caliti-va corpul

 Este indeobste cunoscut ca varstnicii, ca si copiii, racesc mai usor si imbolnavirile lor sunt mai grave. Explicatia acestei receptivitati crescute fata de infectii (gripale, bronhopneumonice, tuberculoase etc.) sta in rezistenta de aparare scazuta a organismului, cauzata de mecanismul complex al reactiilor adaptative scazute la schimbarile mediului. La copii mici, aceste reactii nu s-au format inca, iar la varstnici ele au scazut ca urmare a imbatranirii.
Solutia cea mai simpla pare a fi sa-i ferim de orice influenta a mediului si cu cat ne dam mai bine seama cat este de schimbator mediul extern, cu atat ar parea mai firesc ca varstnicii, ca si copiii, sa fie cocolositi, infofoliti, izolati etc.
In consecinta cei mai multi asa si procedeaza!... Solutia insa nu este cea mai buna, pentru simplul motiv ca in felul acesta le scadem rezistenta fata de boli. Cum nu se poate realiza nicicand o evitare completa a schimbarilor factorilor de mediu, inseamna ca le facem rau.
Solutia corecta este sa calim din timp copiii si sa nu incetam calirea tot timpul vietii si cu atat mai mult la batranete.
Calirea sau otelirea corpului inseamna folosirea sistematica, zilnica, corecta, a unor masuri de expunere progresiva la influenta unor factori naturali (aer, apa si la varstnici, intr-o masura mai mica, soarele). Prin calire se obtine o activare foarte utila a mecanismelor si sistemelor de adaptare ale organismului la modificarile mediului, sisteme dobandite, de altfel, in cursul intregii evolutii biologice a omului. Mediul nostru social a modificat desigur mult forta si incidenta influentelor de mediu extern, dar nu le-a anulat. Anularea lor ar insemna un dezastru pentru organism, caci ar aduce o rupere a echilibrului dintre procesele termogenetice (producatoare de caldura) si procesele antitermice (care limiteaza producerea de caldura si favorizeaza pierderea ei). Un astfel de dezechilibru ar molesi mecanismele centrale de reglare vitala, alcatuite din sistemul nervos si cel endocrin, si ar duce la degenerarea fiziologica, morfologica si biologica a organismului izolat artificial.
De aceea, cu cat confortul locuintelor, al transporturilor, al locului de munca si de recreatie devine mai mare, mai placut, cu atat creste pericolul neadaptarii, al devitalizarii si al scaderii rezistentei si fortei corpului. Solutia este una: calirea sistematica si permanenta.
Plimbarile si curele de aer curat, spalatul si fractionarile cu apa rece (chiar dusul la cei intrenati), baile de soare dozate, sunt principalele mijloace de calire si de intarire a sanatatii varstnicilor. Folosirea lor trebuie facuta desigur cu avizul medicului (hipertensivii sau bolnavii de tuberculoza, de exemplu, nu au voie sa faca bai de soare, care sunt congestive).
Iata cateva recomandari speciale de calire pentru persoanele varstnice:
1. Calirea persoanelor varstnice se face gradat.
2. Fractionarea cu prosopul umed se incepe vara cu apa la temperatura camerei si se face zilnic, fara nici o intrerupere, obisnuirea cu scaderea temperaturii apei, pana iarna, facandu-se treptat.
3. Cura de aer cere si ea sa fie facuta zilnic, iar obisnuirea cu scaderea temperaturii sa se faca treptat. Totusi, in cazul unor variatii bruste de temperatura, durata sederii varstnicului la aer trebuie limitata si chiar intrerupta uneori pentru zilele neobisnuit de reci sau prea calde. Intr-o cura de aer folosim nu numai calitatile chimice ale aerului curat, bogat in oxigen, ci si incarcatura electrica negativa a unor molecule de oxigen. Variatiile bruste de factori meteorologici modifica puternic numarul de ioni aspirati, ceea ce nu orice organism la varsta inaintata poate suporta fara consecinte. De aceea, prudenta se impune pentru cei mai in varsta, pentru cei suferind de inima, de reumatism etc.
4. Baia de soare a persoanei in varsta, chiar cand nu are nici o contraindicatie medicala, trebuie facuta cu moderatie si progresiv (cate 3 minute pe fiecare parte), cu capul acoperit de o palariuta alba si nu la ore cu soarele fierbinte (vara intre orele 8-9 dimineata). Dupa plaje se recomanda un dus racoritor, iar in timpul plajei, o compresa rece pe ceafa.
5. Scaldatul si inotul nu sunt interzise persoanelor varstnice deprinse cu acest obicei util, cu conditia de a nu-si supraestima si suprasolicita fortele. Baia trebuie intrerupta de indata ce raceala apei sau aerului ne face pielea de gasca sau ne provoaca un frison. In acest caz se recomanda o fractionare cu un prosop aspru, uscat si imbracare rapida.
