Scleroza pulmonara
Scleroza pulmonara este o afectiune primitiva sau secundara localizata sau difuza, datorata unei proliferari exagerate a tesutului conjunctiv pulmonar, ducand deseori la insuficienta respiratorie si uneori, la insuficienta cardiaca dreapta (cord pulmonar cronic). Cand scleroza cuprinde un plaman intreg, poarta denumirea de fibrotorax.
Se deosebesc mai multe feluri de scleroza pulmonara:
- Scleroza pulmonara localizata care apare dupa o tuberculoza pulmonara, dupa supuratii bronhopulmonare, pneumopatii cronice, bronsite cronice, sifilis pulmonar etc.
- Scleroza pulmonara difuza, care apare in pneumocomoze, boli de colagen etc.
- Scleroza consecutiva unor tulburari cardiocirculatorii care apare uneori in urma stazei pulmonare cronice din stenoza mitrala.
Simptomele depind, in primul rand, de afectiunea cauzala, dar exista si unele simptome comune, ca de exemplu dispneea progresiva, la inceput de efort, mai tarziu si in re paus, semne de bronsita cronica sau de emfize, disfunctii ventilatorii restrictive si obstructive.
Tabloul radiologic este dominat de accentuarea desenului pulmonar si aparitia opacitatilor nodulare.
Evolutia este lenta, progresiva, aparand importante complicate, cele mai grave fiind insuficienta respiratorie si cordul pulmonar cronic. Frecvent, scleroza pulmonara se insoteste de emfizem, realizand scleremfizemul pulmonar, tulburare in care apar semne ale ambelor boli.
O forma clinica speciala este sindromul Hamman-Rich - fibroza pulmonara difuza de origine necunoscuta, care apare la varsta de 30 - 40 de ani, cu cianoza, tuse, dispnee si puseuri febrile cu evolutie rapida.
Tratamentul este indeosebi preventiv, urmarind terapia corecta si energica a bolilor insotite de scleroza pulmonara. In sclerozele cu etiologie necunoscuta se obtin unele ameliorari prin corticoterapie. Indiferent de natura sclerozei, trebuie instituita o terapie simptomatica si antiinfectioasa; corticoterapia si oxigenul pot fi uneori utile.