astmul bronsic

In 1958 Ciba Foundation Quest Symposium a definit notiunile de emfizem pulmonar, bronsita cronica si astm bronsic; definitia emfizemu- lui pulmonar a fost acceptata, dupa completarile din 1961 (O.M.S.) si din 1962, de toti cercetatorii. Definitia bronsitei cronice ca o conditie in care subiectii prezinta secretie mucoasa excesiva, cronica sau recurenta, in arborele respirator este accep­tata, cu unele rezerve, de aproape toti cercetatorii; definitia astmului bronsic: astmul se refera la acele stari in care subiectii prezinta in­gustare generalizata a caii aeriene bronsice, care-si modifica severitatea dupa perioade scurte de timp, fie spontan, fie sub tratament si care nu se datoreaza unei boli cardiace este inca discutabila. Grupul de lucru pentru definirea astmului, format din C. M. Fletcher, S. B. L. Howell, S. Pepys si S. G. Scadding, reunit in 1971, ajunge la concluzia ca nu poate schimba definitia anterioara, pe care o considera 'totusi prea putin satisfacatoare si propune ca acei care utilizeaza termenul de astm, sa dea cat mai multe informatii asupra simptomelor si semnelor clinice (inclusiv caracteristici ale sputei), asupra probelor functionale respira­torii (inclusiv gaze sanguine), asupra factorilor precipitanti, asupra evi­dentei anormalitatii imunologice, despre hiperreactivitatea bronsica si, cand e cazul, asupra datelor anatomice.

Din 1974, am acceptat una din definitiile largi si anume astmul bronsic este un sindrom caracterizat prin hiperreactivitate bronsica, care se manifesta evident la contactul cu substante sau stimuli diferiti, apare la subiecti cu o anumita predispozitie constitutionala, se manifesta cli­nic prin Wheezing (respiratie sueratoare) si dispnee paroxistica si dis­pare spontan sau sub tratament. Definitia: astmul se manifesta prin obstructia cailor aeriene, reversibila si cauzata mai ales de alergeni, la subiecti atopici, data de alergologi, este prea limitata si nici nu co­respunde realitatii. Pe de alta parte definitia data de pneumologi (sau pneumologi-alergologi) ni se pare prea larga; incadrarea astmului bron­sic in pneumopatia cronica obstructiva nu va ajuta, probabil, la defi­nirea notiunii. in fond, greutatile in definirea astmului bronsic tin de urmatorii factori: 1) greutatea de a diferentia astmul bronsic intrinsec de bronsita cronica obstructiva (spastica) si 2) etiologia astmului bron­sic nu este echivalenta (nu se suprapune) cu circumstantele in care apare astmul in clinica. Atunci cand bolnavul, care mai inainte ne aparea normal, prezinta epi­soade de dispnee severa asociata cu wheezing cu o obstructie evidenta a cailor aeriene, in absenta insuficientei cardiace, diagnosticul de astm bronsic e relativ usor de facut; atunci insa cand bolnavul avea anterior obstructie cronica a cailor aeriene, apar dificultati de diagnostic intrucat in primul rand obstructia aeriana extrema poate fi complet reversibila in astm, iar in al doilea rand, reversibilitatea e greu masurabila. Gradul de reversibilitate la fiecare subiect poate varia larg intre atacuri, ceea ce face ca diagnosticul sa fie pus uneori doar retrospectiv. Se pare justa apre­cierea lui Howell, in calitate de clinician, ca termenul de astm poate fi subiectiv si imprecis, iar in unele cazuri, aplicarea lui este nesigura.

Dificultatile in definirea astmului apar atunci cand ne referim la astmul intrinsec si la astmul suprainfectat. In anul 1971, Sanerkin a in­cercat sa diferentieze astmul de bronsita cronica, efectuind examenul anatomopatologic al sputei. Autorul gaseste numai in sputa astmaticilor eozinofile in cantitate mare, ceea ce il face sa propuna ca astmul bronsic sa fie numit bronsita alergica, spre deosebire de bronsita cronica (propriu-zisa) recurenta; intre cele 2 feluri de bronsita, Sanerkin gaseste diferente majore, atat clinice, fiziopatologice, cat si etiologice. Pentru noi, este posibil ca intr-unanumit moment al evolutiei astmului bronsic (mai ales la inceput) sa poata fi facuta diferenta, pe baza eozinofilelor din sputa, intre cele doua feluri de bronsite; in cursul unui tratament cu corticoizi suprarenali, ceea ce e regula in astmul cronic corticodependent (adica in 8—20% din cazuri), eozinofilia din sputa nu mai este atat de constanta.

