intoxicatia cu napoton, nicotina si oxid de carbon

Sinonime: Clordiazepoxid, Benzodiazepin, Donapax, Elenium, Librium etc. Proprietati fizice: pulbere cristalina, incolora, cu reactie acida in solutie apoasa. Identificare: reactii colorimetrice, din corpul delict, urina si din sange. Fiziopatologie: prabuseste circulatia si respiratia. Consumul de alcool la ingerarea de Napoton creste riscul si gravitatea intoxicatiei. Simptomatologie: obnubilare, ataxie, hipotonie musculara, simptomatologie cardio-respiratorie foarte redusa (in comparatie cu cea data de intoxicatia cu barbiturice, cu care se aseamana). Tratament: nu exista antidot specific. Ca in intoxicatia cu barbiturice.

INTOXICATIA CU NICOTINA

Sinonime: Nicotina, Nicotox. Proprietati fizice: lichid uleios, galbui, cu miros de tutun, la aer se brunifica repede. Identificare: prin reactii colorimetrice din corpul delict (solutii pesticide), continutul gastric si din sange. Fiziopatologie: actioneaza complex asupra sistemului nervos central, periferic si autonom. Cele mai sensibile structuri nervoase la acest toxic sunt sinapsele parasimpatice, urmate de cele simpatice. Simptomatologie: forma supraacuta - arsuri buco-faringiene si epigastrice, colici abdominale, varsaturi, diaree, obnubilare, tremuraturi, tulburari respiratorii, prabusire tensionala, moarte; forma acuta - paloare, sudori profuze, cefalee, ambliopie, vertij, varsaturi, puls accelerat, tensiunea arteriala scazuta, somnolenta, respiratie superficiala; forma usoara - stare pseudoebrioasa, cefalee, paloare, sudori, frisoane. Tratament: nu exista antidot specific. Spalatura gastrica cu carbune activat, apa de robinet, permanganat de potasiu. Provocare de varsaturi, administrare de purgative. Oxigenoterapie si asistarea respiratiei. Tratamentul insuficientei circulatorii acute, la nevoie. Tratamentul convulsiilor, daca este cazul.

INTOXICATIA CU OXID DE CARBON

Sinonime: monoxidul de carbon. Proprietati fizice: gaz incolor, inodor, difuzeaza usor prin peretii porosi, arde cu flacara albastra. Identificare: prin spectroscopie sau reactii coloriometrice, din sange. Fiziopatologie: prin formarea de carboxihemoglobina duce la anoxie tisulara. Se pare ca oxidul de carbon are si o actiune citotoxica directa. Factorii agravanti ai intoxicatiei cu oxidul de carbon: anemiile, bolile cardio-respiratorii, varstele extreme, presiunea atmosferica scazuta. Simptomatologie: se descriu doua stadii ale acestei intoxicatii: initial si comatos: stadiul initial - constrictie frontala, cefalee, oboseala, ameteli, apoi dispnee, vajaituri in urechi, vedere incetosata, palpitatii; se pierde capacitatea de a rationa, apare o intensa stare de oboseala, ceea ce il impiedica pe intoxicat sa paraseasca singur mediul toxic, astfel intrand rapid in stadiul urmator: stadiul comatos - coma variaza de la coma vigila la coma profunda, este calma, adeseori cu semnul Babinski prezent bilateral sau unilateral. Starea de hipotonie musculara si convulsiile sunt foarte frecvente. Coloratia rozata a tegumentelor care se descrie este relativ rara. Apar frecvent insa flictene, asemanatoare cu cele din arsuri, pe regiunile comprimate. S-au descris chiar gangrene uscate ale extremitatilor (ca in arterite) la subiectii care au stat mult in mediul toxic. Cianoza este frecventa. Pielea este umeda din cauza sudoratiei abundente. Respiratia este rapida, neregulata, cu incarcare bronsica; in forme grave apare respiratie Cheyne-Stokes. Edemul pulmonar acut apare si el ca o complicatie relativ frecventa. Insuficienta circulatorie acuta este frecventa in cazul neinstituirii rapide a tratamentului. Prin tulburarea centrilor termoreglarii apare si hipertermia.

Modificarile de laborator ce se ivesc nu au importanta practica imediata, fiind nespecifice si intoxicatul nelasandu-ne timp de interventie pana dupa obtinerea rezultatelor. Uneori, este necesar un diagnostic diferential si trebuie avute in vedere: coma traumatica, comele neurologice, comele toxice endogene (diabetica, uremica), comele toxice exogene (mai ales barbiturica, alcoolica, morfinica, clorpromazinica, cu tranchilizante).

Tratament: antidotul este oxigenul in concentratie de 100% (grabeste descompunerea carboxihemoglobinei si eliminarea gazului toxic pe cale respiratorie). Scoaterea victimei din mediul toxic. Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii. Respiratia artificiala, la nevoie. Combaterea insuficientei circulatorii acute, la nevoie. Tratamentul edemului pulmonar acut, la nevoie. Combaterea edemului cerebral (glucoza hipertona, Manitol). Antibioterapie de protectie. Tonicardiace, cand apare insuficienta cardiaca congestiva. Oxigenoterapia hiperbara (oxigen la presiune de 2 atmosfere), in camere special construite, atunci cand este posibil, se considera astazi ca tratamentul cel mai eficace.