alergia fizica

Aceasta terminologie a fost introdusa de Duke (1923), unul din prin­cipalii pionieri ai problemei. Alergia fizica include, dupa acest autor, reactiile alergice cu urmatoarele etiologii: frigul, caldura, lumina, iritatia mecanica. Efortul nu este unanim acceptat in aceasta categorie. Este de men­tionat ca dintre toti acesti agenti fizici, frigul este incriminat cel mai frecvent.

Hipersensibilitatea la agenti fizici are un mecanism clarificat numai in parte. Pe baza datelor acumulate mai ales in ultima jumatate de se­col se desprind in principal doua interpretari. Prima, la care adera ma­joritatea cercetatorilor, combate teza existentei unei alergii specifice, in timp ce cealalta accepta mecanismul imunologic (reactia antigen-anticorp), pe baza realizarii transferului pasiv.

In viziunea moderna, actiunea factorilor fizici trebuie corelata de un teren cu instabilitate vasomotorie, prin declansarea tulburarilor vasomotorii exagerate si indiscutabil prin liberarea masiva a mediatori­lor chimici (histamina etc.) din tesuturile agresionate.

Sindromul hemoiizinelor la rece

(Hemoglobinuria paroxistica ajrigore)

Hemoliza intravasculara la rece este consecinta unui mecanism imunologic demonstrat inca de la inceputul acestui secol (Donath si Land- steiner, 1904) si atribuit hemoiizinelor la rece. Acestea au fost identifi­cate mai recent cu anticorpii IgG. Nu se cunoaste inca mecanismul de producere a hemoiizinelor la rece.

Hemoglobinuria paroxistica este un semn fundamental in sindromul hemolizei intravasculare la rece.

Alaturi de formele idiopatice, rare ca frecventa, in care acest sin­drom apare izolat, sunt cunoscute asocierile cu luesul si unele infectii vi­rale (oreion, rujeola).

Sub aspect clinic mentionam ca hemoglobinuria consecutiva expu­nerii la frig se caracterizeaza prin aparitia de urina inchisa la culoare {cu hemoglobina libera, rare hematii si leucocite), cu durata pasagera sau prelungita. Celelalte asocieri de simptome apar imediat sau la cateva ore si constau din febra, transpiratii, tahicardie, hipotensiune, astenie, dispnee, dureri generalizate, acuze digestive (crampe abdominale, gre­turi, varsaturi, diaree), icter, sindrom Raynaud, acrocianoza. Amintim in final si prezenta urticariei, cu scopul evidentierii importantei sale in contextul clinic. La bolnavii din aceasta categorie, tabloul clinic respec­tiv se poate reproduce prin proba de provocare la rece.

Laboratorul permite a se decela urmatoarele: anemie, hemoglobina libera in plasma si urina, hiperbilirubinemie indirecta, test Coombs direct pozitiv (cu negativare intre crize), hemolizinele la rece, modifi­cari in sistemul complimentar al sangelui.

Tratament. Evitarea expunerii la rece constituie masura principala. Sunt posibile remisiuni spontane. Forma cu etiologie luetica beneficiaza de penicilina.