Daca vrem sa conchidem, in ceea ce priveste definitia astmului, atunci trebuie sa retinem ca termenul de astm se refera la disfunctia obstructiva pulmonara, care la inceput este cantitativa, pe de-o parte si, pe de alta parte, ca aceasta dezordine are o manifestare clinica, dispneea paroxistica si wheezing-ul; intr-un numar de cazuri modificarile clinice si fiziopatologice se datoresc unui mecanism antigen-anticorp (despre care se va discuta in detaliu), in altele mecanismul fiind destul de neclar. Prezentarea bolnavilor in clinica are loc intr-unnumar de imprejurari care se pot diferentia de la un bolnav la altul si chiar la acelasi bolnav; circumstantele in care apar crizele de astm nu sunt obligatoriu legate de mecanismul antigen-anticorp, desi acest mecanism poate fi funda­mental. 

Incidenta astmului bronsic este diferit apreciata de autori; studiile prezentate in literatura de specialitate variaza foarte mult, ca tehnica si terminologie si de aceea selectarea materialului este destul de dificila. Pentru a avea o buna apreciere a incidentei astmului sunt inca necesare studii mai numeroase a populatiilor intregi, efectuate cu tehnici simi­lare. O prima problema care trebuie clarificata este aceea de a sti daca rinita periodica si aperiodica, rinita vasomotorie si astmul bronsic sunt sindroame diferite sau manifestari clinice ale aceleiasi boli; noi in­clinam pentru prima parere, desi recunoastem ca aceiasi factori de me­diu pot actiona nu numai asupra unei parti din calea aeriana.

S-au facut incercari de a se alcatui harti astmologice ale unor tari. Astfel, S. W. Tromp, pe baza unor chestionare trimise medicilor de cir­cumscriptie, afirma ca provinciile din nordul si sud-vestul Olandei au mai mare incidenta de astm bronsic, fata de celelalte; o harta partiala a fost alcatuita si in tara noastra, cu concluzii insa mai putin nete, variatiile incidentei in judete fiind mai mici.

Se sustine ca umiditatea mare (peste 68%) ar precipita atacurile de astm, dar Parlato prezinta 5 bolnavi la care, din contra, umiditatea sca­zuta a precipitat atacurile; presiunea barometrica scazuta pare a preci­pita unele atacuri de astm. 

Alergizarea la praf de casa (Dermatophagoides) are legatura cu alti­tudinea, fiind redusa ori absenta la altitudinea de peste 1 000 m; aceeasi alergizare pare a avea relatie cu umiditatea atmosferica.

Varsta si sexul. Cei mai multi autori (L. Tuft, Rackemann, Norgaard) considera ca aproape o treime din cazurile de astm apar in primii 10 ani si ca 50—75% din cazuri apar inainte de varsta de 35—40 de ani. In ceea ce priveste sexul, exista o oarecare predominanta pentru sexul masculin pana la pubertate (Cooke, Rackemann si Walker) si oarecare predominanta pentru sexul feminin intre pubertate si menopauza. Varsta minima deaparitie a atacurilor de astm era considerata 2 ani si jumatate. Unger citeaza cazul unui copil cu astm bronsic la 2 luni. Se considera ca peste varsta de 55—60 de ani, astmul bronsic devine rar; acum se constata insa ca circa 2,2—10% din cazurile de astm bronsic pot debuta dupa 60 de ani. Se considera ca astmul bronsic dispare sau este mult ameliorat la pu­bertate, dar Hodek arata ca doar 10,3 % (din 321 copii cu astm bronsic) nu mai prezentau nici un simptom la pubertate, iar 41,8% erau amelio­rati, restul fiind stationari sau agravati; la 4,2—10,8% din cazuri, astmul bronsic poate debuta la pubertate.

In studiile efectuate pe astmatici in varsta intre 18 si 62 de ani, incidenta astmului creste cu varsta, atingind un maxim intre 50 si 60 de ani, chiar daca debutul s-a situat intr-oalta decada; la peste 7% din astmatici debutul poate fi dupa varsta de 60 de ani. Pe statisticile noastre, diferentele de sex sunt mici la adulti, indicand doar o usoara predominanta pentru sexul feminin (51,5% fata de 48,5%), la copiii intre 6 si 14 ani, existind o incidenta mai mare la sexul mascu­lin.

Studiile referitoare la incidenta astmului bronsic la copii sunt relativ putine in tara noastra; intr-ocercetare, efec­tuata in anul 1975, incidenta era, pe o populatie de 4 265 de copii intre 4 si 16 ani, de l,65%.

Recomandam folosirea unui Purificator de aer pentru eliminarea bacteriilor ce stau la baza dezvoltarii astmului bronsic.