gaseste-ti pacea interioara

La opt ani dupa declansarea bolii, Bob se simte bine. Ca etapa a studiului sau, Carlson a monitorizat raspunsurile sistemului sau imunitar, inainte, in timpul, si la inca 12 luni dupa initierea in arta meditatiei, care s-a realizat intr-un interval de 8 saptamani. Reactiile sale s-au imbunatatit semnificativ (s-a observat o reducere a substantelor inflamatoare ca citochina, alfa TNF si gama Interferon, precum si o crestere a celulelor Interleukin 10, care lupta impotriva inflamatiilor). in acelasi timp, nivelul de cortizon din organismul lui Bob a scazut. La prima vedere, atat trupul, cat si mintea lui Bob, s-au domolit prin insasi abordarea acestui nou drum in viata.
    In timp ce beneficiile meditatiei in cazul lui Bob au fost evidente, el adoptand practica de buna voie, pentru Joel (primul pacient care pentru noi a reprezentat imaginea vie a conceptului de minte de maimuta), experimentul nu a fost deloc la fel de usor.

Joel se linisteste pentru intaia oara

    Cand au fost monitorizate ritmurile psihologice ale lui Joel, acestea au parut in aceeasi masura de dezorganizate ca si gandurile sale. Variatiile pulsului cardiac prezentau 100% haos si nici o urma de coerenta. In plus, el nu reusea sa isi indrepte in mod clar gandurile catre sine insusi. Fara indoiala, nu ar fi avut niciodata rabdare sa se calmeze timp de 20 de minute, pentru a se concentra asupra respiratiei. In acest scop, am fost nevoiti sa facem uz de pretextul de a-i monitoriza, cu programul de bio-conexiune inversa, starea functiilor sale interne, pe un ecran de calculator. In timp ce asculta instructiunile, se fataia in scaun la fiecare doua – trei  minute. Imi dadeam seama din privirea sa incruntata ca facea un efort serios pentru a-mi asculta sfaturile, dar este caracteristic acestui tip de exercitiu de directionare interna faptul ca cercetarea devine cu atat mai derutanta si alunecoasa, cu cat pacientul incearca sa prinda ideea. Initial a trebuit sa invete cum sa asculte, cum sa fie atent, rabdator, bine-intentionat. Jon-Kabat Zinn compara aceasta prima perioada de actiune in suspensie cu situatia unui fotograf de animale salbatice. Acesta trebuie sa isi aleaga un loc discret, in liniste si fara a se clinti, pana cand animalul, pe care spera sa il vada, se simte destul de in siguranta pentru a se ivi. Daca fotograful se apropie cu nervozitate si nerabdare, sunt mici sanse ca animalul sa isi poata prezenta maretia in mijlocul naturii.
    Majoritatea oamenilor s-a obisnuit sa isi neglijeze sinele. Precum Joe, oamenii s-au invatat, de-a lungul anilor, sa nu isi mai asculte vocea interioara. Actiunea de concentrare asupra unor obiective concrete – rezolvarea crizei iminente, gasirea unui partener de viata, ingrijirea copiilor, indeplinirea asteptarilor parintilor, prietenilor, sefului sau colegilor, etc. – oamenii au ales sa innabuse aceste voci profunde, dar subtile, care soptesc in adancul sufletului.
    Daca am fi ascultat aceste soapte, iata ce am fi auzit: Nu ma simt prea bine. Imi lipsesc acele lucruri importante pentru mine. Am nevoie de mai multa integritate, frumusete, generozitate, veselie, tandrete… Nu este suficient ceea ce primesc… Imi lipseste ceva esential… Este mai usor sa te prefaci surd si sa pierzi vremea cu un telefon sau email, un film, o sticla de vin, o tigara, un joint, sau orice alt anestezic mintal. Orice este preferabil atat timp cat atentia nu este concentrata asupra acestei fiare launtrice si nelinistite, fata de care ne inspaimanta gandul ca nu o vom satisface pe deplin niciodata. Cand suntem nevoiti sa ne infruntam sinele neglijat, aceasta pricinuieste sentimente neplacute, ca in momentul in care Joel a simtit o stare extrem de neplacuta, dupa ce se concentrase asupra respiratiei, astfel incat orice persoana tinde, ca si el, sa se supere: Ce Dumnezeu caut eu aici? Sigur sunt un milion de alte lucruri, mai interesante, pe care le-as putea face! Evident, agasarea nu face decat sa sporeasca senzatia de disconfort launtric, care provoaca individului dorinta de a fugi catre oricare alta distractie care se iveste.
    Joel s-a simtit frustrat dupa prima sa incercare de a atinge calmul interior. Dar inteligenta sa a inregistrat mesajul de pe ecran, acela ca ceva nu era in ordine cu fiziologia sa. De asemenea, el a observat ca tendintele sale imprastiate, precum si disconfortul perceput in a se orienta catre interior, nu faceau decat sa ii agraveze starea.
    Desi nu credea in toate acestea, Joel era intrigat de tot ceea ce auzise, si acum vazuse, despre meditatie. Fara entuziasm, dar curios din fire fata de tot ceea ce este nou si hotarat de a nu-l accepta fara a-l fi incercat mai intai (doua calitati care l-au facut un producator de succes), el a acceptat propunerea de a se linisti cate 10 minute, de doua ori pe zi, pentru a-si asculta respiratia si pentru a invata cum sa isi imblanzeasca, incetul cu incetul, functiile vitale.
