insuficienta respiratorie cronica

Definitie: insuficienta respiratorie sau pulmonara este o grava tulburare a functiilor respiratorii, caracterizata prin scaderea saturatiei in O2 a hemoglobinei din sangele arterial (hipoxemie) si prin cresterea presiunii partiale a CO2 in sangele arterial (hipercapnie). Cresterea CO2 apare mai tardiv, deoarece CO2 are o mare capacitate de difuzare si eliminarea sa este tulburata numai cand hipoventilatia cuprinde majoritatea alveolelor. Hipoxemia este constanta; hipercapnia inconstanta. Modificarile patologice pot aparea brusc (insuficienta respiratorie acuta) sau treptat (insuficienta respiratorie cronica). Etiopatogenie: dupa etapa respiratiei pulmonare afectate, se deosebesc urmatoarele fenomene: Insuficienta respiratorie prin tulburare a ventilatiei, cea mai obisnuita forma. Tulburarile care apar se numesc disfunctii ventilatorii si se caracterizeaza prin scaderea debitului respirator maxim pe secunda (ventilatia maxima). Se cunosc trei tipuri: disfunctia abstructiva, in care ventilatia maxima este micsorata prin scaderea vol-mului expirator maxim pe secunda. Apare in tulburari de permeabilitate bronsica si de elasticitate alveolara (emfizem pulmonar obstructiv, astm bronsic, bronsite cronice); disfunctia restrictive, in care ventilatia maxima scade prin amputarea capacitatii vitale. Se intalneste in fibroze pulmonale, simfize pleurale, rezectii pulmonare, toracoplastii, pleurezii intinse, pneumotorax; disfunctia mixta: forma obstructive si cea mixta contribuie mult mai frecvent la instalarea insuficientei respiratorii. Insuficienta respiratorie prin tulburarea distributiei aerului inspirat: scaderea oxigenului se datoreaza faptului ca o parte dintre alveole sunt hipoventilate. Se intalneste in astm bronsic, procese bronsice starozante, emfizem pulmonar, neoplasme pulmonare. Insuficienta respiratorie prin tulburarea difuziunii gazelor prin membrana alveolo-capilara; apare in fibroze tuberculoase, pneumoconioze, emfizem sau astm bronsic grav. Insuficienta respiratorie prin amestecul sangelui arterial cu cel venos: in mod obisnuit, insuficienta respiratorie nu apare in forme pure: de obicei intervin mai multe mecanisme care se intrica. Dupa cum hipoventilatia intereseaza numai o parte sau toate alveolele, se deosebesc o insuficienta partiala si una globala. Cand hipoxemia apare numai in eforturi fizice, insuficienta este latenta; cand apare si in repaus este manifesta. Simptomatologia este dominata de tulburarile provocate de scaderea O2 si cresterea CO2 in sange, care se grefeaza pe simptomele bolii de fond. Manifestarile produse de scaderea O2: sunt: dispnee cu caracter polipneic sau branhipneic, tahicardie, cianoza si accidente nervoase (crize convulsive, hemiplegie, coma) sau cardiace (infarct miocardic, mai frecvent cord pulmonar cronic). Semnele biologice sunt reprezentate de scaderea concentratiei O2 in sangele arterial, poliglobulie si deshidratare prin polipnee. Manifestarile produse de cresterea CO2 in sange apar mai rar si constau in dispnee intensa, hipersudoratie, hipertensiune arteriala, tahicardie la inceput, bradicardie mai tarziu; uneori, respiratie Cheyne-Stockes, tulburari nervoase (agitatie, cefalee, torpoare, mergand pana la coma); apar de asemenea acidoza si cresterea presiunii partiale a CO2 in sange. Evolutia depinde de afectiunea cauzala. In final se ajunge frecvent la cordul pulmonar cronic, care poate aparea prin doua mecanisme: mecanism respirator (hipoventilatie alveolara), care duce pe cale reflexa la vasoconstrictie pulmonara. Cand este generalizata, aceasta antreneaza tulburari organice, aparand hipertensiunea pulmonara;  mecanism circulator, cu reducerea capilarelor pulmonare. Indiferent de forma clinica, insuficienta respiratorie odata aparuta, mersul este invariabil catre exitus. Toate infectiile acute sau afectiunile care reduc si mai mult functia respiratorie precipita evolutia, grabind deznodamantul. Prognosticul este rezervat. Profilaxia urmareste tratamentul corect al bolilor care due la aparitia insuficientei respiratorii (bronsita cronica, emfizemul pulmonar, astmul bronsic, fibrozele pulmonare) si al bolilor care pot decompensa insuficienta respiratorie (infectii bronhopulmonare, anemii, obezitate etc.). Tratamentul urmareste: combaterea infectiei bronsice cu antibiotice sau corticoterapie, stimularea respiratiei si restabilirea permeabilitatii bronsice prin dezobstruare bronsica cu substanta bronhodilatatoare (Miofilin, Efedrina, Alupent, Bronhodilatin, Berotec, ACTH), fluidifierea secretiilor (Tripsina, Mucosolivin, Bisolvon), si aspirarea secretiilor bronsice. Respiratia asistata, aplicabila bolnavilor cu dispnee in repaus si cianoza se face cu aparate care intretin automat respiratia, producand o presiune inspiratorie pozitiva. Uneori, se administreaza oxigen, contraindicat cand domina cresterea CO2 in singe.
Kineziterapia (gimnastica respiratorie este utila).