nasul, sinusurile, mirosul

 Structura nasului si a sinusurilor. Pe peretii laterali ai foselor nazale se afla cate trei reliefuri rulate in forma de palnie, situate unul deasupra altuia, numite cornete (superior, mijlociu si inferior). Sinusurile sunt cavitati situate in grosimea oaselor fetei, pline cu aer si acoperite de o mucoasa identica cu cea care acopera fosele nazale. Ele se deschid in nas. Mentionam celulele etmoidale anterioare si posterioare, sinusurile sfenoidale, sinusul frontal si sinusurile maxilare. Tot in nas se deschide canalul prin care lacrimile trec din sacul lacrimal in nas. Fosele nazale au rol in apararea de infectii a cailor respiratorii, in vorbire prin functia de cavitate de rezonanta si in declansarea unor reflexe.

Organul mirosului este constituit de portiunea superioara a mucoasei, care este diferentiata ca organ receptor la excitantii chimici adusi de aer. Sinusurile au rol de cavitati de rezonanta in vorbire si rol in incalzirea si umidificarea aerului respirat.

Corpii straini in nas sunt de obicei unilaterali si mici, mai frecventi la copii. Bolnavul prezinta o senzatie de infundare a nasului, secretie nazala galbena-purulenta, uneori amestecata cu sange. La examenul nasului se constata prezenta corpului strain care determina congestia si uneori ulcerarea mucoasei nazale, acoperita de secretii purulente. Tratamentul efectuat numai de medic consta in extragerea corpului strain cu pense si cirlige speciale, dupa o anestezie a mucoasei nazale. In caz de esec, corpii straini sunt impinsi inapoi si culesi in cosuletul unui apasator de limba impins pana in fundul gatului.

Epistaxisul sau hemoragia nazala este de obicei de cauza locala, prin traumatisme (scarpinat, lovit) la nivelul petei vasculare de pe septul nazal (regiune bogata in vase). Cel de cauza generala se intalneste in bolile cardiovasculare (hipertensiunea arteriala), emfizemul pulmonar, boli de ficat si rinichi, tumori ale gatului, intoxicatii, boli infecto-contagioase, boli de sange (leucemie). Tratamentul consta in masuri generale: linistirea bolnavului si a persoanelor emotive din jurul lui, deschiderea gulerului, slabirea centurii, asezarea bolnavului intr-o pozitie potrivita (ridicat cu barbia in piept, sau culcat pe partea care sangereaza in caz de tendinta la lesin). Masurile locale pentru oprirea hemoragiei sunt: compresiunea petei vasculare efectuata cu degetul prin intermediul aripii nasului ce se poate face chiar de catre bolnav. Este utila aplicarea unui tampon de vata imbibat in solutie de antipirina 10% (un comprimat de antipirina la o lingurita cu apa calduta) prin intermediul caruia se comprima pata vasculara, masura de obicei suficienta. In caz de esec, amanarea prezentarii la medic nu are nici o justificare.

Deviatia septului nazal este o afectiune in care peretele ce desparte cele doua fose nazale este deviat de la pozitia sa mediana prezentand, fie o creasta osoasa sau cartilaginoasa, fie o bombare anormala in una din fose, ducand la astuparea acesteia. Deformarea septului poate fi datorita, unui traumatism sau unor vicii de dezvoltare a masivului facial, dar nu produce tulburari decat cand este accentuata. Tratamentul este chirurgical, cu rezultate foarte bune.

Rinita acuta (coriza acuta) este o boala frecvent intalnita in special primavara si toamna, fiind favorizata de starile de oboseala, subalimentatie, respirarea unui aer viciat cu gaze si pulberi toxice. Infectiile virotice si bacteriene la care se adauga actiunea nociva a frigului (exercitat in special asupra regiunii cefei si extremitatilor) sunt considerate factorul determinant. Boala incepe cu senzatie de infundare a nasului, usturime si uscaciune la nivelul nasului si gatului, stranuturi dese insotite de secretie nazala apoasa, abundenta, lacrimare, senzatie de infundare a urechilor. In zilele urmatoare, secretia devine galbena-purulenta, diminuand pana la disparitie dupa o saptamana. Ca semne generale, bolnavul prezinta dureri de cap, indispozitie, mici frisoane, stare subfebrila, lipsa poftei de mancare, insomnie. Tratamentul la inceput consta in instilarea in nas de Mentorin 6-8 picaturi de 3 ori pe zi, Rinofug 2-3 picaturi. Medicamentele antihistaminice (Romergan, Avil, Feniramin) dau rezultate bune. In perioada de stare se instileaza in nas substante antiseptice si vasoconstrictoare (Mentorin, Rinofug), se fac inhalatii cu alcool mentolat 4% (1 lingurita la 1 litru de apa fierbinte; vaporii se aspira pe nas 10 minute prin intermediul unui cornet aplicat deasupra vasului cu medicament) repetat de 2-3 ori pe zi. Tratamentul medicamentos general consta in antitermice (aspirina, piramidon), vitamina C, calciu si bai calde la picioare. Concediul medical, atunci cand este necesar, nu se utilizeaza pentru rezolvarea unor probleme gospodaresti personale, ci pentru odihna, cel mai bine repaus la pat.