    l-am instruit urmand indicatiile din cartea lui Ian Gawler – acele indicatii care l-au ajutat pe acesta sa isi trateze cancerul. Singurul efort pe care acest exercitiu il implica era acela de a gasi timp pentru practica. Efortul de a accepta ca timp de 10 minute exercitiul va trebui sa primeze fata de toate celelalte griji. Iar restul nu tine intr-atat de efort, cat de acceptare si bunavointa. Lasa-ti ochii sa se inchida incet, indreapta-ti atentia catre interior si tine minte ca acesta este un moment dedicat puterilor vindecatoare. Cele doua sesiuni de 10 minute pe zi pot parea insuficiente, insa pentru Joel era un pas urias inainte.
    Dupa ce a parasit centrul, Joel a cumparat o lumanare pentru a o aprinde in timpul celor doua pauze pe zi, intervale de timp pe care a fost invatat sa le considere sacre. Flacaruia era menita sa ii reaminteasca faptul ca acel moment era atemporal, si diferit fata de grijile sale cotidiene. In timpul acelor 10 minute, avea dreptul sa se desprinda de lume, fara a se mai gandi la trecut sau viitor. Trecutul a fost odinioara si nu va mai reveni, iar viitorul este imprevizibil. Flacaruia va fi simbolul incercarii sale de a se regasi pe sine: licarul de viata care palpaie cu greu in vantul puternic al celor lumesti, care rezista cu incapatanare.
    Primele sesiuni nu s-au dovedit atat de dificie cum se astepta, astfel ca a invatat curand cum sa procedeze ca cele 10 minute sa treaca repede: in timpul meditatiei, a descoperit un fenomen care l-a amuzat. In momentul in care o idee staruitoare il distragea „Trebuie neaparat sa-l sun pe Jack si sa-l lamuresc in legatura cu noua mea idee pentru un film.”, nu trebuia decat sa o lase sa dispara in timp ce expira, spunandu-si: Nu acum. Ma voi putea gandi la asta in 10 minute., si imediat uita de ea. Adesea, un gand asemanator il inlocuia pe cel din urma: Nu am primit nici o veste de la copii, pe ziua de azi. Dar si acesta s-a estompat si s-a evaporat dupa expiratia premergatoare pauzei. Aceste ganduri sunt ca baloanele de sapun care se ridica la suprafata mintii, apoi se sparg usor si dispar. Joel nu constientiza ca aceste ganduri – care adesea au parut importante, imperative, urgente – puteau fi atat de usoare incat se volatilizau, daca nu le dadea atentie.
    In mai putin de doua saptamani, el a trecut spontan la doua sesiuni pe zi, a cate 15 minute. Cu cat progresa mai mult, cu atat mai bine recunostea disconfortul tensiunilor launtrice. In acelasi timp, isi spunea ca daca tot era constient de acest fapt, acesta nu reprezenta intregul fiintei sale. Putea simti daca era nelinistit, si in acelasi timp sa observe: Dar nu eu sunt motivul nelinistii mele. Si, curios fapt, el a observat cum aceasta noua perspectiva a adus cu sine ceva mai multa liniste.
    Inainte de a pleca din Los Angeles, i-am testat din coerenta cardiaca. Fusese incantat sa exerseze singur in camera sa de hotel, fara ajutorul programului de bio-conexiune inversa. Fara program, dupa numai 10 zile a putut reduce haosul din variabilitatea pulsului cardiac cu 30%, ajungand la o coerenta de 70%, masurata de calculator.
    Am pastrat legatura dupa ce a plecat, si a povestit ca pe parcurs ce castiga mai multa experienta cu meditatia, cu atat mintea sa devenea diferita pentru toata ziua. Se simtea intr-un mod mult mai accentuat prezent, miscat, amuzat de tot ceea ce il inconjura. Se simtea mai viu. Nu mai raspundea la email-uri, in timp ce juca sah cu fiul sau. A hotarat sa renunte la Blackberry, care il anunta cand primea vreun mesaj, dar isi verifica periodic casuta postala. Sase luni mai tarziu, deja dezvoltase o predilectie fata de acea noua dimenisune launtrica din viata sa, incat se trezea dimineata mai devreme pentru a medita cate 30 de minute. Devenise unul dintre cele mai importante momente ale zilei, o clipa pe care si-o daruia pentru a se descoperi, fara abateri, grija, sau mahniri. In aceste 30 de minute, era liber sa simta, pur si simplu.
    Doi ani mai tarziu, mi-a trimis un email pentru a-mi spune cat de importanta fusese aceasta descoperire pentru el. Celulele canceroase isi incetasera raspandirea, dar, intre timp, a avut parte de una dintre cele mai mari dezamagiri ale vietii sale – filmul in care investise foarte mult, s-a dovedit un esec. S-a agatat, atunci, de meditatia de dimineata ca de o barca de salvare. Acolo si-a descoperit spaimele, mania, sperantele, si le-a acceptat ca facand parte din viata lui. „Nu stiu ce as fi facut fara aceste momente de pace launtrica, cand mi-am intalnit forta interioara. Nu stiu cum de reusisem inainte. Iti multumesc pentru clipele acelea dificile din Pittsburgh.”
    In final, nu a fost nevoie ca Joel sa stea in desert, pentru a se regasi. A fost indeajuns sa respire.

