urticaria la lumina

Urticaria la lumina

In aceasta categorie de alergie fizica se includ persoanele cu hiper­sensibilitate la lumina solara. In cadrul reactiilor consecutive se obis­nuieste a se face delimitarea intre reactiile fotoalergice si cele fototoxice. In prima eventualitate, leziunile (utricarie, eritem, eczema) se localizeaza numai in zonele corpului expuse la soare. Mentionam ca la persoanele care prezinta urticarie dupa expunere la soare, se reproduce aceeasi simptomatologie si dupa expunerea la raze ultraviolete.

In practica exista posibilitatea testarii cutanate a gradului de aler­gie solara individuala.

Unele cercetari au demonstrat corelatii intre expunerea la diverse frecvente a radiatiilor din gama de 2 750—5 200 unitati Angstrom si pre­zenta sau absenta anticorpilor serici, cu alte cuvinte posibilitatea transferului pasiv.

Daca expunerea la anumite frecvente de lumina este apreciata drept o conditie majora, nu trebuie omis nici rolul favorizant pe care-l au unii agenti sensibilizanti. In acest sens, ne referim la cei care pot actiona pe cale externa (salicilati, fenotiazine, barbiturice, sulfamide, clorotiazide etc.). Presupunem ca, sub influenta luminii solare, medicamentul sufera transformari chimice care-i confera proprietati alergenice.

Tratamentul se reduce in special la masuri de protectie.

Dintre acestea, cele mai importante sunt: evitarea expunerii la soare si protectia vestimentara. Se mai pot asocia pomezi sau lotiuni (de exem­plu, acid paraaminobenzoic 10% in solutie alcoolica 60°), precum si anti-malarice de sinteza (clorochin, hidroxiclorochin, mepacrin). Acestea din urma sunt mai utile in cazul leziunilor fotoalergice si se administreaza initial in doza de 2—3 comprimate pe zi, apoi odata cu ameliorarea se reduce doza la o tableta pe zi.

In perioadele evolutive se apeleaza la eficacitatea pomezilor cu corticosteroizi (locacorten, hidrocortizon acetat etc.).