bolile contagioase - izvoarele de infectie

 Caracteristica principala a bolilor contagioase este aceea ca ele se transmit de la un om la altul sau de la animale la om. Raspandirea bolilor contagioase se face prin circulatia microorganismelor patogene, microbi, virusuri, diferiti paraziti. Aceasta presupune ca exista anumite izvoare de infectie, in care microorganismele patogene gasesc conditiile necesare de patrundere si inmultire si de unde se raspandesc in mediul ambiant. Stiti cine indeplineste in natura rolul de izvor de infectie ?
Omul si animalele
a) Omul constituie sursa de infectie fie atunci cand este bolnav, fie cand, sanatos fiind, este purtator de microbi sau virusuri.
Omul bolnav de o boala contagioasa este un foarte important propagator de microorganisme patogene, pe care le elimina in natura, pe diferite cai: urina, materii fecale, lichid de varsaturi, secretii din nas si gat, saliva, sputa, transpiratie, sange, secretii purulente din plagi sau furuncule. Aceasta eliminare de microbi sau virusuri face ca bolnavul sa fie contagios (molipsitor) pentru cei din jurul sau. De aici rezulta pericolul pe care il reprezinta un bolnav contagios si necesitatea izolarii sale de restul familiei sau colectivitatii. Eliminarea microbilor sau virusurilor din organismul unui bolnav de o boala contagioasa dureaza o anumita perioada, numita perioada de contagiozitate, care este uneori mai lunga, alteori mai scurta, variind de la boala la boala. in gripa, de exemplu, contagiozitatea dureaza 3-4 zile de la inceputul bolii, in varicela bolnavul este contagios tot timpul, pana la caderea ultimei cruste de pe piele. Este de asemenea de retinut faptul ca bolnavul devine contagios inca cu cateva zile inainte de a aparea primele semne de boala (2-3 zile in rujeola si 2 saptamani in hepatita epidemica).
De ce este important de retinut durata perioadei de contagiozitate?
Pentru ca ne ajuta sa stabilim durata de izolare a bolnavilor contagiosi.
Purtatorii de microbi sau virusuri sunt persoane sanatoase, care gazduiesc in corpul lor microbi sau virusuri, pe care ii elimina in mediul inconjurator, pe aceleasi cai ca si bolnavii. Exista purtatori de microbi ai febrei tifoide, dizenteriei, difteriei, precum si purtatori de streptococi care provoaca scarlatina, purtatori de virus gripal, purtatori de virus al hepatitei epidemice. Uneori, purtatorii sunt fosti bolnavi care s-au vindecat, dar in organismul carora continua sa dainuiasca focare de microbi sau virusuri, pe o perioada mai lunga sau mai scurta sau chiar toata viata. O proportie de 1-2 % dintre fostii bolnavi de febra tifoida continua sa elimine microbii bolii tot restul vietii lor. Alti oameni devin purtatori pentru ca s-au infectat cu microbi sau virusuri, pe care ii elimina un timp in jurul lor fara ca ei insisi sa faca boala. In mod practic, purtatorii de microbi sunt mai periculosi decat bolnavii. De un bolnav contagios te feresti. Dar de un purtator de microbi sau virusuri, care este sanatos si circula, cum sa-l recunosti?
Pe plan medical se iau, in mod organizat, masuri de depistare a purtatorilor, prin examene sistematice de laborator. Unii dintre acesti purtatori sunt tratati si vindecati de starea lor de portaj. In plus, purtatorii de microbi ai febrei tifoide sau ai dizenteriei nu au voie sa lucreze in anumite sectoare de munca (unitati alimentare, puncte de aprovizionare cu apa potabila, colectivitati de copii), pentru a se evita astfel riscul de contagiune. Dar oricine se poate apara de purtatori, chiar fara sa-i cunoasca, evitand posibilitatea ca microbii sau virusurile eliminate de acestia sa patrunda in organism. In ce fel? Simplu. Prin spalarea mainilor, respectarea igienei alimentelor, igienei individuale si alte masuri de igiena despre care vom vorbi mai departe.
b) Animalele constituie, la randul lor, un important rezervor de infectie pentru om. Exista o serie de boli contagioase comune omului si animalelor - denumite zoonoze - care se raspandesc de la animal la om, prin lapte, sange, secretii, urina si fecale. Astfel, bovideele sunt surse de infectie in boli ca antraxul (carbunele), brueeloza, salmoneloza si tuberculoza: cainii, lupii si vulpile sunt surse de infectie pentru turbare; rozatoarele pentru ciuma, leptospiroze, toxiinfectii alimentare; porcii pentru trichinoza; pestii pentru botriocefaloza.
Modurile de contagiune
O persoana se poate contamina cu microbi sau virusuri in doua moduri:
a) Contagiunea directa, atunci cand vine in contact nemijlocit, adica direct, cu sursa de infectie respectiva, adica cu un bolnav contagios sau cu un purtator, locuind sau lucrand impreuna, vizitandu-l sau chiar intalnindu-l intamplator.
Asa, de exemplu, cine ingrijeste un bolnav de febra tifoida sau locuieste cu el, prin contact direct cu produsele eliminate de acesta (urina, fecale, sange), se poate imbolnavi de febra tifoida.
b) Contagiunea indirecta, atunci cand cel infectat nu s-a aflat in legatura directa cu sursa de infectie, pe care de cele mai multe ori nici nu o cunoaste; contagiunea se face prin intermediul unor obiecte sau al apei, aerului, alimentelor, solului, insectelor, care vehiculeaza microorganismele patogene eliminate de sursa de infectie, de exemplu, tot de febra tifoida se poate imbolnavi cineva si fara sa fi vazut vreun bolnav cu aceasta boala, ci numai prin faptul ca a mancat fructe nespalate, care au fost contaminate cu microbii febrei tifoide, prin intermediul mustelor sau prin mainile murdare ale bolnavului sau purtatorului.