
In evolutia bolii canceroase se disting mai multe faze. In prima faza, boala canceroasa este insotita de formarea tumorii; toate tulburarile au loc in interiorul celulelor. Ea este de lunga durata, de ordinul anilor (1-30 de ani) si este reversibila catre normal. In faza urmatoare apare celula canceroasa intr-una sau in mai multe zone ale tesutului de origine. Caracterul de malignitate este acum fixat. Grupele de celule canceroase pot fi fixe sau libere, acestea din urma migrand in alte zone si in alte tesuturi.
Faza a treia este faza de constituire a tesutului malign, din care va aparea tumoarea canceroasa. Tumoarea maligna primitiva (situata in interiorul organului de provenienta), contine si celule cu caracter normal. Pe langa aceasta evolutie pe locul fix, tumoarea elibereaza celule maligne migratoare care se raspandesc in diferite tesuturi adaptandu-se conditiilor locale. Daca tesutul de origine este raspandit in diferite locuri in organism, atunci si tesutul tumoral poate fi initial raspandit, asa cum se observa in cazul tumorilor zise de sistem si al leucemiilor. Din faza a treia incepe faza clinica a bolii canceroase, in functie de care se pune diagnosticul de precizie al cancerului si incepe actiunea terapeutica specifica.
In 1886, savantul roman Victor Babes a propus denumirea de leziune precanceroasa si stare precanceroasa pentru acele leziuni cronice care au posibilitatea de a se transforma in cancer.
O parte din oncologi denumesc precancer faza acelulara a bolii canceroase, iar altii faza celulara. Clinicienii inteleg insa prin precancer acele leziuni cronice care au o probabilitate oarecare de a se transforma in leziuni canceroase propriu-zise. Din lista initiala a precancerelor, unele leziuni s-au dovedit a fi de-a dreptul canceroase, iar altele ca avand o mica probabilitate de malignizare. De aceea, unii autori prefera termenul de concomitente pentru acele leziuni cronice si benigne pe fondul carora o tumoare maligna ofera simptome mai precoce si mai evidente.
Se poate considera, in general, ca o boala (sau o leziune) are un caracter alarmant daca a intrat intr-o faza cronica de mai bine de 6 luni, fara vreun semn de vindecare, boala rezistand la tratament. Varsta pacientului (peste 30-35 de ani) constituie si ea un factor de gravitate.
Este uneori greu de apreciat prin examen medical tendinta la cancerizare, deoarece malignizarea depinde nu numai de starea actuala a leziunii sau a organismului, ci si de factorii de mediu trecuti, actuali si viitori.
-Astfel, in cazul cancerului de col uterin sunt mentionate unele leziuni distrofice si procese inflamatoare care coexista (in mod relativ frecvent) cu leziunile canceroase. Acestea sunt cicatricele ulcerate aparute pe rupturile colului, petele albe (leucoplazice) pe col si metritele cronice. Pentru a concretiza valoarea combaterii acestor leziuni trebuie sa anuntam rezultatele obtinute prin examenele de masa. In locurile unde asemenea leziuni au fost depistate si tratate, frecventa cancerului colului uterin a scazut considerabil.
-In cazul cancerului gastric este vorba de anumite gastrite cronice, de ulcer si de polipii gastrici. Trebuie subliniat ca nu orice ulcer gastric da in cancer, ci numai o parte din ulcerele care dureaza de cativa ani au dimensiuni mari si prezinta scaderea aciditatii sucului gastric, in special la bolnavii care depasesc varsta de 40 de ani.
-Concomitente cu cancerul mamar pot fi urmatoarele leziuni: secretii anormale (mamela secretanta), chisturi (mastoza chistica) si tumori benigne, ca fibroadenomul mamar.
-In cazul cancerului pulmonar, leziuni concomitente sunt bronsitele cronice (tabagice sau degenerative), dilatatiile bronhiilor, fibrozele si cicatricele prin inflamatii, infectii, tuberculoza, traumatisme.
-In cazulcancerului pielii este vorba de doua feluri de leziuni unele hipertrofice proliferative (sub numele de keratoze), iar altele ulcerative (cicatrice dupa iradieri, arsuri, fistule etc).
Aceste leziuni sunt de 10 ori mai frecvente decat cancerul. Asupra lor se exercita influenta factorilor nespecifici ai mediului si tot asupra lor trebuie sa se exercite cat mai rapid si mai eficace actiunea unui tratament corespunzator.
Reguli individuale pentru combaterea aparitiei precancerului si cancerului
Prezentarea acestui sir de date a avut drept scop sa stimuleze capacitatea constienta de aparare a fiecarui om. Este necesara in primul rand insusirea unor deprinderi igienice, corespunzatoare obiectivelor profilaxiei largite a cancerului. Primul obiectiv urmareste cunoasterea si inlaturarea influentei factorilor specifici si nespecifici din mediul fizic, social si profesional. In acest scop, fiecare persoana trebuie sa fie constienta de importanta principiilor elementare ale apararii sanatatii si, in primul rand, a acelora privind:
-alimentatia rationala, echilibrata, evitarea tuturor factorilor care pot contribui la ivirea tulburarilor digestive (abuz de grasimi prajite, abuz de condimente picante, de bauturi alcoolice, de bauturi si alimente prea fierbinti);
-intretinerea cavitatii bucale si ingrijirea sistematica a dintilor, tratarea cariilor, a inflamatiilor gingiilor si a mucoasei bucale;
-lupta impotriva fumatului care provoaca boli cronice ale multor organe;
-evitarea agentilor cancerigeni fizici si chimici, prin respectarea normelor de igiena a muncii;
-igiena sexuala, a sarcinii, nasterii si alaptarii, cu evitarea avorturilor multiple;
-folosirea rationala a soarelui, apei si aerului, fara excesele expunerilor indelungate;
-lupta impotriva uzarii, imbatranirii premature, in scopul mentinerii capacitatii de munca.
Al doilea obiectiv este acela de se sprijini depistarea timpurie si de a contribui la un tratament rational si precoce al leziunilor asa-zise prea canceroase, combatand autotratarea, folosirea gresita a medicamentelor. Cu riscul de a ne repeta vom adauga aici cuvintele marelui nostru savant Victor Babes, care spunea: cancerul nu incepe ca un cancer, ci ca o iritatie cronica banala care de multe ori s-ar putea evita. El a fost acela care a atras atentia asupra pericolului la care se expun acei care neglijeaza timp de zeci de ani diferite iritatii profesionale sau inflamatii cronice.
Al treilea obiectiv al profilaxiei largite are in vedere influentarea int-un sens pozitiv al bolnavului, purtator al unei tumori maligne, care trebuie sa urmeze tratamentul indicat, sa respecte sfaturile medicului, sa se prezinte la controalele periodice. Acest lucru mai inseamna indreptare catre asistenta medicala calificata si increderea in tratamentele verificate.