Rinitele cronice catarale se manifesta prin senzatie de nas infundat si jena accentuata la respiratie pe nas, in special in pozitie culcat, scurgere nazala mucoasa sau mucopurulenta ce poate ajunge si in gat, dand a senzatie de corp strain. Bolnavul se mai plange de scaderea mirosului, dureri de cap, oboseala, scaderea auzului, somn neodihnitor, inflamatii repetate faringiene, amigdaliene si bronsice. Tratamentul consta in instilatii nazale cu substante antiseptice (colargol, protargol), solutii uleioase (oleu gomenolat 1-2%), sau Mentorin, Rinofug, cate 5-6 picaturi in fiecare nara, repetat de 3-4 ori pe zi. Tabletele inhalant sunt de asemenea utile. Dupa inhalatie, bolnavul nu va parasi camera 20 de minute. Pentru cresterea rezistentei organismului se recomanda vitamine (A, B, C, D), preparate de calciu, fosfor, fier, alimentatie bogata in proteine (lapte, carne, oua), cu excluderea condimentelor. Se vor inlatura toate focarele infectioase din vecinatate (sinuzite, amigdalite) si cauzele de obstructie nazala (vegetatiile adenoide, deviatiile de sept nazal).

Rinitele cronice hipertrofice se caracterizeaza printr-o degenerare a mucoasei nazale de tip edematos polipoid. Mucoasa nazala, in special la nivelul cornetelor (capul si coada mai ales a cornetului inferior) se ingroasa, devine edematoasa, albicioasa-albastruie, neregulata, astupand fosele nazale. Bolnavul se plange de uscaciunea gurii, are mirosul si auzul scazute, sforaie in somn, somnul este neodihnitor. La inceput, obstructia nazala apare la o singura nara, alternativ, in special in pozitia culcat (la nara situata dedesubt), apoi devine bilaterala si permanenta. Tratamentul, in afara masurilor amintite la rinita cronica catarala, consta in repermeabilizarea foselor nazale prin provocarea unor cicatrice retractile la nivelul cornetelor (prin galvanocauterizari, injectii cu substante sclerozante), iar la nevoie extirparea mucoasei nazale in exces (extirparea cozii de cornet hipertrofiate etc).

Ozena sau rinita cronica atrofiei ozenoasa este o boala intalnita mai des la femei, caracterizata prin atrofia nasului si prezenta de cruste nazale cu miros respingator. Crustele nazale de culoare galbena-verzuie rezulta din uscarea secretiei si prezinta un miros respingator ce provoaca repulsia celor din jur. Cauzele determinante ale bolii sunt necunoscute. Tratamentul consta in spalaturi nazale zilnice cu ser fiziologic caldut, (la 1 litru de apa clocotita se pune o lingurita de sare de bucatarie, se lasa sa se raceasca si se toarna in pumn, aspirandu-se solutia pe nas) care inmoaie crustele si usureaza dezlipirea lor. Se picura apoi in nas oleu gomenolat 1-2% sau vitamina A uleioasa. Se mai fac badijonari ale mucoasei nazale cu solutii de Lugol si glicerina, untura de peste, solutii de streptomicina. Inhalatiile cu ape sulfuroase (Caciulata, Govora) sunt si ele utile. Ca tratament general se administreaza vitamine si calciu. Tratamentul chirurghical urmareste: combaterea uscaciunii nazale prin devierea lacrimilor in meatul mijlociu nazal, sau a secretiei parotidiene in sinusul maxilar; reducerea calibrului foselor nazale prin apropierea peretilor laterali ai foselor de septul nazal. Rezultatele sunt in general satisfacatoare.

Sinuzita acuta este inflamatia acuta a mucoasei sinusului. Ea poate interesa un singur sinus (maxilar, etmoid, sfenoid), mai multe sinusuri (polisinuzita fronto-etmoido-maxilara), toate sinusurile de pe o parte (pansinuzita acuta dreapta, stanga) sau de ambele parti (pansinuzita acuta bilaterala). Simptomele principale acuzate de bolnav sunt durerea de cap, scurgerea nazala mucopurulenta, infundarea nasului, scaderea mirosului, febra, ameteli, lipsa poftei de mancare. Sediul durerii variaza dupa sinusul inflamat (in obraz, in sinuzita maxilara; in arcada sprancenoasa, in sinuzita frontala; in unghiul intern al orbitei, in sinuzita etmoidala anterioara; in crestetul capului, inapoia ochilor si in ceafa, in sinuzita etmoido-sfenoidala). Radiografia sinusurilor arata opacifierea lor datorita umplerii cu secretii purulente. Tratamentul consta in repaus in casa, bai fierbinti la picioare, instilatii nazale cu Rinofug, Mentorin, ser fiziologic efedrinat 2% de 3-4 ori pe zi, inhalatii cu alcool mentolat 4% sau inhalant (o tableta la 1 litru de apa fierbinte) repetate de 3-4 ori pe zi. La nevoie se recurge la administrarea de antibiotice (de preferat cele cu spectru larg: tetraciclina, aureomicina).

