bolile de nutritie

BOLILE DE NUTRITIE

Una dintre caracteristicele ultimelor decenii, este cresterea alarmanta si in ritm continuu a bolilor de nutritie. Se stie ca acestea se datoresc in principal tulburarilor metabolismului factorilor nutritivi. Aceste dereglari recunosc cauze exogene, endogene si mixte. Cauzele exogene isi au fara discutie importanta lor. Cauzele endogene mult mai impor-tante. Anumiti factori ereditari, constitutionali, ca si o serie de disfunctii endocrine, (hipofiza, tiroida, suprarenale, gonade), au rasunet asupra metabolismului nutritiv al organismului. In ceea ce priveste factorii micsti, acestia rezulta din coparticiparea factorilor exogeni cu cei endogeni. Se pare totusi ca dereglarile nutritive produse de factorii exogeni, sunt foarte importante. Se stie ca mai mult de jumatate din factorii de mortalitate, se datoresc bolilor cardiovasculare (la noi 46 % din cazuri). Alaturi de alti factori de risc, sedentarismul, fumatul, stressul, si in stransa corelatie cu acestia alimentatia nerationala si corolarul acesteia bolile de nutritie (obezitate, diabet, dislipidemii), contribuie la aceasta mortalitate crescuta. Astfel, fata de o frecventa de 0,5 % inainte de al doilea razboi mondial, astazi diabetul zaharat inregistreaza o frecventa de 4 - 8 %. Fata de un diabetic cunoscut, exista 1 - 2 diabetici necunoscuti. Obezitatea de asemenea a crescut la 23,6 % in mediu rular si 27,7 % in cel urban, in tara noastra. Un rol nu mai putin important, il detin dislipidemiile care inregistreaza o frecventa de 14 % in tara noastra. Nu se poate ignora rolul alimentatiei in geneza aterosclerozei, care prin complicatiile sale vasculare (infarct miocardic, accidente vasculare cerebrale etc), ocupa primul loc in mortalitatea generala. Intre nivelul colesterolemiei si frecventa afectiunilor cardiovasculare exista o relatie directa. Astfel, pentru fiecare reducere cu 1 % a colesterolemiei, scade riscul bolii cardiace ischemice cu 2 %. Legaturile directe dintre hipercolesterolemie si hiperlipoproteinemie sunt de asemenea cunoscute. Toate acestea, dar si numeroase alte argumente, justifica importanta alimentatiei in bolile de nutritie. Dieta in unele boli este singurul remediu, in altele 50 % din eficacitatea tratamentului este dietetic si in aproape toate detine un rol foarte important. Desigur ca nu toate bolile degenerative, trebuie puse pe seama alimentatiei in exclusivitate. Exista si o serie de factori ereditari, constitutionali etc. Totusi rolul determinant, in numeroase boli si in special in cele de nutritie, il detine neconcordanta dintre alimentele consumate, arderile lor in organism si cheltuielile de energie, dar mai ales felul alimentatiei. Un exemplu concludent: consumul de zahar a crescut in lume in cursul ultimei generatii de 5 - 6 ori, iar consumul de grasimi a crescut in dauna celui de cereale, de legume si fructe. Dar consumul mare de grasimi, in special grasimile animale (care contin acizi grasi saturati) si de dulciuri, duce la hiperlipidemie, deci la cresterea lipidelor si colesterolului in sange, cu rol direct in geneza aterosclerozei. Consumul peste masura de dulciuri si fainoase, favorizeaza si aparitia diabetului zaharat.

