echilibrarea ratiei alimentare

Nu exista alimente absolut complete, care sa aduca toti factorii nutritivi in cantitati adecvate nevoilor organismului. Chiar laptele, socotit printre cele mai complete alimente, are unele lipsuri in compozitia sa nutritiva si, administrat ca unic aliment, nu poate asigura corecta dezvoltare a organismului decat pana la o anumita varsta.

Pentru usurarea alcatuirii unei alimentatii rationale, adica calitativ complete, alimentele s-au impartit in sapte grupe, fiecare cuprinzand produse de valoare nutritiva similara. Acestea sunt:
1. Laptele si branzeturile.
2. Carnea si pestele.
3. Ouale.
4. Produsele derivate din cereale si leguminoase uscate.
5. Legumele, fructele, zarzavaturile.
6. Zaharul si produsele zaharoase.
7. Grasimile alimentare.

Prima grupa este bogata in protide, calciu, vitaminele A, D si B2. A doua si a treia, in protide si fier. A patra ne aduce cea mai mare parte din caloriile ratiei sub forma amidonului din cereale si de asemenea vitamina B2. A cincea este bogata in vitamine si saruri minerale. A sasea este formata din glucide concentrate si, in cazul marmeladei sau gemului, procura saruri minerale si vitamine, utile in anotimpul cand nu se gasesc fructe crude.

Ultima grupa contine alimente bogate in lipide, deci furnizoare de calorii. Asadar, fiecare grupa de alimente, din cele sapte mentionate, ne aduce in cantitate mare numai o serie de nutrimente. Daca am consuma alimente numai dintr-un singur grup riscam sa depasim nevoile organismului in factorii respectivi si sa-l carentam in factorii slab reprezentati sau absenti din aceste alimente. Deci, pentru a nu dezechilibra ratia si pentru a asigura coexistenta tuturor substantelor nutritive, este necesar ca in hrana zilnica sa existe macar un aliment din fiecare grupa. In felul acesta contribuim la echilibrarea alimentatiei din punct de vedere calitativ.

O metoda expeditiva si la indemana oricui de apreciere a celuilalt aspect al ratiei - aspectul cantitativ - este urmarirea greutatii corporale. Daca nu exista vreo cauza patologica care sa modifice greutatea corpului, atunci, prin controlul greutatii, putem verifica daca ratia alimentara este cantitativ suficienta sau insuficienta, sau daca depaseste nevoile organismului. Supraalimentatia va duce la cresterea greutatii corporale prin acumulare de grasimi; subalimentatia va face sa scada greutatea sub valorile optime.

Pentru adulti, greutatea fiziologica se poate determina foarte usor, socotind ca ea trebuie sa fie in general egala cu numarul de centimetri cu care inaltimea depaseste 1 metru. De exemplu, pentru o inaltime de 155 - 165 centimetri, greutatea trebuie sa fie data de formula Gr = T - 100, pentru inaltimea de 166 - 175 centimetri de formula Gr = T - 105, iar pentru inaltimea de 176 - 185 centimetri de formula Gr = T - 110. Se admit abateri in plus sau in minus de 10%.

Gr: greutatea corpului exprimata in kilograme; T: talia exprimata in centimetri.