cum se manifesta caria dentara

In primele etape caria se remarca sub forma unei pierderi de substante pe suprafata dentara, unde varful sondei cu care se examineaza nu aluneca, agitandu-se de unele mici neregularitati; zona in general este rugoasa si de coloratie bruna. In fisuri sau foseta, caria incipienta se depisteaza mai usor, sonda acrosandu-se in aceste neregularitati.
Radiologie, aceste carii se pot depista prin aparitia de imagini radio clare.
Nici un simptom subiectiv nu sesizeaza bolnavul la o asemenea Ieziune dentara; numai medicul stomatolog experimentat poate decela asemenea carii incipiente la un examen clinic atent; iata de ce examenul periodic al tuturor copiilor si adolescentilor, la interval de 6-12 luni, a devenit cea mai eficace metoda in prevenirea cariei dentare.
Intr-un stadiu mai avansat apare o ulceratie cu pierdere de substanta pe suprafata dintelui, ulceratie in care sonda acroseaza. La examenul radiologic se remarca o tipica imagine radio-clara interesand smaltul si dentina. Acum apare sensibilitatea la rece si la cald sau la alimentele dulci sau acre. Este etapa de carie dentinara, etapa de alarma pe care parintii trebuie s-o sesizeze pentru a duce copilul la examenul stomatologic. Tratamentul cariei in aceasta etapa nu produce dureri copilului, realizandu-se acea incredere atat de necesara unui bolnav, copil sau adult, in medicul stomatolog. Tratamentul de specialitate consta in evacuarea resturilor alimentare si dentinare din ulceratie, prepararea unei cavitati geometrice si obturarea cu un strat de cement, un izolant contra caldului si recelui, si o substanta dura, rezistenta, de genul amalgamului sau silicofosfatului.
Daca nu este tratata caria dentara evolueaza invadand pulpa dentara (stadiul de pulpita).
Acum apar dureri spontane, ce se iradiaza la dintii vecini si se exacerbeaza la rece, cald sau la mancarurile dulci sau acre.
Si aici se pot urmari mai multe etape evolutive, descifrate de stomatologul experimentat, care efectueaza in acelasi timp si un tratament diferentiat. La inceput se congestioneaza pulpa dentara (stadiul de hiperemie) faza in care un tratament cu antibiotice aplicate local si un coafaj poate salva pulpa dentara. Intr-o etapa mai avansata serul din sange iese prin peretii vasculari dilatati, producand un edem (umflatura) in camera pulpara. Este etapa de pulpita acuta superficiala in care durerile spontane sunt evidente mai ales la percutia dintelui bolnav, in aceasta faza se extirpa pulpa dentara din camera pulpara, lasand inca pe cea radiculara (pulpotomie) necesara la copil pentru dezvoltarea radacinii.
Mai tarziu, toata camera pulpara se umple cu un exsudat (pulpita acuta totala) comprimand nervii dentari, declansand dureri extrem de mari mai ales la adolescenti. Sunt atat de violente aceste dureri, incat bolnavii le taxeaza ca turbarea dintelui, cerand cu insistenta extractia. Aici este necesara anestezia, dupa care trebuie extirpata pulpa dentara si radiculara; se continua apoi cu pansamente antiseptice si obturatia canalului radicular si a cavitatii dentare, preparate sub forma geometrica retentiva.
Cand exsudatul din camera pulpara a devenit purulent, vorbim de pulpita purulenta in care trebuie sa efectuam acelasi tratament de extirpare a pulpei dentare si de obturatie ulterioara a canalelor dentare. In aceasta faza compresele reci calmeaza durerea, in schimb percutia dintelui este foarte dureroasa, iradiind si la dintii vecini.
Puroiul invadant distruge pulpa dentara, astfel incat durerile dispar, aparand cel mult la percutia dintelui. Este etapa de gangrena pulpara. Bolnavul fericit ca nu mai are dureri, nu se mai gandeste sa mearga la medicul stomatolog. Procesul carios evolueaza distrugand in mod lent si sigur coroana dentara; microorganismele invadeaza regiunea periapicala, producand complicatii locale (periodontita apicala, abces perimaxilar) sau generale, la distanta prin invazia sistemului vascular (endocardite, miocardite) sau a rinichiului, unde produce glomerulonefrite grave. De asemenea microorganismele din zona periapicala pot trimite la distanta toxinele lor producand diferite afectiuni alergice sau diferite forme evolutive de reumatism articular.
In cel mai bun caz bolnavul ramane cu resturi dentare ce cad singure sau se extrag de medicul stomatolog, producand cel mai evident semn al batranetii: edentatia, ce atrage deformarea fetei, aparitia ridurilor peribucale, ce nu pot fi intinse nici de cele mai bune proteze.