evitati orice abuz; fiti sobru!

 Evitati orice abuz; fiti sobru!
Pe buna dreptate, varsta inaintata se leaga de o minte inteleapta, echilibrata si rationala. Cei ce n-au batrani sa-si cumpere, spune o zicala plina de talc, la adresa intelepciunii si pretuirii varstnicilor. Asa si este, cei ce au si ii asculta au multe de invatat si de folosit de pe urma experientei lor si a sfaturilor lor pretioase.
Psihologic, batranetea este o noua stare sufleteasca, de echilibru stabil, de valorificare spirituala superioara si de calcul rece, solid (pe care din nefericire unii tineri il califica, pe nedrept, ca meschin) privind modul cum trebuie traita viata, ca sa merite a fi traita. Batranetea nu este lipsita de entuziasm, dar acesta este temperat de experienta ce reduce riscul esecului.
Daruirea celor varstnici este de aceea mai profunda, mai just canalizata.
Intelepciunea batranilor Ii face sa fie cumpatati In viata, sobri, dramuiti fata de orice posibilitate de risipire inutila a fortelor, rezervati fata de multiplele tentatii de a-si petrece restul vietii in placeri excesive.
Virtutea - spunea B. Shaw - nu consta in abtinerea de la viciu, ci in nedorirea lui. Iar calea care duce spre virtute este calea unei vieti bogate in continut spiritual in care efortul nostru continuu merge, nu spre maximum de confort si placeri minore, ci spre continua elevatie si autodepasire.
Drumul laturalnic al lantului de placeri, de simplificari comode si confortabile este pavat cu satisfactii minore, cu tabieturi ce imping treptat spre abuzuri, patimi si vicii.
In fruntea piramidei viciilor sta patima betiei, care degradeaza omul pe plan familial si social si distruge treptat, dar sigur, organismul.
Batranetea are destule lucruri dezagreabile, nu le mai adauga rusinea viciului! spunea Plutarh.
Alcoolismul imbatraneste omul mai repede ca orice, pentru ca este o intoxicare cronica care produce tulburari si leziuni organice grave, boli de nutritie si ale sistemului nervos. Alcoolismul macina nu numai tineretea si sanatatea, ci aduce si o degradare penibila a personalitatii si vointei. De aceea adesea ea este insotita si de o descompunere morala ce impinge omul descumpanit catre desfrau.
Pe planul vietii sexuale, descumpanirea celor ce nu au stiut, sau nu au avut puterea sa treaca cu bine de varsta critica duce la manifestari sexuale hidoase (divorturi dupa zeci de ani de convietuire normala, recasatoriri cu diferente mari de varsta, viata sexuala destrabalata si dezordonata, aberatii sexuale, violuri etc).
In realitate, dupa perioada climacteriana (la femei menopauza se instaleaza intre 45 si 52 de ani, iar la barbati andropauza apare intre 50 si 60 de ani) organismul intra intr-o noua stare de echilibru stabil, care nu este echivalent cu batranetea si nu inseamna de loc incetarea activitatii sexuale. Ansamblul de modificari morfologice, functionale si psihice, cauzat de regresiunea treptata a capacitatii sexuale datorita involutiei glandelor sexuale, nu survine brusc, ci treptat si nu trebuie sa insemne prilej de nelinisti inutile si daunatoare. Abuzurile in activitatea sexuala la aceasta varsta, de teama nejustificata a vreunei incetari bruste a capacitatii sexuale, duc la epuizarea organismului. La fel de nepotrivita este la aceasta varsta autoinspectia continua, izvorata dintr-o teama si framantari excesive, depresive, legate de sentimentul imbatranirii, al impotentei sau al frigiditatii. In realitate, tocmai aceasta neliniste, creata artificial de persoana in varsta, impinge spre psihoze depresive ce poate duce la impotenta sexuala de origine psihogena. Adica ne impinge tocmai spre ceea ce evitam. Solutia este a intelege realitatea, care nu este de altfel de loc nelinistitoare: a nu forta natura lucrurilor, a ne comporta echilibrat si cumpatat, renuntand la abuzivele probe biologice de vitalitate care grabesc epuizarea fizica. Cercetarile stiintifice de specialitate demonstreaza ca prin cumpatare si o viata normala, capacitatea si vitalitatea sexuala pot fi prelungite pana la varste inaintate, chiar peste 80 de ani, fara a fi nevoie sa folosim vreo medicatie ajutatoare stimulativa sau vreo operatie miraculoasa .
In randul abuzurilor daunatoare mai trebuie avute in vedere tutunul si cafeaua, vicii mai mici, dar nu lipsite de daune pentru organism, daca sunt folosite abuziv.
Se stie ca nicotina din tutun, ca si cafeina din cafea, sunt stimulatoare, ale sistemului nervos central, produc, atunci cand sunt folosite moderat, o calmare, o inviorare de scurta durata, datorita vasodilatatiei cerebrale. Abuzul lor duce insa la reversul medaliei, la vasoconstrictie, spasme vasculare si la consecinte nefavorabile asupra creierului, inimii, stomacului, aparatului respirator. Obisnuinta cu ele se stie cat de greu este de indepartat, ca in orice toxicomanie. Vointa insa si ratiunea le poate invinge, macar in ceea ce priveste evitarea abuzurilor.
