Recunoasterea bolilor infectioase, in scopul prevenirii si tratarii lor, se numara printre indatoririle cele mai importante si mai pline de raspundere ale medicului.
De o cunoastere cat mai buna a acestor boli depind nu numai diagnosticul precoce si succesul curativ - vindecarea bolnavilor - ci, tot atat de mult, si obiectivul maximal : profilaxia acestor boli.
Delimitarea materiei. Bolile infectioase
Bolile infectioase sunt determinate de microorganisme patogene (agenti patogeni vii) si au, drept o caracteristica principala, usurinta cu care se transmit de la o fiinta la alta. In definitia acestor boli intra atat caracterul infectios, cat si caracterul lor transmisibil, contagios.
Este necesar sa se deosebeasca clar notiunea de infectie de cea de boala infectioasa (care nu sunt sinonime). Prin infectie, se intelege patrunderea si multiplicarea unui agent infectios in tesuturile organismului uman sau animal, dar care nu este urmata obligatoriu de starea de boala infectioasa. Boala infectioasa este o manifestare mult mai complexa, in care, pe langa actiunea germenilor patogeni asupra organismului, intervine si reactia organismului fata de acestia, in variate forme si intensitati.
In alte cazuri, rezultatul infectiei poate fi o infectie inaparenta (fara manifestari clinice).
Notiunea de infectie trebuie, si asemenea, deosebita de cea de contaminare. Prin contaminare, se intelege prezenta de agenti infectiosi pe suprafata unui organism (pe tegument) sau pe suprafata unor obiecte. Se poate vorbi de un obiect contaminat sau de o substanta contaminata (dar nu infectate). Tegumentul poate fi, uneori, contaminat (prezenta pasiva a germenilor la suprafata lui), iar, alteori, poate fi infectat (patrunderea si multiplicarea germenilor in tesutul tegumentar).
Caracterul contagios al acestor boli este strans legat de cel infectios, fiind datorit transmiterii agentilor patogeni de la un bolnav sau de la o persoana infectata la persoane receptive ceea se realizeaza prin variate mecanisme, si anume:
1. Transmitere directa, imediata, prin contact (atingere, sarut, contact sexual).
2. Transmitere indirecta:
a) prin aer (aer contaminat cu picaturi ori cu particule de praf purtatoare de germeni patogeni), transmitere aerogena;
b) prin diferite vehicule de transmitere (apa, alimente, produse biologice, diferite materiale si obiecte);
c) prin intermediul unor vectori (vietati cu rol de intermediar), fie prin purtare si transmitere mecanica, fie insotita de multiplicare in vector.
Orice boala infectioasa este transmisibila (sau contagioasa) in grade diferite, ori cel putin potential (exper'mental) transmisibila. Din aceasta cauza, nu exista o deosebire fundamentala intre ceea ce se intelege prin boala infectioasa si prin boala transmisibila (ori contagioasa). Termenul de boala infectioasa este cel mai utilizat.
Oricare ar fi insa gradul de transmisibilitate al unei boli infectioase, posibilitatea de transmitere constituie trasatura esentiala a bolilor infectioase si este responsabila de aparitia, mai putin sau mai mult extinsa, de multiple imbolnaviri in colectivitate: focar epidemic, endemie, epidemie, pandemie. Cu manifestarile extensive, epidemice ale bolilor infectioase si cu mijloacele de prevenire si de combatere ale acestora, se ocupa pe larg si detaliat epidemiologia.
In studiul clinic al bolilor infectioase, ne ocupam cu manifestarile clinice sau simptomatologia acestora, bazati pe o aprofundata cunoastere a etiologiei, patogeniei, anatomiei si fiziologiei patologice ale fiecarei boli, cu recunoasterea variatelor forme clinice, rezultate din infectie, precum si cu cunoasterea diagnosticului, a prognosticului si a tratamentului acestor boli.
Studiul bolii infectioase de catre clinician nu se poate face fara a cunoaste si a face unele referiri asupra epidemiologiei si profilaxiei fiecarei boli, deoarece intre studiul clinic al bolilor infectioase si epidemiologia acestora exista o strinsa legatura, o delimitare stricta nefiind nici posibila, nici justificata. Din aceasta cauza, in cele ce urmeaza, prezentarea fiecarei boli infectioase va fi facut in intregime, cuprinzind — in mod concis — si notiuni de epidemiologie si de profilaxie. In manualele de epidemiologie se prezinta, in primul rind, capitolele de epidemiologie generala, iar capi tolele de epidemiologie speciala primesc o extindere adecvata.
Legatura strinsa dintre clinica si epidemiologie constituie o trasatura importanta a medicinei moderne si se manifesta in fiecare specialitate medicala, medicul de astazi fiind conceput ca un clinician epidemiolog.
In conceptia actuala, asa cum medicina este inteleasa si aplicata in tara noastra, profilaxia constituie o parte integranta a fiecarei activitati medicale, a intregii activitati de ocrotire a sanatatii.
In acest sens, profilaxia se aplica in mai multe etape, la mai multe niveluri:
a) Prevenirea primara cuprinde masuri de protectie si de promovare a sanatatii prin: control periodic, educatie sanitara, nutritie adecvata igiena, sanitatie, imunizari specifice etc.
b) Prevenirea secundaracuprinde diagnosticul precoce si tratamentul prompt pentru prevenirea complicatiilor, cronicizarii, a schelelor si a incapacitatii de munca.
c) Prevenirea tertiara cuprinde masuri de recuperare, de restabilire a capacitatii de munca si de reincadrare sociala ; medicina de recuperare a primit o deosebita dezvoltare in ultimii ani.
Toate acestea sint actiuni preventive, atacind boala nu numai in pre venirea ei integrala, dar si in prevenirea sau limitarea efectelor ei mor bide, dupa ces-a declarat.
Medicina, in rolul ei de ocrotire si de promovare a sanatatii, este una singura si, din aceasta cauza, si in domeniul bolilor infectioase, orice separare intre munca curativa si cea preventiva nu poate fi decit artificiala si fara perspective.