cancerul bronbopulmonar

CANCERUL BRONHOPULMONAR

Definitie: cancerul bronbopulmonar este o tumoare maligna, cu punct de plecare bronsic. Etiopatogenie: constitute una din cele mai frecvente localizari, fiind depasita ca frecventa doar de cancerul gastric (20% din totalitatea tumorilor maligne). Apare predominant la barbati (de 8-10 ori mai des decat la femei), in special dupa 40 de ani. Etiologia nu este cunoscuta, dar exista unele cauze favorizante: fumatul - dupa unele statistici boala aparand de 17 ori mai frecvent la cei care fumeaza peste 20 tigarete pe zi decat la nefumatori - substantele radioactive, gudronul, procesele inflamatorii cronice pulmonare. Anatomie patologica: tumoarea este localizata mai frecvent in plamanul drept, in bronhiile mari si lobii superiori. Odata constituita formatiunea tumorala proemina in bronhie, pe care o obstrueaza. Simptomatologie: simptomele cancerului bronhopulmonar, atat de debut, cat si cele tarzii, sunt in raport cu reactiile pe care le produce tumoarea la nivelul bronhiei (dilatatie, obstructie, infectie) si la nivelul parenchimului pulmonar (atelectazie). Unele infectii pulmonare (pneumonie, abces pulmonar) pot domina tabloul clinic si masca neoplasmul (cancerul).

De aceea, orice infectie pulmonara persistenta, recidivanta sau rebela la tratament, la un bolnav - de obicei barbat - peste 40 de ani, trebuie sa sugereze si existenta unui cancer pulmonar. Debutul este de obicei insidios, manifestandu-se prin tuse precoce, continua, rebela la tratament, expectoratie mucoasa sau mucopurulenta, uneori cu striuri de sange, alteori hemoptizii abundente, dispnee, dureri toracice, la inceput surde, mai tarziu intense si continue. Debutul poate fi si acut, de tip pneumonic sau cu aspect de abces pulmonar. Se cunoaste si un debut tardiv, in perioada de metastazare, printr-un tablou de sindrom paraneoplazic: tulburari de tip reumatismal (artralgii, degete hipocratice), neurologic (polinevrite), endocrin (acromegalie). Exista doua mari forme: hilara (2/3 din cazuri), cu simptomatologie bogata, in special bronsitica (respiratie dificila, suieratoare - Wheesing), dar nespecifica si periferica; multa vreme asimptomatica, cu manifestari numai radiologice. In perioada de stare se intensifica simptomele functionale de debut (tusea, expectoratia, durerea toracica) si apar semne generale (paloare, oboseala, pierdere in greutate, inapetenta, febra). Multa vreme starea generala se mentine buna.

PNEUMOPATIILE ACUTE

Pneumopatiile acute sunt afectiuni inflamatorii pulmonare, provcate de diversi agenti patogeni (bacterii, virusuri, rickettsii etc.), caracterizate din punct de vedere anatomic printr-un exsudat alveolar si mai rar interstitial, iar clinic, printr-un sindrom de condensare cu debut acut. Clinic si etiologic, se deosebesc: pneumopatii bacteriene, care cuprind pneumonia pneumococica, bronhopneumonia si alte pneumonii bacteriene; pneumonii atipice, care sunt nebacteriene si includ pneumopatii virotice si pneumopatii de alta natura.