Toate meditatiile converg

    Yoga este cea mai veche disciplina pentru constientizarea sinelui in limba sanscrita, termenul yoga desemneaza un set de practici menite sa uneasca trupul si mintea, in ideea realizarii unitatii si pacii interioare – calea spre atingerea fiintei superioare, aflata congenital in fiecare persoana. Aceasta traditie a dat nastere principiului conform caruia nu exista un singur drum. Dimpotriva, fiecare cultura si fiecare individ trebuie sa isi caute drumul care li se potriveste cel mai bine. Fundamentul comun al acestor practice este reprezentat de diversiunea temporara a atentiei de la lumea exterioara, si focalizarea din nou a atentiei, de aceasta data asupra unei teme meditative.
    Subiectul meditatiei variaza, in functie de diferitele scoli de cultura. Poate implica trupul si senzatiile acestuia, cum este in hatha yoga, care se concentreaza asupra pozitiei si respiratiei. Traditiile tai chi, qigong, nidra yoga, sofrologia si metoda coerentei cardiace reprezinta diferite verisiuni ale aceleiasi forme generale de meditatie, centrate pe trup. Hipnoza, care are menirea de a concentra atentia intr-un mod specific foarte puternic, mobilizeaza si fortele profunde ale trupului. De asemenea, meditatia poate fi concentrata si asupra flacarii unei lumanari, unei imagini sacre, unui cuvant (Iubire, Pace sau Shalom sunt folosite adesea in acest scop), unei rugaciuni (Ave Maria, mantrele budiste, Sufi Dhikr), sau a unei panorame (imaginea unui lac sau a unui munte).
    In practica prezentata de Jon Kabat-Zinn – meditatia concentrata – atentia este concentrata simplu si repetitiv pe ceea ce se afla in sfera constienta la momentul prezent, fara o analiza aprofundata, doar observand ceea ce iese la suprafata in mod spontan. Daca o idee iese la iveala, aceasta este etichetat simplu idee. Apoi cautam ceea ce urmeaza. Daca apare o emotie, aceasta este numita, la randul ei, emotie, iar apoi atentia este muta. Acelasi lucru este valabil si pentru o senzatie, un sentiment de disconfort, o dorinta de a opri procesul, etc. (Fraza clara si simpla pe care Kabat-Zinn ne invata s-o utilizam cu scopul de a ne reaminti modul in care ar trebui sa ne folosim atentia, pentru a atinge, astfel, starea de perfecta constientizare, este: Fixeaza-ti atentia si mentine-o acolo. Fixeaza si mentine.
    Si traditia yoga recunoaste ca forme importante sau practici studiul textelor sacre, precum si munca umanitara, atunci cand acestea sunt practicate cu constientizarea momentului de fata. In oricare dintre cazuri, cheia reusitei este exercitarea deplina a controlului asupra atentiei. Prin folosirea riguroasa a atentiei, fiecare drum ofera posibilitatea de a intra in aceeasi stare de coerenta interioara, care promoveaza integrarea si functionarea armonioasa a ritmurilor biologice ale corpului.
    Ceea ce conteaza cel mai mult nu are legatura cu vreo tehnica speciala sau vreo utilizare deosebita. Nu exista nici un secret sau vreo parola secreta care sa vindece cancerul. In yoga tantrica nu exista vreo pozitie anume, capabila sa alinieze cu exactitate toata energia trupului. Ceea ce este esential in mobilizarea fortelor trupului este sa fim capabili sa reinnoim zilnic legatura – cu sinceritate, bunavointa si liniste – cu acea forta vitala care vibreaza constant inauntrul nostru. Si sa ne inclinam cu supunere in fata acesteia.