alcoolul: elemente de patologie

 Intoxicatia acuta alcoolica reprezinta ceea ce se intelege in mod curent prin starea de betie, cu simptomele ei binecunoscute. Uneori, intoxicatia acuta poate merge pana la forme grave, cu intrarea in coma. Asemenea cazuri survin, de exemplu, cand se pune la cale o intrecere , cine bea mai multa tuica, ultima runda a competitiei desfasurandu-se deseori la spitalul de urgenta. Intoxicatia acuta cu alcool reclama deci un prim-ajutor urgent si eficace, la fel ca in oricare alta otravire accidentala.
Intoxicatia cronica deschide in patologia umana capitolul vast si deosebit de complex al alcoolismului. Alcoolismul nu se confunda cu betia intamplatoare, izolata, care trece fara sa afecteze sanatatea. In alcoolism este caracteristic consumul indelungat, sistematic, de alcool, chiar daca acest consum nu duce decat rareori la starea de ebrietate manifesta. Ingerarea de alcool este adanc intrata in obisnuinta, este dictata de necesitatea de a bea, necesitate care devine din ce in ce mai imperioasa pe masura ce boala progreseaza. Ne gasim prin urmare in fata unei veritabile toxicomanii, comparabila ca betia alba a consumatorilor de stupefiante.
Alcoolismul duce in mod inevitabil la degradarea fiintei umane; nu exista om capabil de ai rezista. Degradarea are multiple aspecte. Este in primul rand fizica, organica. Debilitarea si carentarea progresiva a organismului, tulburarile la nivelul sistemului nervos central si periferic, alterarea functiei sexuale, bolile digestive, ciroza ficatului cu caracterul ei grav si ireversibil sunt numai cateva din repercusiunile de ordin pur medical ale consumului cronic de alcool.
Trebuie de asemenea amintite gravele consecinte asupra descendentilor, alcoolismul parintilor fiind deseori cauza nasterii de copii cu anomalii de conformatie sau cu grele tare mintale (imbecilitate, idiotie). Demn de retinut este si faptul ca nu numai intoxicatia cronica, ci si starea intamplatoare de betie in momentul conceptiei este capabila sa duca la nasterea unui copil infirm din punct de vedere fizic si mintal.
Nu pot fi, desigur, neglijate nici implicatiile de ordin social, in randul carora se situeaza, printre altele, dezintegrarea familiei, cu aspectele ei de-a dreptul dramatice in familiile cu copii.
Rezulta ca tratamentul alcoolismului trebuie urmat cu toata hotararea, dar acest lucru nu este totdeauna usor de obtinut din partea bolnavului. Cateodata, medicul este solicitat sa raspunda la urmatoarea intrebare: Exista vreun medicament care sa poata fi data alcoolicului, fara ca el sa simta, pentru a-l dezbara de viciul sau? Raspunsul este un NU categoric.
O asemenea tentativa ar fi nu numai eficace, dar direct periculoasa. Medicamentele de felul Antalcoolului au numeroase contraindicatii si expun la accidente daca nu sunt administrate dupa prescriptie si sub supraveghere medicala. De altfel, trebuie considerata drept imorala incercarea de a administra cuiva, fara stirea si acordul lui, orice fel de drog, cat de inofensiv. Conditia esentiala pentru reusita unui tratament de dezintoxicare este ca el sa fie acceptat de bolnav, care sa manifeste dorinta ferma de a se vindeca. Desigur ca a obtine o astfel de atitudine din partea bolnavului este uneori greu si putem considera ca admisibila, la nevoie, chiar o anumita presiune morala din partea familiei sau a colectivului, la locul de munca. Bolnavul trebuie ajutat sa inteleaga ca nu are de ce sa se rusineze daca se va supune unei cure de dezintoxicatie, iar aceasta, pentru a avea cele mai bune sanse de succes, este recomandabil sa fie aplicata intr-un spital de specialitate. Dupa tratament mai este necesara, pentru o buna perioada de vreme, o vigilenta speciala din partea fostului bolnav si a anturajului sau, spre a fi preintampinata recaderea in vechea stare de boala.