arteriopatia periferica cronica dr. adina stoica

1.1.    Definitie
Arteriopatia obliteranta este o afectiune arteriala obstructiva care determina reducerea progresiva a lumenului vascular, cu scaderea fluxului sanguin ce ajunge la tesuturi.                        

1.2.     Incidenta. Prevalenta.
Arteriopatia obliteranta este mai frecventa la persoanele varstnice (18,8% din persoanele peste varsta de 70 de ani fata de 2,5% din persoanele sub 60 de ani fac boala); de asemenea este mai frecventa la barbati.
Incidenta si prevalenta bolii vasculare periferice sunt dependente de: varsta, sex, profilul factorilor de risc in cohorta studiata, asocierea cu alte manifestari ale aterosclerozei, metodele de diagnostic ale bolii arteriale periferice (chestionar, examen clinic, indice glezna-brat (IGB), ultrasonografie), astfel incat ele pot varia de la un studiu la altul.
•     Studiul Framingham (2336 barbati, 2873 femei intre 28 si 62 ani) -chestionar Rose + examen clinic la 2 ani. Incidenta claudicatiei intermitente:
- 6/1.000 barbati/an, 3/10.000 femei/an in grupa de varsta 30-44 ani
-61/10.000 barbati/an, 54/10.000 femei/an in grupa de varsta 65-74 ani.
•    Studiul Edinburgh (1592 pacienti intre 55 si 74 ani) - chestionar + IGB
- prevalenta claudicatiei intermitente: 4,5%
- incidenta claudicatiei intermitente: 15,5/1000 persoane/an
- prevalenta bolii coronariene: 11,1 %2
•     Criqui si col. (613 pacienti) - chestionar + examen clinic + IGB + Doppler continuu.
- prevalenta < 60 ani - 2,5%
- prevalenta 60-69 ani - 8,3%
- prevalenta >70 ani - 18,8%
* National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) (2174 pacienti > 40 ani) - IGB.
 - prevalenta > 40 ani - 4,3%
 - prevalenta > 70 ani - 14,5%

1.3.    Etiologie
Cea mai frecventa cauza a bolii este ateroscleroza si de aceea epidemiologia si consecintele clinice sunt strans asociate cu factorii de risc ai aterosclerozei: fumatul, diabetul zaharat, HTA, dislipidemia, istoricul familial, hiperhomocisteinemia, statusul postmenopauza.
Dintre acestia, fumatul este un factor de risc foarte puternic pentru boala vasculara periferica, riscul de a dezvolta arteriopatie obliteranta la fumatori fiind de 2-3 ori mai mare decat riscul de a dezvolta boala coronariana. Studii epidemiologice mari au aratat ca fumatul creste riscul de boala vasculara periferica de 2-6 ori fata de nefumatori, riscul fiind proportional cu numarul de - tigari fumate pe zi si cu numarul de ani. S-a demonstrat ca mai mult de 80% dintre pacientii cu ateroscleorza obliteralta periferica sunt sau au fost fumatori2.
Diabetul zaharat creste riscul de boala vasculara periferica de 2-4 ori si este prezent la 12-20% dintre acesti pacienti, riscul de a dezvolta arteriopatie obliteranta fiind proportional cu severitatea s.i durata diabetului. La pacientii cu boala vasculara periferica si diabet zaharat creste riscul de evolutie spre ischemie critica si amputatii (de 7-15 ori mai mare) fata de pacientii cu boala vasculara periferica fara diabet
Dislipidemiile se asociaza cu un rise crescut de arteriopatie. Riscul este mai mare pentru hipercolesterolemie, fiind demonstrate  in toate studiile (riscul de boala vasculara periferica creste cu 5-10% pentru o crestere cu 10 mg/dl a colesterolului total), in timp ce hipertrigliceridemia s-a asociat cu o crestere a riscului doar in unele studii4.
Hipertensiunea arteriala (HTA) se asociaza cu arteriopatia obliteranta, desi in general asocierea este mai mica decat in boala coronariana si cerebro-vasculara. In studiul Framingham, HTA a crescut riscul de claudicatie intermitenta de 2,5-4 ori, iar riscul a fost proportional cu severitatea TA sistolice.
Hiperhomocisteinemia creste de 2-3 ori riscul de boala vasculara periferica (un nivel mai mare de 12 ymoli/1 este asociat cu o crestere de 2 ori mai mare a riscului pentru boli aterosclerotice, incluzand boala vasculara periferica, boala coronariana si accidentul vascular cerebral, independent de factorii de rise traditionali).
S-a demonstrat ca nivelul crescut al proteinei C reactive este asociat cu boala vasculara periferica.
 

Alte conditii care pot determina ischemie cronica sunt:
- trombangeita obliteranta;
- coarctatia de aorta;
- boli protrombotice - deficitul de proteina C, proteina S, antitrombina III, factor V Leiden sau mutatii ale protrombinei, hiperhomocisteinemia, prezenta anticoagulantului lupic sau a anticorpilor anticardiolipinici, status procoagulant asociat cu boli maligne sau inflamatorii;
- vasculitele - boala Takayasu, boala Behcet, vasculitele asociate cu artropatii (lupus eritematos sistemic, poliartrita reumatoida, alte boli de tesut conjunctiv), alte boli cu afectare vasculara (boala Kawasaki, sindromul Churg-Strauss, boala Wegener);
- boli displazice - displazia fibromusculara (poate afecta arterele renale, carotide, iliace);
- boli ale tesutului conjunctiv - sindromul Marfan, Ehler-Danlos, necroza medio-chistica ,  neurofibromatoza   (conduc   la degenerarea peretelui arterial cu formarea de anevrisme sau disectie, cu ocluzia lumenului sau ruptura peretelui);
- iradierea abdominala sau a regiunii inghinale;
- embolii mici, repetitive, avand ca sursa cordul sau extracardiace (anevrism de aorta);