Sinuzita cronica este inflamatia cronica a mucoasei sinuzale ce urmeaza unei sinuzite acute nevindecate deplin in 2-3 luni. Ea poate interesa un singur sinus, mai multe sinusuri sau toate sinusurile. Bolnavul se plange de o scurgere nazala purulenta permanenta, uneori rau mirositoare si o senzatie de greutate care in perioadele de acutizare se poate transforma in durere localizata in raport cu sinusul bolnav. Secretia nazala si modificarile mucoasei produc infundarea nasului si scaderea mirosului pana la disparitie. Datorita inghitirii puroiului, bolnavul prezinta tulburari digestive si inflamatii repetate ale faringelui, laringelui, traheei si bronhiilor. Tratamentul sinuzitei cronice acutizate este acelasi cu al sinuzitei acute. Cele recent cronicizate beneficiaza de tratament conservator: in sinuzitele maxilare se fac punctii sinuzale si spalaturi cu ser fiziologic steril urmate de instilarea de solutii de antibiotice, hidrocortizon si alfachiraotripsina. In formele vechi, cu modificari ireversibile ale mucoasei sinuzale, se procedeaza la drenarea supuratiei si inlaturarea mucoasei bolnave pe cale chirurgicala.

Faringele are forma unui jgheab deschis inainte, asezat vertical de la baza craniului pana la nivelul vertebrei a 6-a cervicale, de unde se continua cu esofagul. Se imparte in faringele nazal, care prezinta pe peretele superior amigdala faringiana si comunica cu fosele nazale si casa timpanului; faringele bucal, care comunica inainte cu gura si are pe peretii laterali cele doua amigdale; faringele inferior, in forma de potcoava imbratisand in concavitatea sa laringele. Formatiunile limfatice existente in faringe au rol de bariera protectoare a organismului.

Faringita acuta este inflamatia acuta a mucoasei faringiene produsa de virusuri sau microbi. Cea eritematoasa (rosie) este mai frecventa la bolnavii operati de amigdale, fiind de origine virotica. Se manifesta prin febra, stare de oboseala, senzatie de arsura si uscaciune a gatului inapoia nasului, dureri la inghitit, usoara raguseala, uneori tuse. Faringita pultacee, produsa de obicei de microbi (streptococ), prezinta depozite albe la nivelul foliculilor limfatici. Febra si alterarea starii generale sunt mai accentuate. Tratamentul in formele eritematoase consta in administrarea de anti termice (aspirina, piramidon, salicilat de sodiu) si antibiotice in formele complicate (penicilina). Local se recomanda comprese alcoolizate (in jurul gatului), gargara cu borat de sodiu sau bicarbonat de sodiu 1/2 lingurita la un pahar de apa la temperatura camerei, repetat de 3-4 ori pe zi, gargara cu ceai de musetel, Gargarism (15 picaturi la un pahar cu apa), atingeri ale mucoasei cu albastru de metilen 5%. In formele pultacee se recomanda penicilina, repaus la pat si controlul repetat al urinii, asociat cu regim fara sare pentru prevenirea complicatiilor renale (nefrita).

Flegmonul periamigdalian este o inflamatie purulenta severa, situata imprejurul amigdalei. Apare de obicei dupa o faringo-amigdalita acuta incomplet vindecata. Se manifesta prin dureri in gat spontane si la inghitit, dureri in urechea de aceeasi parte, inclestarea gurii, secretie salivara in exces, jena mare la inghitit pana la imposibilitatea alimentarii, voce nazonata, miros urat, fetid, al respiratiei, febra ridicata (39°), stare generala grava (insomnii, dureri de cap, fata pamantie). Bolnavul tine capul plecat, gatul teapan, gura intredeschisa, lasand sa curga saliva in exces. La examenul gatului se constata bombarea valului palatin si a amigdalei de partea bolnava care ajunge pe linia mediana, uneori vazandu-se un punct galbui, locul pe unde se va deschide spontan abcesul. Tratamentul consta in administrarea de antibiotice pe cale generala, gargara cu ceai de musetel si antiseptice. Cand a colectat, abcesul se deschide prin gura de catre medicul specialist. Pentru prevenirea unor noi abcese se recomanda amigdalectomia efectuata cel mai devreme la o luna de la puseul acut.