6. Dusul practicat sistematic se incepe vara la temperatura apei de 30-33° si se continua in saptamanile si lunile urmatoare, o data cu scaderea temperaturii apei, insa nu sub 20-25°. Durata dusului unei persoane varstnice nu va depasi 2-3 minute si se va incheia cu o fractionare cu prosop aspru si uscat.
7. Cele mai multe proceduri de calire ca si de gimnastica este bine sa se incheie cu o plimbare usoara, urmata de odihna la orizontala de circa 30 de minute.
Fiti cumpatati la mancare si la bautura!
Cerintele regimului alimentar al persoanelor varstnice izvorasc in primul rand din activitatea mai redusa a acestora si din scaderea proceselor metabolice. Este clar ca cel ce cheltuieste mai putina energie are nevoie de mai putine calorii. Altfel surplusul neconsumat ingrasa, se depune in tesuturi, grabind imbatranirea si scurtand viata.
Daca, sub 40 de ani, un barbat care nu face o munca fizica consuma 2 800- 3 000 de calorii, intre 40 si 60 de ani consumul scade cu circa 200 de calorii.
In medie se apreciaza ca un barbat de 65 de ani are nevoie de 2 350- 2 500 de calorii, iar o femeie, de aceeasi varsta, de 2 100- 2 200 de calorii.
Deci, sa mancam numai cat ne trebuie sau cum spune o zicala romaneasca sa te scoli de la masa la timp.
Daca aprecierea numarului de calorii asimilate i se pare cuiva greu de realizat, sa nu uitam sa folosim cantarul pentru cantarire. Cantarul poate fi oglinda cumpatarii. Pentru aceasta este insa bine sa se stie ca regula valabila pentru adulti, ca greutatea corpului sa fie egala cu numarul centimetrilor care depasesc 1 m, nu mai este intocmai valabila pentru cei varstnici.
Idealul greutatii corporale pentru o persoana varstnica este sa aiba cu 2 kg mai putin decat numarul centimetrilor ce depaseste 1 m din inaltimea corpului (deci cine are o inaltime de 1,70 m, cel mai bine este ca greutatea sa fie de 68 kg).
De aceea este bine sa retinem ca hrana persoanelor varstnice trebuie sa provina din toate cele sapte grupe principale de alimente: 1) carne, peste; 2) produse lactate; 3) oua; 4) grasimi; 5) legume, fructe; 6) cereale si leguminoase uscate; 7) dulciuri concentrate. De regula, un om in varsta nu este oprit de la nici un aliment, principiul alimentatiei variate si complete fiind de baza. Totusi, datele statistice arata ca longevivii nu au fost mari carnivori si ca cei ce au consumat mai multe produse lacto-vegetariene au facut mai rar steroscleroza si hipertensiune.
Procesul imbatranirii poate fi insa grabit nu numai de excesele alimentare, ci si de subalimentatie, in special de lipsa proteinelor animale. Proteinele din carne, peste si cele din produsele lactate sunt de neinlocuit si nu trebuie sa lipseasca. Ele sunt digerate complet si repede.
Tot atat de necesare sunt si produsele care contin suficiente vitamine si saruri minerale, indispensabile organismului persoanelor varstnice. Sarea si lichidele trebuie consumate doar in cantitate moderata (3-4 g sare si 1 200- 1 300 g lichide). De asemenea, ouale trebuie limitate la cel mult 2-3 pe saptamana.
Caracteristica pentru persoanele varstnice mai este si scaderea sucurilor digestive, deci scaderea capacitatii de digestie.
Astfel, saliva este mai redusa cantitativ si scade si puterea ei fermentativa. La fel se intampla si cu sucurile gastrice, pancreatice etc.
Digestia fiind mai greoaie si mai slaba se impune respectarea si a altor reguli speciale de alimentatie din partea persoanelor varstnice. Astfel, numarul meselor sa creasca de la 3 la 4-5, pentru a nu incarca dintr-o data si mult stomacul si a nu ingreuna digestia sau a supune organismul la eforturi digestive mari. Mesele trebuie luate la ore fixe pentru a face sa creasca, in mod reflex, secretia digestiva. Mancarea trebuie bine mestecata, ceea ce inseamna o buna intretinere a danturii.
Neglijarea danturii duce in plus la predilectie pentru mancaruri bogate in fainoase si dulciuri, ceea ce predispune la ingrasare.
Imbatranirea aduce cu sine si o scadere a motilitatii tubului digestiv, ceea ce favorizeaza constipatia. Aceasta face necesar sa recomandam varstnicilor sa nu uite utilitatea cruditatilor si a legumelor, a iaurtului si laptelui batut. Utile sunt masurile de igiena a scaunului, stimularea lui prin ore fixe, plimbari, exercitii fizice si mai putin prin laxative sau clisme, care cu timpul favorizeaza lenevirea intestinelor si accentuarea constipatiei. Dintre toate regulile de alimentatie amintite, poate cea mai important de subliniat este cumpatarea. Arta de a ne prelungi viata si a preveni imbatranirea pretimpurie consta in a trai astfel ca sa nu ne scurtam singur zilele. Cumpatati trebuie sa fim insa in toate.