Dupa cum se stie, tuberculoza poate sa atace aproape toate organele corpului, dar cei mai des atacati sunt plamanii.
Pentru a intelege mai bine cele ce urmeaza in legatura cu aceasta boala este bine sa lamurim de la inceput cateva probleme:
1. Fara bacilul tuberculozei nu poate exista imbolnavire de tuberculoza.
2. Nu toti cei infectati cu bacilul tuberculozei se imbolnavesc, ci numai o mica parte (3-5%).
3. Rareori infectia este urmata de boala, asa cum se intampla la cei foarte expusi infectarii, cum sunt in special copiii care locuiesc si chiar dorm in acelasi pat cu parintii tuberculosi. La acestia, boala urmeaza la foarte scurt interval dupa infectare. In marea majoritate a cazurilor, microbii raman adormiti in corp si la un moment dat incep sa se inmulteasca si sa provoace distrugeri in organele in care se gasesc. Aceasta reluare a inmultirii lor coincide aproape totdeauna cu unul din factorii favorizanti: eforturi fizice grele si alimentatie insuficienta; munca m aer cu praf de siliciu; necazuri si suparari mari. In sfarsit, mai sunt cei care, desi infectati, nu se vor imbolnavi toata viata. Deci, din punctul de vedere al tuberculozei, fiecare din noi face parte din una dintre urmatoarele categorii:
1. neinfectati cu bacilii tuberculozei;
2. infectati, dar sanatosi;
3. infectati si bolnavi.
Se poate deduce cu usurinta ca numai dupa infectare exista posibilitatea, pentru unii, de a se imbolnavi imediat, iar pentru altii de a se imbolnavi mai tarziu, dar ca trecerea prin aceste etape (infectie-boala) este absolut obligatorie, indiferent daca parcurgerea lor se face foarte rapid sau foarte lent.
Cei neinfectati au tot interesul sa devina partizani credinciosi ai normelor de igiena si sa accepte masurile de profilaxie preconizate de organele sanitare pentru a ramane in continuare neinfectati. Cei bolnavi sunt cunoscuti ca atare si sunt tratati. Principalul este sa fii descoperit ca bolnav cat mai de timpuriu, daca se poate cu mult inainte de a simti cel mai discret semn de imbolnavire; in tuberculoza, acest lucru este posibil, cu conditia sa accepti masurile de depistare pe care statul le pune in mod gratuit la dispozitia tuturor. Ramane marea masa a celor infectati dar sanatosi. S-a pus intrebarea daca ar exista posibilitatea de a prevedea care dintre acestia risca sa se imbolnaveasca mai curand, pentru a face ceva in apararea lor. S-a stabilit ca din aceasta categorie sunt mai expusi cei care reactioneaza foarte puternic la tuberculina,asa-zisii hiperalergici si cei care prezinta unele mici modificari pe radiografia pulmonara, asa-numitii purtatori de leziuni minime. Astfel a aparut notiunea noua de categorii cu risc mai mare de imbolnavire prin tuberculoza.
Se poate vedea ca atunci cand exista in acelasi timp mai multe conditii agravante, riscul de imbolnavire creste. Cand o persoana locuieste impreuna cu bolnavi contagiosi (cand este contact tbc), acest lucru adauga un element de gravitate in plus, indiferent in care din categorii se afla. Dar faptul ca cineva se afla intr-una din categoriile enumerate mai sus nu inseamna ca are soarta pecetluita. Pentru fiecare se poate face in mod practic ceva spre a intampina trecerea in categoria cu gravitate mai mare.
Insa, pentru a face ceva cu folos, trebuie mai intai sa stim in ce categorie se situeaza fiecare. Pentru aceasta avem la indemana mai multe teste.
Depistarea tuberculozei
Nimeni nu poarta eticheta categoriei din care face parte. El trebuie identificat cu ajutorul unor procedee tehnice. Nimic, de exemplu, nu deosebeste o persoana infectata si sanatoasa in prezent, si care prezinta un risc mare de a se imbolnavi, de unde care nu are acest risc.
