Anticancer - invinge prin mijloace naturale

Am cancer. Am fost diagnosticat pentru prima data ca avand aceasta boala acum cinsprezece ani. Am primit tratamentul conventional, iar cancerul a dat inapoi la inceput, dupa care a revenit. Ca urmare, m-am hotarat sa aflu cat mai multe lucruri cu putinta despre aceasta boala, pentru a-mi ajuta trupul sa se apere singur impotriva ei. Ca medic, cercetator cu experienta si fost director al centrului pentru medicina integranta al Universitatii din Pittsburgh, am avut acces la o cantitate inestimabila de informatii referitoare la abordari naturiste care au fost adoptate in scopul de a impiedica aparitia cancerului sau de a ajuta la tratamentul acestuia. Se implinesc deja sapte ani de cand tin in frau cancerul. In aceasta carte as vrea sa va istorisesc intamplarile – de natura stiintifica sau personala – de pe urma carora am avut de invatat.
    Dupa operatia chirurgicala si tratamentul chimioterapeutic pentru cancer, mi-am consultat medicul oncolog care ma trata si i-am cerut sfatul. L-am intrebat ce ar trebui sa fac pentru a duce o viata sanatoasa si ce masuri preventive ar trebui sa iau, pentru a evita o revenire a simptomelor bolii. Mi-a raspuns: Nu trebuie sa faceti nimic in mod special. Duceti-va viata in mod normal. Vom face tomografii computerizate la intervale regulate si daca va recidiveaza tumora, o vom detecta din timp. Acesta a fost raspunsul dat de medicul meu, o figura marcanta, de altfel, a medicinii moderne.
    L-am intrebat: Dar nu exista niste exercitii pe care sa le pot face, vreun regim alimentar pe care sa-l urmez sau pe care sa-l evit? N-ar trebui sa lucrez, poate, asupra atitudinii generale a psihicului meu? Raspunsul colegului meu m-a lasat fara replica: In ceea ce priveste acest lucru, puteti face ce doriti. Nu e deloc ceva care sa va faca rau. Insa, nu avem nici o dovada stiintifica despre faptul ca vreuna dintre aceste abordari poate impiedica o recidiva a bolii.
    In realitate, ceea ce dorea sa spuna doctorul meu era ca oncologia este un domeniu extraordinar de complex, in care se petrec schimbari cu o viteza ametitoare. Deja era mai mult decat nerabdator sa se puna la curent cu cele mai recente proceduri de diagnostic si terapie. Folosiseram toate medicamentele si toate practicile medicale recunoscute, care erau relevante pentru cazul meu. Dupa toate cunostintele de specialitate pe care le aveam amandoi, atinseseram limitele stiintei medicale. Iar in ceea ce priveste alte abordari teoretice, referitoare la variante de tratament ale cancerului psihic, prin revigorarea corpului sau prin diete nutrutioniste, in mod clar nu avea timp de asa ceva sau nu avea interesul necesar pentru exploararea acestor cai.
    Aceasta problema imi este bine-cunoscuta, fiind eu insumi medic si profesor. Fiecare dintre noi, in domeniul nostru de specialitate, suntem rareori la curent cu descoperirile fundamentale recente, publicate in prestigioase reviste ca Science sau Nature. Nu le observam decat atunci cand devin obiectul de studiu al oamenilor, pe scara larga. Totusi, aceste schimbari majore ne pot da uneori posibilitatea de a ne proteja cu mult timp inainte ca ele sa conduca stiinta catre descoperirea de noi medicamente sau proceduri, menite sa devina tratamentele cu aplicare preponderenta ale viitorului.
    Mi-a luat luni de cercetare pana ce am inteles modul in care as putea sa imi ajut corpul sa se protejeze singur in fata cancerului. Am participat la conferinte in S.U.A. si Europa care au strans laolalta cercetatori aflati in plina explorare a acestui tip de medicina, care lucreaza asupra imbunatatirii conditiilor calitative ale terenului ce trebuie cultivat, reprezentat de propriul organism al bolnavului afectat de cancer, in acelasi timp in care este si o medicina indreptata direct catre boala. Am scormonit prin tot felul de baze de date medicale si am periat o multime de publicatii stiintifice. In curand, mi-am dat seama ca informatiile aflate la dispozitie erau adesea incomplete si raspandite pe o arie foarte larga. Toate cunostintele au capatat un sens deplin numai cand au fost adunate laolalta si combinate.
