Antigeni

Antigeni

Cand antigenul este corpuscular (bacterii) sau celular (hematii, leuco- cite), reactia antigen-anticorp se manifesta sub forma de aglutinare. Daca un antigen solubil sau o haptena sunt legate de hematii (si exista mai multe procedee pentru a realiza acest lucru) sau de alte particule folosite ca suport, serul ce contine anticorpi specifici fata de antigenul sau hap- tena respectiva aglutineaza hematiile astfel sensibilizate“. Aceasta reac­tie poarta numele de hemaglutinare pasiva si constituie unul din cele mai sensibile teste de detectare a anticorpilor. El este foarte util pentru detectarea anticorpilor fata de haptene de origine medicamentoasa, cum sunt penicilina si aspirina (20) (21). Adaugat in cantitate potrivita in dilutiile de ser specific, antigenul (sau haptena) inhiba aglutinarea hema­tiilor invelite cu antigenul respectiv. Fenomenul acesta, denumit inhi­bitia hemaglutinarii pasive, se datoreste saturarii gruparilor combinative ale anticorpilor de catre antigenul specific si sta la baza testului cu ace­lasi nume, utilizat pentru confirmarea specificitatii reactiei respective. Adaugarea haptenei in cantitati adecvate in serul specific inhiba, dealtfel, si celelalte reactii antigen-anticorp, cum sunt precipitarea sau fixarea complementului. 

Cand serul specific este proaspat, avand deci continutul intact de C, iar antigenul este celular (hematii, limfocite, bacterii), se produce liza elementelor respective, asa-numita citoliza imuna, un caz particular constituindu-1 hemoliza imuna. In cazul cand hematiile invelite cu un antigen sau o haptena, prin diverse procedee, sunt suspendate in dilutii de antiser proaspat sau in care s-a adaugat alexina, se produce de asemenea liza eritrocitara, fenomen denumit hemoliza imuna pasiva, ce sta la baza testului cu acelasi nume. 

Activitatea litica a serurilor specifice vechi sau in care C a fost in­activat prin caldura (incubare 30 de minute la 56°—58°C) este restabilita prin adaugarea de ser proaspat (de obicei ser de cobai) sau de preparate speciale de alexina. In urma desfasurarii unei reactii antigen-anticorp in prezenta C, acesta este consumat in parte sau in totalitate, in functie de cantitatea reactantilor. Fenomenul poarta denumirea de fixare a comple­mentului si sta la baza testului cu acelasi nume, utilizat pentru detec­tarea si masurarea unei reactii antigen-anticorp in cazul cand anticorpii implicati sunt capabili sa fixeze C, asa cum este cazul cu cei din clasa IgM si cu unele subclase de IgG.