Diabetul zaharat este o boala de metabolism cu evolutie cronica, determinata genetic sau castigata, caracterizata prin perturbarea metabolismului glucidic, insotita sau urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic si mineral si care se datoreste insuficientei absolute sau relative de insulina in organism (I. Mincu). Triada clasica simptomatica: polifagie (apetit exagerat), poliurie (diureza mare), si polidipsie (sete mare), care definea altadata diabetul zaharat, nu mai este patognomonica, fiind destul de rar intalnita si mai ales la tineri (30 - 35 % din cazuri). In majoritatea cazurilor (deci in diabetul de maturitate, insulino independent), debutul este insidios sau atipic, ajungand la deplina sa manifestare dupa ani de evolutie tacuta sau necaracteristica. Acest fenomen explica aparitia complicatiilor grave, adesea ireversibile. Acest fapt nu este caracteristic in diabetul secundar, determinat de unele boii endocrine (hipersuprarenalism, hiperpituitarism, hipertiroidism etc), de extirparea chirurgieala a pancreasului, de anihilarea lui traumatica sau tumorals, sau de tratamentui cu corticoizi sau tiazide (Nefrix). Dar aceste cauze sunt prea rare pentru a constitui o problema sociala. Cauzele pentru care diabetul zaharat, reprezinta o boala grava, ridicand probleme cu caracter social: este o boala cronica nevindecabila, in uncle cazuri cu caracter ereditar (35 - 45 %) morbiditatea sa este in continua crestere, datorita prelungirii mediei de viata a acestor bolnavi, medicatiei administrate, depistarii precoce si ingrijirilor corecte. Morbiditatea diabetului zaharat in tara noastra, este de 3,1 % astazi, fata de 0,2 % in 1942. Putin frecvent la tineri (0,65 % intre 25 - 30 ani), fata de varstele inaintate, 3,8 % intre 41 - 55 ani, 7,3 % intre 55 - 60 de ani si 8,1 % intre 61 - 65 de ani. in evolutia sa au aparut elemente noi. Coma diabetica a scazut de la 83 % in epoca preinsulinica, la 1,2 % in 1972, fiind mai mult datorita indisciplinei bolnavului, decat posibilitatilor medicale. In schimb complicatiile degenerative cronice, au devenit principalele manifestari evolutive. Astfel macroangiopatia cu consecinta sa ateroscleroza si complicatiile acesteia cerebrale: cardiace si ale membrelor inferioare, ocupa prinicipalul loc in tabloul clinic tardiv. Nu se poate ignora nici gravitatea complicatiilor microangiopatiei (glomeruloscleroza, retinopatia). Semnificativ pentru cele aratate este si faptul ca mortalitatea prin boli degenerative in diabetul zaharat a crescut de la 0 % inainte de descoperirea insulinei, la 73 % astazi. In acelasi sens pledeaza si frecventa retinopatiei care a crescut de 25 de ori la bolnavii cu diabet zaharat, fata de cei fara diabet. Nota de gravitate a bolii este subliniata de faptul ca diabetul zaharat, apare la varste active (40 - 60 de ani). De aici decurge si aspectul social al bolii. Cateva probleme fundamentale in diabetul zaharat: diabetul zaharat poate exista fara ca bolnavul sa acuze vreo tulburare. diabetul nu poate fi infirmat, atunci cand glicemia este normala dimineata inainte de a manca. este foarte important ca diabeticul sa fie descoperit intr-un stadiu cat mai incipient. Aceasta presupune efortul de a fi cautat la persoane care prezinta riscul de a deveni diabetice: obezii, femeile care au nascut copii de 4 kg sau peste, bolnavii care au avut un accident ischemic, vascular, cerebral, sau cardiac, sau care prezinta litiaza biliara. In aceste cazuri trebuie sa se faca proba de incarcare cu glucoza. tratamentul diabeticului este bun numai atunci cand bolnavul coopereaza si il respecta. Aceasta reclama ca bolnavul sa fie instruit si sa aiba cunostinte solide despre boala sa. orice medicament antidiabetic nu are nici o valoare fara respectarea regimului. un diabetic este bine tratat, cand are o stare generala buna, cand are o glicemie pe nemancate de 120 -130 mg%, o glicemie in orice moment al zilei care sa nu depaseasca 160 -170 mg%, cand nu are glicozurie si cetonurie, si cand greutatea estc apropiata, de cea ideala. Istoric. In 1869 Langerhans descrie in pancreas existenta unor celule cu aspect particular fata de restul tesutului pancreatic, care au fost denumite ulterior insulele lui Langerhans. In 1885, Von Mehring si Minkovsky descriu aparitia diabefului dupa extir-parea totala a pancreasului la animate. Ulterior Minkovsky demonstreaza prin ligatura canalelor excretoare ale pancreasului, ca desi pancreasul se distruge, diabetul nu apare atata timp cat insulele lui Langerhans raman intacte. In 1921, savantul roman Paulescu, extrage din pancreas o substanta numita de el pancreina, care scade glicemia in sangele cainelui fara pancreas. 6 luni mai tarziu canadienii, Banting si Best extrag si ei din pancreasul animalelor o substanta tot hipoglicemianta, pe care o numesc insulina. Lui Banting si lui Mac Leod (proprietarul laboratorului) li se decerneaza premiul Nobel, facandu-li-se astfel o mare nedreptate lui Paulescu si Best.

Dintre cauzele diabelului zaharat mentionam: Ereditatea (transmiterea defectului genetic), define un rol important, 35 - 45 % din bolnavi avand aceasta etiologie. Se recunoaste o transmisie ereditara fara a se cunoaste precis modul de transmitere. Adeseori se gasesc printre rudele bolnavului cu diabet, persoane care au suferit de aceeasi boala (parinti, unchi, bunici, frati, etc). Alimentatia. Este aproape unanim acceptat in geneza diabetului zaharat, rolul consumului exagerat de zahar si dulciuri concentrate. Boala se observa frecvent la cofetari si in tari cu consum mare de zaharuri (Anglia, Cuba). Totusi rolul cel mai important, este factorul supraalimentatie, indiferent de natura alimentelor (I. Mincu), in consecinta obezitatea. Din statistica centrului de boli de nutritie si diabet din Bucuresti, 91,1 dintre bolnavii cu diabet de tip II (insulinoindependent) au avut sau au obezitate. Profesiunea si mediul. Profesiunile cele mai afectate sunt cele de bucatar, cofetar, ospatar etc. Sunt predispusi si cei cu ocupatii sedentare si cu solicitari nervoase exagerate (intelectuali, manageri, tehnicieni, oameni cu functii de raspundere etc), De aceea diabetul este mai frecvent intalnit in mediul urban si la barbati. Varsta. In 80 % din cazuri, boala apare dupa 40 - 45 ani, iar la copii la varsta pubertate. Inflamatiile pancreasului (Pancreatita acuta hemoragica, Pancreatite cronice), si interventiile chirurgicale pe pancreas. Infectiile, in special virozele (Picornovirusuri, Virus Coxsakaie 4). Virozele ar actiona printr-un proces autoimun. Sunt mai frecvente la copil. Au mai fost incriminate hepatita epidemica si parotidita urliana.  In discutie, in geneza diabetului zaharat, sunt si unele leziuni ale sistemului nervos, unele traume psihice puternice, diureticele tiazidice, anticonceptionalele, alcoolismul, fumatul si mai ales ateroscleroza pancreasului (rol foarte important in diabetul senil).