Tratamente oncologice
Ca toti medicii, si oncologii cauta in mod constant elemente de natura stiintifica care sa aduca avantaje si sa fie de ajutor pacientilor lor. Ei participa la conferinte in fiecare an, pentru a fi la curent cu noile tratamente. Se aboneaza la tot felul de reviste stiintifice, in care sunt publicate noi studii, precum si la reviste profesionale de natura mai comerciala, care prezinta puncte de vedere jurnalistice despre opiniile medicale curente. De mai multe ori pe luna primesc in vizita reprezentanti ai industriei farmaceutice, care le prezinta cele mai noi medicamente disponibile pe piata. Ei simt ca sunt la curent cu tot ceea ce se intampla in domeniul lor si, in general, chiar sunt.
In cultura medicala, insa, schimbarile in recomandarile facute pacentilor sunt permise intr-un singur caz si doar in acela: atunci cand a existat deja o serie de studii incrucisate care sa demonstreze eficacitatea tratamentelor asupra fiintelor umane. Aceasta poarta numele, in mod legitim de medicina bazata pe probe.
In comparatie cu aceste studii experimentale pe oameni, la epidemiologie se face apel ca sursa de ipoteze. In acelasi timp, nici studiile desfasurate in laboratoarele unde se cultiva celule canceroase sau se fac experimente pe soareci nu vor fi luate prea mult in seama de un medic oncolog, care isi petrece zilelele in contact cu pacientii. Nici o descoperire nu va constitui o dovada, pana ce nu va fi fost confirmata de alte studii pe scara larga, referitoare la efectul produs asupra oamenilor. Chiar si cand aceste studii sunt publicate in Nature sau Science, ele, de obicei, nici macar nu apar pe ecranul radar al acestor specialisti, care pur si simplu nu au timpul necesar sa exploreze uriasul volum de lucrari duse la capat in laborator. In afara sitiuatiei in care se afla despre aceste rezultate din sursele tipice, ei au tendinta continua de a gandi ca: Nu poate fi adevarat, caci daca ar fi, as fi auzit cu siguranta despre asa ceva.
Validarea efectelor benefice in cazul unui medicament anticancerigen, pana la faza unei experimentari adecvate pe oameni costa undeva intre cinci sute de milioane si un miliard de dolari. Acest tip de investitie pare justificata in momentul in care luam in considerare faptul ca pana si un medicament anticancerigen relativ minor, ca Taxolul, aduce un miliard de dolari pe an companiei care detine patentul. Pe de alta parte, nu este viabil din punct de vedere financiar sa se investeasca asemenea sume doar pentru a demonstra utilitatea medicala a unor plante ca broccoli, zmeura sau ceaiul verde, deoarece ele nu pot fi patentate, iar vanzarea lor nu va acoperi niciodata costul investitiei initiale. Chiar si acolo unde ele exista, studiile pe oameni referitoare la beneficiile oferite de alimente pur si simplu nu vor fi considerate niciodata de acelasi calibru ca acelea privitoare la medicamente. Studiile pe animale sunt mai comune si mai rezonabile din punct de vedere financiar, ajutandu-ne sa ne privim in directia corecta spre identificarea solutiilor. Din nefericire, conceptia generala acceptat potrivit careia studiile pe soareci nu dovedesc nimic in privinta oamenilor, este adevarat.
De aceea este si atat de important sa se descurajeze institutiile si fundatiile publice sa finanteze studiile pe oameni, in ce priveste beneficiile oferite de alimentele anticancerigene. In egala masura sunt, insa, convins si de faptul ca nu este nevoie ca cineva sa astepte neaparat realizarea unor studii de mare amploare, inainte de a incepe sa includa alimentele anticancerigene in regimul sau alimentar. Este stabilit deja clar faptul ca tipul de regim pe care eu insumi l-am adoptat ca tratament si l-am recomandat aici nu ii expune la nici un risc pe cei care il urmeaza si conduce, mai degraba, la obtinerea de beneficii pentru sanatate care depasesc cu mult efectele avute numai in tratarea cancerului. Acest tip de regim alimentar poate avea efecte benefice si asupra artritei, bolilor cardio-vasculare si bolii Alzheimer, ca sa numesc doar cateva din ele.