Bolile alergice se caracterizeaza printr-o complexitate mare a tabloului clinic, evolutie in general lunga si o simptomatologie subiectiva, variata si chinuitoare. Sub raportul gravitatii lor, intre diferitele boli alergice exista diferente accentuate, pe langa numeroase forme benigne existind forme de gravitate deosebita, adevarate urgente medicale.
Este natural ca asemenea imbolnaviri sa necesite o terapie bogata si variata, in raport cu tabloul clinic, caracterul acut sau cronic al imbolnavirii si simptomatologia sa subiectiva.
Cunoasterea din ce in ce mai buna a mecanismului fiziopatologic al reactiilor alergice a dus la sintetizarea unor medicamente cu actiuni farmacologice complexe, care si-au dovedit eficacitatea in special in tratamentul simptomatic al acestei manifestari.
Pe langa tratamentele de hiposensibilizare specifica si cele simptomatice, in terapia actuala a alergozelor se folosesc si medicatii care au ca scop modificarea pe cale nespecifica a reactivitatii generale a organismului.
In virtutea unor traditii, metode terapeutice vechi se pastreaza si azi in terapia alergozelor, cu toate ca eficacitatea lor este discutabila si depasita de medicatia moderna.
Din cauza structurii chimice si modului de actiune diferit, prezentarea sintetica si practica a diferitelor metode terapeutice si medicamente folosite in terapia alergozelor este dificila. O clasificarea a acestora are drept criteriu: modul de actiune si substratul asupra caruia actioneaza si mai putin structura chimica.
In cele ce urmeaza, vom expune urmatoarele categorii de tratamente:
terapia simptomatica a manifestarilor clinice;
terapia nespecifica, modificatoare a reactivitatii generale a organismului;
medicatia cu valoare indoielnica.