
Fara sa mai asteptam aparitia acestor noi substante, fiecare dintre noi poate deja sa diminueze cantitatea de zahar rafinat si faina alba pe care o consuma in cadrul regimului sau alimentar. S-a demonstrat ca simpla reducere a acestor doi factori prezenti in regimul alimentar are un efect rapid asupra nivelului de insulina si molecule IGF din sange. Aceasta reducere are si alte efecte secundare agreabile, cum ar fi o piele cu mult mai catifelata.
Legatura dintre nivelul de zahar din sange si inflamatie poate parea putin fortata. Cum ar putea o bomboana, un cub de zahar dintr-o ceasca de cafea sau o felie de paine alba cu gem sa ne afecteze din punct de vedere fiziologic? Cu toate acestea, aceasta legatura este extrem de evidenta atunci cand vine vorba de cosurile care ne apar pe fata.
Dr. Loren Cordain este un cercetator nutritionist la Universitatea din Colorado. Atunci cand i s-a spus ca anumite grupuri de populatie, ale caror mod de viata este foarte diferit de al nostru, nu au avut niciodata experienta unei acnee (care este cauzata, printre alte mecanisme, chiar de o inflamatie, cea a epidermei), a dorit sa afle cum se poate intampla aceste lucru. Aceasta afirmatie suna revoltator. Acneea reprezinta un adevarat ritual ce marcheaza schimbari somatice in viata, afectand intre 80 si 95% dintre adolescentii din occident. In scopul de a investiga acest aspect, dr. Cordain a insotit o echipa de dermatologi care a examinat pielea a 1200 de adolescenti izolati de restul lumii, ce traiau pe Insulele Kitavan din Noua Guinee, si a 130 de indieni Ache, locuitori ai unor tinuturi izolate din Paraguay. In aceste doua grupuri, cercetatorii nu au gasit nici macar o urma de acnee. In articolul pe care l-au publicat mai apoi in revista Archives of Dermatology, cercetatorii au pus uimitoarea lor descoperire pe seama nutritiei respectivilor adolescenti. Regimul alimentar al acestor grupuri de populatie contemporana, insa care traiesc izolate, se aseamana cu acela al indepartatilor nostri stramosi: fara zahar rafinat sau produse pe baza de faina alba – ca urmare fara cresteri ale nivelului de insulina sau molecule IGF in sangele lor.
In Australia, cercetatorii au convins adolescentii occidentali sa tina un regim alimentar bazat pe restrictii in ce priveste zaharul si faina alba, pentru trei luni. In cateva saptamani, nivelul lor de insulina si IGF se diminuase. La fel si acneea lor.

Figura 15. Cresterea nivelului de insulina (care stimuleaza dezvoltarea si raspandirea celulelor canceroase ) la persoane care consuma alimente cu o valoare glicemica ridicata sau scazuta.
In cea de-a doua jumatate a secolului XX, un nou ingredient a prins radacini si s-a raspandit ca buruiana in regimul alimentar occidental: un sirop foarte bogat in fructoza, extras din porumb (un amestec de glucoza si fructoza). Corpul nostru si asa avea probleme cu tolerarea zaharului rafinat cu care il indopam. Acum, el era totalmente coplesit de acest sirop de zahar, utilizat pe scara foarte larga in procesul de preparare a mancarurilor. Acest concentrat este oarecum ca opiul fata de semintele initiale de mac. Scos din matricea sa naturala (caci fructoza exista in toate fructele) si amestecat cu glucoza, nu mai poate fi prelucrat de insulina pe care corpul nostru o produce, fara a aparea pagube colaterale. Astfel, el devine toxic.
Exista motive serioase sa se considere ca explozia consumului de zahar a contribuit la epidemia de cancer, de vreme ce este relationat si cu explozia de insulina si IGF din corpurile noastre. Soarecii carora li s-a inoculat celule de cancer de san au fost folositi pentru a se compara efectul produs asupra dezvoltarii tumorilor, de diferite alimente ce produceau niveluri variabile de zahar in sange. Dupa doua luni si jumatate, doua treimi (saisprezece) din douazeci si patru de soareci folositi in experiment, al caror sange atinsese frecvent niveluri inalte de zahar, murisera. In comparatie cu acestia, numai unul singur din alti douazeci de soareci, supusi unui regim alimentar cu nivel glicemic scazut, murise. In mod evident, acest experiment nu a putut niciodata sa fie pus in practica cu subiecti umani. Insa un studiu de comparatie intre populatiile din Asia si cele din Occident au sugerat acelasi lucru. Cei care mananca dupa regimurile alimentare asiatice, sarace in zahar, tind sa aiba de cinci pana la zece ori mai putine sanse de a face vreo forma de cancer indus hormonal decat aceia care mananca conform unor regimuri alimentare bogate in zahar si alimente rafinate, cum este tipic in majoritatea natiunilor industrializate. In plus, persoanele cu diabet (caracterizate cu niveluri foarte ridicate de zahar in sange) sunt cunoscute ca prezentand un risc cu mult peste medie de a face cancer. Intr-un studiu comun americano - canadian, dr. Susan Hankinson, de la Facultatea de Medicina a Universitatii Harvard a indicat faptul ca, intr-un grup de femei cu varsta sub cincizeci de ani, cele cu cel mai ridicat nivel de IGF erau de sapte ori mai predispuse sa faca un cancer de san decat celelalte, care inregistrau cele mai joase niveluri de IGF. O alta echipa de cercetatori de la Universitatile Harvard si California, San Francisco, SUA si McGill din Canada, au demonstrat acelasi fenomen, de data aceasta in cazul cancerului de prostata: in grupul de barbati analizati, riscul de a face aceasta boala era de noua ori mai mare pentru aceia cu nivelul foarte crescut de molecule IGF in sange. Studii ulterioare au aratat ca nivelul glicemic ridicat este asociat in egala masura si cu cancerul de pancreas, colon si ovare.
Intreaga literatura stiintifica indica, asadar, in mod unanim faptul ca persoanele care doresc sa se protejeze impotriva cancerului trebuie sa isi reduca in mod serios consumul de produse pe baza de zahar procesat si faina alba. Aceasta inseamna a ne obisnui sa bem cafeaua fara zahar. (Este mult mai usor sa se renunte la zaharul din ceai.) Aceasta, de asemenea, inseamna si sa ne multumim doar cu doua trei deserturi pe saptamana. (Nu este, insa, nici o restrictie in privinta consumului de fructe, cata vreme acestora nu li se adauga zahar sau sirop.) O alta optiune este reprezentata de folosirea in loc de zahar a unor substituenti naturali care sa nu cauzeze cresterea nivelului de glucoza sau insulina in sange.