alimentele organice

Un numar semnificativ de tumori ale creierului, ca si a mea, sunt sensibile la xenoestrogeni. Un studiu recent a descoperit ca lucratorii din crescatoriile viticole, care sunt expusi in mod regulat la pesticide si fungicide, prezinta un risc crescut de a face tumori cerebrale. Intre 1963 si 1970, de la doi la noua ani, m-am jucat alergand pe campurile de porumb stropite cu atrazina, dimprejurul casei noastre din Normandia. Toata viata, pana in momentul in care am fost diagnosticat cu cancer, am baut lapte, am mancat oua, iaurturi si carne, toate provenind de la animale hranite cu porumb, stropit anterior cu pesticide. Am mancat mere a caror coaja, fusese stropita cu pesticide de cel putin cincisprezece ori inainte de a ajunge in raftul magazinului alimentar. Am baut apa de la robinet provenind din rauri si intinderi de apa (atrazina nu este retinuta de aproape nici un sistem de purificare a apei). Cele doua verisoare ale mele care avusesera cancer la san se jucasera alergand pe aceleasi campuri din Normandia, bausera aceeasi apa si mancasera aceleasi alimente ca si mine. Nu vom sti niciodata exact masura in care atrazina si alte substante chimice din agricultura vor fi jucat sau nu vreun rol efectiv in producerea acelor boli canceroase. Este adevarat si ca multi alti copii din acesta regiune nu s-au imbolnavit mai tarziu de asa ceva, insa cum putem decide daca riscul asumat a fost sau nu acceptabil?

Si alimentele organice?

    Aflat in nord-vestul Statelor Unite, intre tarmul Pacificului si un lant de munti, statul Washington este unul dintre cele mai frumoase din intinsul vest al Americii. Asa cum se intampla adesea atunci cand frumusetea naturii este coplesitoare, locuitorii acelor locuri sunt si cei mai inclinati catre avansul economic. Pe tot cuprinsul pamanturilor din Seattle infloresc cooperative agricole axate pe productia de alimente organice, precum si centre comerciale. O mare parte a locuitorilor aleg sa consume acest tip de alimente. Ca si in Europa, eticheta de produs organic denumeste alimentele provenite in urma folosirii, in procesul natural de cultivare agricola a acestora, de fertilizatori naturali, fara pesticide de natura chimica. In orice caz, alimentele organice sunt adesea criticate, deoarece sunt mult mai scumpe si, cu toate acestea, uneori sunt si partial contaminate cu pesticide provenind de la campurile invecinate. Pot, oare, aceste alimente sa ne reduca, intr-adevar, gradul de expunere la agentii contaminati?
    La Universitatea din Washington, o tanara cercetatoare, dr. Cynthia Curl a pus problema daca alimentele organice pe care prietenele ei le dadeau copiilor acestora erau intr-adevar mai sanatoase. Ea a reusit sa faca un studiu pe un esantion de patruzeci si doi de copii cu varste intre doi si cinci ani, contactand familiile in momentul in care paraseau un loc de cumparaturi, fie el un mare magazin, fie o ferma de produse organice. Timp de trei zile, parintii au fost nevoiti sa scrie exact ceea ce au dat copiilor de mancare sau de baut. Regimul lor alimentar urma sa fie considerat organic, daca mai mult de 75% din alimentele lor purtau eticheta de organice si conventional, artificial, daca mai mult de 75% din alimente n-ar fi purtat aceasta eticheta. Apoi, dr. Curl a masurat prezenta pesticidelor organo-clorurate (cel mai comun tip de pesticide) in urina copiilor. A descoperit ca nivelul de pesticide din urina copiilor hraniti cu alimente organice era clar sub nivelul minim fixat de Agentia de Protectie a Mediului. Reprezenta, de asemenea, o sesime din nivelul prezent in urina copiilor hraniti cu alimente conventionale. Pentru copiii al caror regim alimentar era cel conventional, nivelul gasit era de patru ori mai mare decat limita oficiala de siguranta. In mod clar ca alimentele organice constituisera o mare diferenta, de vreme ce nivelurile de toxicitate erau substantial mai scazute. (In Europa, Claude Aubert, un agronom numit adesea parintele agrozootehniei organice europene, a realizat o demonstratie similara. Intr-un studiu din 1986, a indicat ca femeile care au consumat alimente artificiale pe timpul sarcinii aveau de trei ori mai multe pesticide organo-clorurate in laptele lor matern, decat cele care avusesera pe timpul sarciniii un regim alimentar 90% organic).
    Asa cum se arata in The New York Times, reactiile la publicarea rezultatelor studiului facut de dr. Cynthia Curl au fost, din nefericite, tipice. Dr. David Klurfeld, un reputat nutritionist la Universitatea Statului Wayne, Detroit, a argumentat ca studiul respectiv nu demonstra o viziune clara a impactului pe care aceste cantitati de pesticide il au asupra sanatatii. Eu nu spun ca exista nici un fel de posibil pericol pentru sanatate. Insa, trebuie sa fim realisti, iar acest lucru inseamna sa nu intram in panica in legatura cu nici unul din aspectele prezentate. N-as schimba nici unul din obiceiurile alimentare ale familiei mele, ca urmare a acestui studiu.
    In orice caz, exista specialisti care vad lucrurile intr-o lumina diferita. In cadrul Departamentului pentru Studii asupra Mediului inconjurator, de la Universitatea Yale, dr. John Wargo a urmarit timp de ani de zile impactul schimbarilor de mediu asupra sanatatii copiilor. Reactia sa la acest studiu a fost exact contrarul: Acest studiu justifica importanta unui regim alimentar organic si demonstreaza faptul ca alimentele organice reduc gradul de expunere a copilului la factori toxice. Industriasii spun tot timpul aratati-ne concret victimele, insa eu nu vreau sa-i vad jucand asemenea jocuri periculoase cu copiii mei.
    De atunci, un alt studiu al aceleasi universitati a intarit descoperirile initiale. Douazeci si trei de copii au fost testati, mai intai, dupa ce au urmat un regim alimentar conventional, timp de cateva zile. Urina lor indica prezenta pesticidelor. Aceiasi copii au consumat, mai apoi, numai alimente organice. In cateva zile, orice urma de pesticid disparuse din urina lor. Cand au reluat regimul alimentar anterior, conventional, nivelul de pesticide sesizat initial in urina lor a revenit rapid.
    Sa presupunem ca ar exista un produs pe care ar trebui doar sa il pulverizati pe o bucata de carne, un fruct sau intr-un pahar cu lapte. Prin schimbarea culorii sale, o singura picatura din acest produs ar putea releva prezenta pesticidelor. Peste noapte, industria alimentara ar trebui sa isi schimbe radical practicile, pentru a se conforma astfel celor mai elementare principii preventive referitoare la lucrul cu substantele indoielnice care au fost introduse in mancarea noastra incepand cu 1940. insa aceste substante toxice sunt inodore, incolore si insipide. Sunt ele, asadar acceptabile numai datorita faptului ca sunt ascunse? Este aceasta o preocupare numai pentru aceia dintre noi care am fost odata afectati de cancer?