    Luate ca intreg, masa generala a datelor stiintifice releva rolul esential rezervat mecanismelor noastre de aparare, in batalia dusa impotriva cancerului. Gratie intalnirilor extrem de importante cu alti medici de specialitate sau generalisti care lucrau deja in acest domeniu, am reusit sa pun in practica toate aceste informatii, odata cu aplicarea constiincioasa a propriului meu tratament conventional.
    Aceasta este concluzia la care am ajuns: daca in ceea ce ne priveste, purtam cu totii povara unui potential cancer care zace inactiv in interiorul nostru, fiecare dintre noi avem, in egala masura, si un corp proiectat sa lupte impotriva procesului de formare a tumorilor. Depinde de fiecare dintre noi modul in care ne folosim mecanismele naturale de aparare ale propriului nostru corp. Pe plan international, alte culturi fac acest lucru cu mult mai bine decat aceea pe care o reprezentam.
    Formele de cancer care napastuiesc Occidentul – de exemplu cancerul de san, de colon si de prostata  - sunt de sapte pana la saizeci de doua ori mai frecvente aici, decat in Asia. Cu toate acestea, statisticile ne arata ca, in comparatie cu barbatii din Occident, la fel de multe micro-tumori precanceroase se gasesc si in prostatele asiaticilor care mor inainte de cincizeci de ani, din alte cauze decat cancerul. Ceva din modul lor de viata impiedica, insa, aceste micro-tumori sa se dezvolte. Pe de alta parte, frecventa cancerului la japonezii stabiliti in Occident ajunge din urma cifrele caracteristice occidentalilor nativi, in doar o generatie sau doua. Asadar, ceva din modul nostru de viata ne slabeste mecanismele de aparare impotriva acestei boli.
    Cu totii traim sub semnul unor mituri care ne submineaza capacitatea de a lupta impotriva cancerului. De exemplu multi dintre noi suntem convinsi ca aceasta boala este legata, in special, de trasaturile noastre genetice, lasand sa prevaleze acest aspect asupra legaturii ce se poate face intre cancer si stilul nostru de viata. Oricum, atunci cand privim rezultatele cercetarilor facute, putem observa ca varianta a doua  este cea adevarata.
    Daca aceasta afectiune ar fi fost transmisa cu precadere prin intermediul informatiei genetice, frecventa cazurilor de cancer printre copii adoptati ar fi fost la fel de mare ca si cea inregistrata printre parintii lor biologici – si nu printre cei adoptivi. In Danemarca, acolo unde inregistrarile genetice detaliate dezvaluie originile fiecarui individ, cercetatorii au descoperit parintii biologici a mai mult de o mie de copii adoptati la nastere. Concluzia lor, publicata in prestigioasa revista New England Journal of Medicine, ne sileste sa ne schimbam toate presupunerile anterioare facute in privinta cancerului. Ei au descoperit ca genele parintilor biologici care au murit de cancer mai inainte de cincizeci de ani nu au avut nici o influenta asupra riscului manifestat ulterior de subiectul adoptat, de a face cancer. Pe de alta parte, decesul unui parinte adoptiv survenit mai inainte de varsta de cincizeci de ani din cauza cancerului (un parinte care transmite mai departe obiceiuri de viata si nu informatie genetica) a avut ca urmare cresterea ratei de mortalitate din cauza cancerului de cinci ori mai mult, printre persoanele adoptate.  Cu totii putem sa invatam cum sa ne protejam (un alt studiu scandinav a fost realizat in cadrul Institutului Karolinska din Suedia), acolo unde sunt selectionati candidati la obtinerea Premiului Nobel. Rezultatele studiului indica faptul ca gemenii identici din punct de vedere genetic, care au in comun unii cu altii fiecare gena din corpurile lor, de obicei, nu prezinta in proportii identice riscul de a face cancer. Cercetatorii concluzioneaza urmatoarele, in publicatia New England Journal of Medici: Factorii mosteniti pe cale genetica prezinta o contributie minora la susceptibilitatea aparitiei majoritatii tipurilor de neoplasm. < neoplasm = cancer >. Aceasta descoperire indica faptul ca mediul este factorul care joaca rolul principal printre cauzele tipurilor comune de cancer).