Reactia la tuberculina
Este singura proba care poate indica daca o persoana este sau nu infectata cu bacilul tuberculozei. Lucrul este posibil datorita faptului ca dupa patrunderea bacilului in corpul omului se petrec o serie de modificari generale, care fac ca orice tesut din corp (deci si pielea) sa reactioneze printr-un soi de inflamatie cand vine in contact cu tuberculina (un extras din bacilul tuberculozei), in vorbirea medicala se spune ca organismul a devenit alergic (adica reactioneaza altfel decat inainte de infectare, cand, de fapt, nu reactiona). Reactia se poate executa in mai multe feluri, dar cea mai raspandita metoda este prin introducerea substantei respective, cu ajutorul unui ac subtire, in piele: intradermoreactie (IDR).
In ultimul timp se foloseste un extras purificat din tuberculina, desemnat cu initialele P.P.D., si care este mai puternic decat tuberculina.
Daca, de exemplu, se descopera ca copiii mici dintr-o familie sunt infectati, acest lucru arata ca exista prin preajma un izvor de contagiune necunoscut, in plus, reactia la tuberculina mai poate desemna una dintre categoriile periclitate si anume, persoanele hiperalergice. Acestea reactioneaza la tuberculina in mod deosebit de puternic, iar fara gravitate. Probele tuberculinice au avantajul ca pot identifica pe infectati si pe hiperalergici, chiar atunci cand la plamani nu se descopera nimic cu razele Rontgen (deoarece nu totdeauna patrunderea infectiei se face prin plamani).
Radiofotografia
Se efectueaza prin reproducerea pe film fotografic a imaginii toracelui obtinuta cu razele X. Precizia radiofotografiei este mai mare decat a radioscopiei si se apropie de a unei radiografii, in afara de aceasta, doza de raze X pe care o primeste corpul in cursul unei radiofotografii este mai mica decat cea primita cu ocazia unei radioscopii sau a unei radiografii. Apoi, gratie volumului lor mic, cliseele de radiofotografie pot fi pastrate intr-un fisier si pot fi comparate cu cliseele obtinute ulterior la aceeasi persoana, ceea ce ajuta foarte mult la o interpretare corecta. In afara de descoperirea cazurilor de boala necunoscute, radiofotografia este importanta pentru ca identifica asa-zisele leziuni minime care, de obicei, nu se vad la radioscopie.
Analiza sputei
Cautarea sistematica a bacilului tuberculozei este importanta, mai ales la cei care au leziuni minime si la fostii bolnavi vindecati, pentru a verifica daca intr-adevar nu sunt eliminatori de bacili. Tocmai pentru a mari valoarea acestei verificari, examenele bacteriologice trebuie repetate de mai multe ori.
Combaterea tuberculozei
Lupta contra tuberculozei inseamna a) prevenirea infectarii; b) prevenirea imbolnavirii. Practic, principiul general este de a se aplica fiecarei categorii din cele pe care le-am vazut masurile cele mai potrivite pentru a impiedica trecerea dintr-o categorie cu o gravitate mai mare. Intr-un fel sau altul, fiecarui cetatean i se adreseaza una dintre masurile de lupta antituberculoasa. Pentru reusita deplina a acestor masuri nu ramane decat ca intreaga populatie sa participe la realizarea lor.
Masurile de sporire a rezistentei fata de tuberculoza incep cu acelea care maresc rezistenta in general fata de toate bolile. Masuri foarte simple, dar foarte eficace: o viata ordonata, cu respectarea riguroasa a perioadelor de odihna si somn; practicarea moderata a sporturilor si a jocurilor in aer liber; asigurarea unei alimentatii rationale, cu aport variat de substante alimentare, in special vitamine, evitarea unor abuzuri si excese, cum ar fi abuzul de alcool (care in mod special face sa scada rezistenta fata de tuberculoza) si de tutun.
In afara de masurile de profilaxie generala, fiecarei categorii din cele enumerate i se potrivesc mai bine unele din actiunile antituberculoase.