h c h

 H.C.H.
Sinonime: Hexaclorhexan, Gamexen, Lindan, Hexaclorciclohexan, Analcid666, Plotox, etc.
Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba-cenusie, cu aspect unsuros, cu miros caracteristic, iritant.
Identificare: prin reactii colorimetrice, din corpul delict si din continutul gastric. Fiziopatologie: patrunde in organism pe caile respiratorii (fiind volatil) si digestiva. Produce excitatia sistemului nervos central, tahicardie, cresterea tensiunii arteriale, convulsii, paralizii musculare. Este mai periculos ca D.D.T.
Simptomatologie: tulburari digestive: stomatite, colici abdominale, diaree; tulburari nervoase: sindrom piramidal (hipertonie musculara, exagerarea refiexelor osteotendinoase, Babinski prezent), sindrom cerebelos (dismetrie, tremuraturi, adiadoco-kinezie), stare confuzionala, tulburari vestibulare; tulburari cardio-vasculare: tahicardie, hipotensiune arteriala, colaps. Tratament: nu exista antidot specific.  Vezi Intoxicatia cu D.D.T.
  INTOXICATIA CU PETROL SI DERIVATII SAI
Derivati: Butanul (fractiunea gazoasa), eterul de petrol, benzina, petrolul lampant, White-spirt, neofalina, petrosinul, pacura (fractiuni lichide). Proprietati fizice: fractiunile lichide sunt substante incolore (exceptie pacura), fluorescente, nemiscibile cu apa. Identificare: prin determinarea constantelor fizice ale produselor (vascozitate, punct de fierbere etc.), din corpul delict si din sange. Fiziopatologie: actioneaza in principal asupra sistemului nervos central, initial excitandu-l (betia benzenica), urmand depresiune si pierderea cunostintei. Actiunea este narcotica centrala, mai ales asupra diencefalului si bulbului. Simptomatologie: intoxicatia acuta - cefalee, ameteli, euforie, palpitatii, tulburari de ritm, iritatii ale mucoaselor, greturi, varsaturi, delir; urmeaza pierderea cunostintei, convulsii, abolirea reflexului fotomotor, coma, moarte prin paralizia centrului respirator sau prin stop cardiac in fibrilatia ventriculara; intoxicatia subacuta - ameteli, senzatia de presiune in cap, senzatia de caldura, transpiratii, palpitatii, stare ebrioasa, euforie, greturi. Aceste simptome dispar rapid dupa scoaterea din mediul toxic. Tratament: nu exista antidot specific. Scoaterea din mediul toxic. Oxigenoterapie si respiratie artificiala, daca este cazul. spalatura gastrica in pozitie Trendelenburg (pentru a evita pericolul aspiratiei in caile respiratorii cu solutie de carbune activat. Repaus absolut la pat, din cauza pericolului de instalare a insuficientei cardiace. Tratamentul tulburarilor de ritm. Antibioterapie de protectie. Perfuzii cu solutii glucozate 5 - 10% 1 500;  2 000 ml/24 de ore.
INTOXICATIA CU ROMERGAN - FENOTIAZINELE
Sinonime: Allergen, Atosil, Fenergan etc. Alti derivati fenotiazinici: Delazin, Levomepromazin (Nozinan), Emetiral, Majeptil, Neleptil, Meleril. Proprietati fizice: sarurile (clorhidrati, maleati) sunt substante cristaline, albe, solubile in apa si alcool. Identificare: prin reactii colorimetrice din corpul delict si din urina. Fiziopatologie: actioneaza ca antihistaminice, hipnotice, anticolinergice. Simptomatologie: intoxicatia cu clorpromazina (Clordelazin, Largactil, Plegomazin) se caracterizeaza prin somnolenta, obnubilare, dezorientare temporospatiala, agitatie, tremuraturi, coma superficiala sau profunda, sindrom parkinsonian cu contracturi predominate de maseteri, miscari necoordonate ale mainilor si ale globilor oculari, insuficienta respiratorie acuta, insuficienta circulatorie acuta, pupile miotice, hipotermice sau hipertermie (in a 9-a zi); dozele mari terapeutice pot da agranulocitoza si/sau icter colostatic, intoxicatia cu Romergan prezinta trei stadii: a) sindromul de excitatie, ce apare in mai putin de o ora de la ingestie, cu convulsii, midriaza, ochi injectati, respiratie stertoroasa, cianoza buzelor; b) starea comatoasa (se poate instala si direct) este fara convulsii; pot aparea secuse musculare izolate, tahicardie, hipotermie; reflexele osteotendinoase sunt normale sau exagerate; c) tulburdrile psihice: agitatie psiho-motorie, delir, confuzie mintala, halucinatii vizuale si auditive, midriaza, miscari corfologice. Tratament: nu exista antidot specific. Spalatura gastrica, provocare de varsaturi, administrare de purgativ (ulei de ricin 30 ml). Combaterea colapsului prin perfuzii cu Norartrinal. Combaterea convulsiilor cu barbiturice cu durata scurta de actiune (Baytinal, Evipan etc.), administrate cu multa prudenta i.v. Perfuzii cu glucoza 5 - 10% pentru cresterea eliminarii urinare a toxicului.Tratarea icterului si agranulocitozei.
  INTOXICATIA CU STRICNINA
Proprietati fizice: pulbere cristalina, alba, solubila in eter si cloroform, cu gust foarte amar. Identificare: prin proba biologica pe broasca, reactii colorimetrice si de precipitare din corpul delict, continutul gastric si sange. Fiziopatologie: excitant medular tipic; actioneaza si excitand centrii vasomotori si respirator bulbari. Simptomatologie: gust amar in gura, agitatie, anxietate, senzatie de sufocare, flbrilatii musculare, hipertonie a musculaturii rahisului si membrelor inferioare (tetanosul stricninic), contracture generalizata, opistotonus, cianoza. In timpul crizelor convulsive pot aparea jena respiratorie marcata, fracturi osoase, rupturi musculare. Trismusul lipseste intre crize. Intoxicatul este lucid, are midriaza, vede obiectele in verde (discromatopsie).
Moartea poate surveni la primul sau al doilea acces convulsiv prin paralizie respiratorie bulbara. Tratament: nu exista antidot specific. In afara crizelor convulsive, spalatura gastrica sau se da intoxicatului sa ingereze solutie de permanganat de potasiu l%o. Intoxicatul va fi asezat intr-o camera linistita, ferit de excitanti puternici (lumina, zgomot etc.). Combaterea convulsiilor cu fenobarbital, 100 - 200 mg i.m.; daca acestea sunt dramatice, se administreaza i.v. barbiturice cu durata scurta de actiune. Combaterea insuficientei respiratorii acute prin curarizare, intubatie traheala, oxigenoterapie, respiratie artificiala. Administrarea de perfuzii glucozate pentru accelerarea eliminarii toxicului prin diureza.