Reactii de precipitare
Cand antigenul este constituit din macromolecule solubile, adaugarea lui in proportii adecvate in serul ce contine anticorpi este urmata de formarea de precipitat. Precipitarea este consecinta formarii unor complexe antigen-anticorp ce alcatuiesc retele tridimensionale. Anticorpii fiind bivalenti, pentru formarea unor astfel de retele este necesar ca molecula de antigen sa aiba cel putin trei grupari determinante, conditie indeplinita practic, de toate antigenele naturale. Cercetari clasice au aratat ca la proportia optima (sau echivalenta) a celor doi reactanti, intreaga cantitate de anticorpi se gaseste in precipitat si ca in prezenta excesului de antigen se formeaza complexe antigen-anticorp solubile. Reactia de precipitare poate fi efectuata in diverse moduri:
-examinarea macroscopica a depozitului de precipitat format pe fundul eprubetei;
-prezenta inelului de precipitare format la suprafata de separare dintre dilutia de antiser si cea de antigen;
-determinarea cantitatii de proteina din precipitatul format la echivalenta;
-formarea de benzi de precipitare dupa difuziunea celor doi reactanti prin gel de agar (Tehnica Ouchterlony);
-migrarea electroforetica asociata cu imunoprecipitarea (imunoelec-roforeza);
-determinarea radioactivitatii precipitatului format cu un antigen marcat cu un izotop radioactiv.
Dupa cum s-a mai aratat, toti anticorpii poseda proprietatea de a precipita cu antigenul specific, bineinteles respectind conditiile de efectuare a reactiei de care am discutat.