
Glutamatul este unul dintre cei mai importanti receptori si neurotransmitatori din corp si din creier, fiind responsabil, alaturi de altii, cu buna functionare a sistemului nervos. Deoarece este o substanta care se gaseste in mod natural in hrana vegetala, glutamatul a fost unul din argumentele folosite de cercetatorii marilor companii alimentare pentru a sustine ca folosirea glutamatului artificial in mancare nu face decat sa mearga pe linia naturii. Dar cercetarile au aratat ca supraexcitarea acestor receptori ai glutamatului din corpul nostru produce un dezechilibru in intregul corp.
Practic, glutamatul este o substanta care, adaugata in alimente, ne poate face sa mancam mai mult, cu pofta si la intervale mai scurte de timp o mancare cu slabe capacitati nutritive si, obiectiv, mai putin gustoasa. S-a ajuns astfel in situatia paradoxala – asa cum s-a observat de multe ori in ultimii ani – de a avea o populatie care mananca mult, dar este malnutrita, tocmai pentru ca din mancare lipsesc acei nutrienti fundamentali pentru buna functionare si intretinere a corpului nostru.
Cercetatorul Russell L. Blaylock descrie in lucrarea sa Excitotoxinele – gustul care ucide modul in care actioneaza asupra celulelor si neuronilor glutamatul produs in cantitati industriale si adaugat in hrana noastra. Celulele folosesc un sistem de siguranta pentru a absorbi elementele nutritive, iar cheia acestui proces este calciul sau sodiul, substante care deschid usa celulei. Calciul este deci si substanta care deschide usile neuronilor din creier, pentru a face loc agentilor nutritivi, care, la randul lor, determina neuronul sa transmita semnale. Dar cand neuronul este expus unor excitotoxine precum glutamatul de monosodiu, sistemul de blocare al neuronului este perturbat: nu numai ca o doza prea mare de calciu dauneaza, dar neuronul devine supraexcitat si transmite neincetat semnale, pana ce se epuizeaza si moare.
Glutamatul de monosodiu activeaza prin supraexcitare toti receptorii si neurotransmitatorii cunoscuti. Magneziul si zincul sunt substantele care inchid sistemul si blocheaza canalul deschis de calciu pentru toxine nedorite. Dar hrana servita de fast-food-uri este extrem de saraca tocmai in substante ca zinc si magneziu. Astfel, canalul neuronal nu se inchide, permitand excitotoxinelor sa distruga creierul. Efectul e somnolenta si letargia, la care se adauga o stare generala de neputinta.
Sa fie oare intamplator faptul ca in ultimul timp in tara noastra tot mai multi pacienti acuza astfel de stari si li se administreaza magneziu? Cu siguranta, pot fi si alte cauze, dar afectiunile raportate in ultima vreme din cauza unei proaste nutritii sunt tot mai numeroase.