuie de retinut insa ca medicamentele care linistesc tensiunea nervoasa sau invers care cresc capacitatea intelectuala nu sunt chiar inofensive. Folosirea lor, la orice suparare sau in orice oboseala, nu este indicata, iar abuzul intrebuintarii lor duce Ia tulburari nu numai la cel ce le utilizeaza ci, in anumite ocazii, chiar la descendentii sai.