administrarea medicamentelor

 Medicamentele pot fi introduse in organism pe mai multe cai. Modul cel mai obisnuit de administrare a medicamentelor este calea bucala, aceasta fiind totodata cea mai comoda si cea mai veche. Toate medicamentele administrate pe aceasta cale se numesc interne, spre deosebire de medicamentele externe care se folosesc la suprafata corpului. Pielea absoarbe numai medicamentele care sunt solubile in grasimile de pe suprafata ei, cum sunt pomezile si linimentele (preparate grase intrebuintate ca frictii ale pielii). Medicamentele se mai pot administra si pe cale respiratorie, sub forma de aerosoli. Substantele medicamentoase folosite pe cale respiratorie pot fi: eucaliptolul, tinctura benzoe sau unele produse farmaceutice, cum ar fi preparatul inhalant. Alte medicamente se introduc, sub forma de ovule sau supozitoare, in rect si vagin.
O mare gama de medicamente se administreaza sub forma de injectii in muschi, in vena sau sub piele. Calea intravenoasa se foloseste in cazul in care avem nevoie de o actiune urgenta a medicamentului sau cand substanta medicamentoasa este caustica pentru tesuturi, cum este cazul clorurii de calciu. Caile subcutanate si intramusculare se folosesc pentru substantele contraindicate a fi injectate direct in sange, deoarece ar pune in primejdie viata bolnavului. De mentionat faptul ca, prin injectiile facute in conditii de sterilizare incorecta, se pot transmite anumite infectii, mai ales hepatita epidemica. Injectiile trebuie sa fie executate numai de cadre medico-sanitare calificate, deoarece sterilizarea se face dupa o anumita tehnica.
Medicamentele patrunse in organism isi exercita actiunea un timp mai mult sau mai putin indelungat si apoi se elimina. Ele se elimina indeosebi prin intestin si prin rinichi.
Numeroase medicamente confera scaunelor o culoare caracteristica. Astfel bismutul coloreaza in brun-negru, fierul in negru-verzui, bariul in alb, calomelul in verde, carbunele in negru-mat lipsit de luciu (ceea ce il deosebeste de melena) etc.
Urinile sunt colorate in rosu-galben de antipirina, rosu-caramiziu de piramidon, in cafeniu-rosu de acidul salicilic, in albastru de albastrul de metilen etc.
Unele medicamente se elimina mai repede si prin urmare se pot administra mai des, iar altele se elimina mai greu si de aceea se administreaza mai rar, pentru a nu crea stari de intoxicatie prin acumularea lor in organism. Dupa cum caile de patrundere a medicamentelor in organism sunt variate, tot asa fiecare medicament se elimina intr-un mod caracteristic, pe o anumita cale si cu un anumit ritm. Iata un motiv in plus pentru ca medicamentul sa fie recomandat de medic si nu folosit la intamplare.
Folosite in cantitati mai mari decat cele prescrise, medicamentele pot avea efecte nedorite.
Cantitatea cea mai mare dintr-un medicament, care se poate administra bolnavului fara sa provoace tulburari, se numeste doza maxima. Cand medicamentul este administrat la cantitati care depasesc doza maxima, el poate provoca fenomene de intoxicatie. Deoarece doza maxima este foarte apropiata de doze toxica, cu care uneori aproape se confunda, medicamentul trebuie folosit numai dupa indicatia medicului, care poate aprecia doza terapeutica (atat cat este necesar pentru a fi folositor, fara sa dauneze bolnavului). Fiecare medicament are o doza terapeutica si o doza toxica. Tinand seama de faptul ca la batrani functiile de excretie (eliminare) sunt rnai scazute, medicamentele se administreaza in doze reduse. De asemenea, cei bolnavi de rinichi, care urineaza putin, sunt mai expusi la intoxicatiile cu medicamente. Copilul este foarte sensibil si reactioneaza mult mai rapid si mai intens la unele medicamente decat adultul, in raport cu doza folosita de omul adult, copiilor li se administreaza medicamente in cantitate mai mica si in mod fractionat. Administrarea medicamentelor la copii se face numai dupa sfatul medicului pediatru deoarece la stabilirea dozelor, acesta tine seama de o serie de factori, ca varsta copilului si greutatea acestuia.
MASURI SIMPLE PENTRU DOZARE
Uneori, pentru masurarea medicamentului administrat la patul bolnavului, putem folosi mijloace simple, cum ar fi lingura, Mugurita, ceasca de cafea, paharul, varful de cutit. Aceste masuri simple au aproximativ urmatoarele capacitati:
- o lingurita contine aproximativ 5 grame apa, 6,5 grame sirop, 4,5 grame ulei;
- o lingura de desert contine aproximativ 10 grame apa; 13 grame sirop, 9 grame ulei;
- o lingura de supa contine aproximativ 15 grame apa; 20 grame sirop; 13,5 grame ulei;
- o ceasca de cafea contine aproximativ 50 mililitri lichid;
- un pahar de vin contine aproximativ 100 mililitri lichid;
- un pahar de apa contine aproximativ 200 mililitri lichid;
- un gram de solutie apoasa contine aproximativ 20 de picaturi;
- un gram de solutie alcoolica contine aproximativ 60 de picaturi;
- un gram de solutie uleioasa contine aproximativ 45-50 de picaturi;
- o lingurita plina cu pulbere contine aproximativ 2,5-5 grame;
- o lingurita rasa cu pulbere contine aproximativ 1,5 - 2,5 grame;
- un varf de cutit contine aproximativ 0,5 - 1 gram;
- o mana de flori contine aproximativ 20 - 30 grame;
- o mana de faina contine aproximativ 80 grame;
- o mana de seminte contine aproximativ 50 grame.
Pentru numararea picaturilor se intrebuinteaza picatorul.