boli provocate de viermii intestinali

TRICHINOZA

Izvorul de infectie: pentru om il constituie porcul, ursul si mistretul (in carnea acestor animale exista deseori larve de trichina).

Perioada de incubatie: 2-3 zile pana la 2-3 saptamani.

Simptomele: inceput cu febra ridicata, diaree, greturi, varsaturi, dureri abdominale. Starea generala se agraveaza, febra creste, apar dureri musculare in tot corpul, greutate la inghitit, mestecat si respiratie. Pleoapele si fata se umfla. Uneori, starea toxica continua sa se agraveze si boala merge catre deces. Incepind insa din saptamana a 6 a a bolii (cand larvele s-au inchistat in muschi), bolnavul este considerat salvat. Dupa aceasta perioada, bolnavul reintra treptat in normal. Durerile musculare mai persista insa, uneori ani da zile, mai ales la efort.

Tratamentul: numai in spital. Daca tratarea este foarte dificila, prevenirea bolii este insa la indemana noastra, totul depinde de evitarea consumului de carne de porc provenita din taieri clandestine (fara control veterinar de laborator). Toata carnea de porc distribuita in consum prin comertul de stat are control veterinar de laborator, fiind exclusa imbolnavirea de trichinoza. Foarte riscant este si consumul de carne de mistret sau de urs, care nu a trecut prin control veterinar.

ASCARIDIOZA

Izvorul de infectie: omul bolnav, in intestinul caruia se gasesc astfel de viermi si care elimina, impreuna cu materiile fecale, o mare cantitate de oua de ascarizi. Ouale supravietuiesc in pamant cateva saptamani si chiar luni. Consumul unor legume crude murdarite cu oua de ascarizi provoaca infestarea omului. Ouale ascarizilor mai pot ajunge in fantana o data cu murdaria din latrine neigienice sau praful luat de vant. Mustele pot transporta si ele ouale ascarizilor.

Simptomele: scaderea poftei de mancare, greata, dureri de cap, dureri de stomac, scaune diareice sau constipatie, oboseala. Examenul de laborator al fecalelor stabileste diagnosticul acestei boli prin gasirea oualor de paraziti.

Tratamentul: numai condus de medic. Prevenirea bolii este legata de respectarea masurilor de igiena privind alimentatia, aprovizionarea cu apa, spalarea pe maini, distrugerea mustelor. Organele sanitare fac controale pentru gasirea si tratarea oopiilor bolnavi.

OXIURAZA

Izvorul de infectie: purtatorul de oxiuri, care elimina ouale acestor viermi. Ouale sunt depuse in jurul orificiului anal. Bolnavul are mancarimi puternice la sezut si se scarpina; ouale se depun sub unghii, de unda pot fi aduse din nou in gura si de aici iar in intestin. Ouale pot ajunge si pe rufaria bolnavului sau pe obiectele din jurul lui, contaminand si pe ceilalti membri ai familiei.

Simptomele: mancarimi la sezut, care adesea pot fi chinuitoare, impiedicand somnul bolnavului. Din cauza scarpinatului se pot produce infectii ale pielii. Toxinele viermisorilor provoaca dureri de cap, greturi.

Tratamentul: sub indrumarea si controlul medicului. Ca masura de prevenire, copiii vor dormi in chiloti schimbati zilnic si fierti inainte de a fi spalati. Restul rufariei de corp si pat va fi fiarta si calcata cu fierul bine incins. Unghiile se vor taia scurt, iar mainile se vor spala cat mai des.

TENIA

Unii viermi intestinali sunt turtiti, asemanandu-se cu o panglica formata din multe inele mici, turtite. Ultimele inele sunt pline cu oua. Ele se desprind de restul teniei si sunt eliminate din organismul bolnavului, o data cu fecalele. In mediul extern, inelele se usuca si ouale devin libere. Daca sunt inghitite de animale (porci, vaci) ouale dau nastere unui embrion care strabate intestinul acestora si apoi se fixeaza in muschiul animalului. Daca omul consuma carne de porc sau de vita fiarta insuficient, atunci acesti embrioni (cisticerci) se fixeaza in intestinul omului si din ei se va dezvolta tenia adulta. Exista si tenii mai mici, care traiesc in intestinul cainelui. Daca ouale acestor tenii ajung in intestinul omului (de exemplu, prin mangaierea cainelui si ducerea la gura a mainilor nespalate), din ele se dezvolta embrioni inchistati, care, localizati in diferite organe ale corpului omului, dau nastere la boala numita chist hidatic, boala grava, cu slabirea progresiva a puterii organismului si anemie.

Tratamentul chistului hidatic este numai chirurgical. Prevenirea consta in controlul veterinar al animalelor inainte de taiere, impiedicandu-se astfel consumul carnii cu cisticerci. Carnea va fi consumata numai foarte bine fiarta sau prajita. Este de asemenea obligatoriu sa ne spalam pe maini dupa ce ne-am jucat cu un caine, sau o pisica, spre a evita infestarea cu teniile chistului hidatic.