Mecanismele imbolnavirii aparatului respirator

 Inflamatia poate sa apara ca o reactie de aparare Ia agresiunea directa a microbilor (infectie) asupra mucoasei in care se cuibaresc, ca si la cresterea virulentei microbilor care locuiesc obisnuit in caile aeriene si au devenit agresivi intr-un organism a carui putere de aparare a scazut.

Frigul, praful sau eforturile duc la congestionarea mucoasei, favorizand fixarea, dezvoltarea si actiunea microbilor.

Alergia. In afara de bolile care au ca mecanism de producere infectia exista si boli alergice, cu mecanism complicat de producere. Unii oameni prezinta fata de anumite substante (alimente, medicamente, produse microbiene si parazitare, pulberi de origine animala si vegetala-ca parul sau polenul), o sensibilitate deosebita. Ori de cate ori vin in contact cu acea substanta (pe cale digestiva, prin piele, prin inhalare), ei reactioneaza intr-un mod neobisnuit, mai mult sau mai putin violent. Pe langa tulburari digestive si eruptii cutanate, pot sa apara tulburari din partea aparatului respirator, ca tuse, expectoratie, dispnee (greutate in respiratie). Acesti oameni se afla in stare de alergie, iar substantele care declanseaza tulburarile mentionate sunt numite alergene. Alergenele microbiene sau de alta natura, patrunse in organism pe diferite cai, pot sa provoace tulburari secretorii, congestive, mecanice, sa dea bronsite, pneumonii alergice de diferite grade, acute sau cronice si chiar astmul bronsic.

Dintre factorii iritanti, fumatul a starnit numeroase discutii. Unora tutunul le face rau, altora mai putin. Un lucru este cert: fumatul nu este sanatos. Pe langa alte neajunsuri (intoxicatia cu nicotina, cu oxidul de carbon rezultat din arderea tutunului si a hartiei tigarilor, iritatia stomacului si, se pare, si o contributie insemnata in aparitia cancerului bronsic), fumatul este un factor care determina, intretine si agraveaza iritatia, respectiv inflamatia cailor respiratorii.

Tulburarile de circulatie. Exista imprejurari in care circulatia sangelui este stanjenita in teritoriul plamanilor. Incetinirea circulatiei si cresterea presiunii sangelui intr-un teritoriu pulmonar pot sa duca, prin aglomerarea sangelui in vase si dilatarea acestora, la edem pulmonar, crize de astm, lichid in cavitatea pleurala. Astfel de situatii survin in afectiuni cardiace (stenoza mitrala, miocardita) sau in insuficienta cardiaca consecutiva emfizemului pulmonar, astmului, silicozei, tuberculozei, sclerozei pulmonare.
In general, in aparitia bolilor aparatului respirator, contributia infectiei pare sa fie cea principala, dar ea nu este exclusiva, pentru ca intervin numerosi alti factori care pot sa declanseze o reactie inflamatoare.

SIMPTOMELE BOLILOR APARATULUI RESPIRATOR

Tusea, simptomul cel mai des intalnit in bolile aparatului respirator, este gestul de aparare impotriva corpurilor de orice natura (alimente, mucus, corpi straini, produse inflamatoare, gaze iritante) care patrund in caile aeriene. Tusea este un act reflex determinat de stimularea terminatiilor nervoase din anumite zone sensibile ale mucoasei respiratorii. Actul in sine consta intr-o inspiratie adanca si rapida, urmata de inchiderea glotei (stramtoarea superioara a traheei) si de efortul de expiratie fortata; glota fiind inchisa, aerul este pus sub presiune in caile aeriene de sub laringe. Apoi glota se deschide brusc, dand loc unei expiratii bruste, explozive, care antreneaza materialul din caile aeriene, deplasindu-l spre exterior, pe o distanta oarecare. Daca materialul iritant ajunge intr-o zona insensibila, tusea inceteaza. In cursul inspiratiilor urmatoare, materialul este impins inainte prin eforturile cililor, pana cand ajunge din nou intr-o zona sensibila. Actul tusei se repeta astfel pana la expulzarea materialului si curatirea cailor aeriene.

Mecanismul de curatare a bronhiilor se compune din secretia mucoasei cailor respiratorii, miscarea permanenta a cililor si tuse. Orice corp strain din caile aeriene este inglobat de mucus, transportat spre exterior prin miscarea ritmica, coordonata si ascendenta a cililor, si este eliminat prin tuse. Rezultatul acestor activitati este expectoratia. Tusea nu este neaparat conditionata de prezenta unei secretii anormale sau a unui corp strain, ci mai ales de excitabilitatea crescuta a pleurei sau a altor zone reflexogene din cadrul sau din afara cailor respiratorii. In raport cu cantitatea secretiei bronsice si cu senzatia auditiva pe care o da, deosebim tusea uscata de tusea umeda, grasa. Cand este foarte intensa, tusea (in accese) poate sa determine aparitia de varsaturi, mai cu seama la copii. Tusea violenta poate sa duca la aparitia de dureri intre coaste sau in epigastru (capul pieptului), datorita eforturilor pe care le fac in tuse musculatura intercostala si diafragmul.

Expectorata reprezinta eliminarea produselor de secretie anormala a mucoasei respiratorii, cu corpi straini de orice fel inglobati in secretie. In unele boli ale aparatului respirator (mai ales in atingerile pleurei), sputa poate sa lipseasca. In altele, ea este prezenta in proportii variate de la cantitati foarte mici pana la cantitati mari, de cateva sute de grame in 24 de ore. Aspectele sputei difera in functie de compozitia ei. Astfel,exista sputa seroasa, mucoasa, purulenta, sanguinolenta sau forme miste(sero-mucoasa, muco-purulenta, sero-sanguinolenta etc).

Durerea. In general, plamanul nu doare, pentru ca tesutul pulmonar este lipsit de sensibilitate dureroasa constienta. Amintim durerea, uneori violenta ca o arsura, ca o rana deschisa, pe care o simt indaratul sternului bolnavii cu traheita. De asemenea, durerea pe care o acuza aproape totdeauna cei care au o suferinta pleurala (pleuritaj pleurezie, pneumotorax) sau pulmonara (pneumonie) cu sediul apropiat de pleura.

Dispneea (respiratia dificila) se intalneste destul de des in afectiuni inflamatoare acute (pneumonii, bronsite acute), in boli cu suprafata mare de plaman distrusa sau sclerozata, in crizele de astm, pleurezii cu cantitate mare de lichid, pneumotoraxul spontan, dar si in boli generale, care printr-un mecanism sau altul influenteaza centrul reglatar a) respiratiei din bulb.

CALMANTELE TUSEI NU SE IAU LA INTAMPLARE
Calmantele sunt indicate in:
- Tusea seaca, fara expectoratie, din prima faza a traheobronsitei acute.
- Orice tuse violenta, spasmodica, chintoasa, excesiva, chinuitoare.
- Tusea cu punct de plecare la nivelul pleurei (pleurezii).
- Tusea in tuberculoza pulmonara, hemoptizii.
Calmantele sunt inutile sau direct contraindicate in;
- Tusea coapta, cu expectoratie, din faza a 11-a a bronsitei acute.
- Tusea din bronsita cronica a vechilor fumatori si din supuratiile pulmonare, zisa si tuse utila, pentru ca ajuta la curatirea cailor respiratoriu
- Tusea provocata reflex de guturai. Aici simpla desfundare a nasului (Rinofug, Fedrocain, Mentorin)