Sa nu uitam ca in fond orice stimulent artificial al sistemului nervos nu este mai folositor decat loviturile de bici date calului, ca sa fuga mai repede sau sa traga greutati mai mari. In fond, efectul lor este numai stimularea excesiva a propriilor resurse nervoase, ele neaducand resurse noi, ceea ce poate duce la grabirea epuizarii nervoase si fizice. Mult mai rational este sa traim ordonat si corect ca sa nu avem nevoie de stimulente.
Duceti o viata ordonata!
Primul sens al ordinei in viata este sobrietatea, inteleasa nu numai ca o infranare, ci si ca o obisnuinta de a pastra masura in toate.
Aspectul biologic principal al masurii este respectarea ritmicitatii. Sa ne explicam. Ritmul biologic (bioritmul) este un mod fundamental de miscare a materiei vii, care functioneaza permanent prin desfasurarea succesiva a fenomenelor biologice, in care fenomenele revin periodic (cotidian, lunar, sezonier, anual etc).
Fara succesiunea ritmica a momentelor de munca si de repaus, inima, bunaoara, nu ar putea sa-si desfasoare activitatea.
Contractiile alternative urmate de pauze de relaxare face ca inima sa pompeze zilnic intre 6 000-10 000 litri de sange in tot corpul. Este drept ca o revolutie cardiaca dureaza mai putin de o secunda (70-80 de batai pe minut). Dar peste o treime din acest minuscul interval inima se odihneste. Daca adunam toate aceste mici pauze, rezulta ca inima se odihneste 8 -10 ore pe zi. Totul datorita activitatii sale ritmice.
Cam 8 ore de odihna au si muschii respiratori, desi noi continuam sa respiram atat ziua, cat si noaptea, prin ritmicitatea inspiratiei si a expiratiei.
Mai mult decat atat, multe dintre functiile glandelor cu secretie interna prezinta in decursul celor 24 de ore oscilatii ritmice regulate mono sau polifazice, astfel ca in jurul acelorasi ore ale zilei sau ale noptii sa atinga regulat niveluri maxime sau minime de activitate. Asa de exemplu glanda corticosuprarenala are un bioritm caracterizat printr-o activitate secretorie maxima in primele ore ale diminetii, ca sa devina treptat minima in jurul miezului noptii. Aceasta curba nu este intamplatoare intr-un organism atat de
perfect organizat ca cel uman, ci tine seama de activitatea sistemului nervos vegetativ.
Faptul ca insasi capacitatea de lucru evolueaza ritmic in cursul unei zile se explica tot prin complexul bioritmurilor din organism adaptate felului nostru de a trai. Se stie ca de regula perioadele de varf ale capacitatii de munca sunt intre orele 8-12 si 16-19, cu trei scaderi legate de orele de masa si de digestie.
Ritmurile noastre biologice sunt produsul unor adaptari indelungate menite sa ne ajute sa traim si sa muncim cu o economie maxima si cu o utilitate maxima. A nu tine seama de ele inseamna a obliga organismul la eforturi suplimentare, continue, care duc cu timpul la scaderea capacitatii de adaptare, la imbatranire.
Iata de unde vine necesitatea unei vieti ordonate ca o regula esentiala de igiena a traiului.
Practic, aceasta inseamna ca o data format un regim ritmic de viata, corect, in raport cu cerintele vietii sociale si cu nevoile organismului, trebuie respectat intocmai. Cu atat mai putine abateri cu cat inaintam in varsta. Sa ne culcam si sa ne sculam la ore fixe, sa mancam Ia ore fixe, sa ne plimbam la ore fixe etc.
Sa nu transformam noaptea in zi si apoi ziua in noapte.
Sa alternam orele de activitate cu cele de odihna si somn, asa cum noaptea urmeaza zilei si ziua noptii.
Sa facem, daca se poate, aproape fiecare lucru la timpul sau si mereu la aceeasi ora.
Acest automatism biologic si fiziologic este deosebit de util organismului prin economia uriasa pe care o confera celulelor corticale ale creierului, glandelor cu secretie interna si multor si steme, aparate si organe ale corpului. Obisnuinta care se formeaza cu timpul face sa simtim necesitatea vietii ordonate si ritmice si mai ales sa simtim plusul de vitalitate si energie ce ne ramane pentru a putea crea si a ne bucura de viata din plin, ani multi, fara sa ne simtim obositi.
A fi ordonat nu are de ce sa insemne o diminuare a valorii noastre umane, a personalitatii noastre. O viata spirituala bogata, valoroasa, nu se opreste desigur la astfel de satisfactii minore de manifestare a personalitatii, ca aceea a bravadei de a sfida ordinea si sobrietatea. Numai saracia spirituala poate cere performante de excentricitate fata de ritmul regulat si sobru de viata, ca mijloc de omorare a plictisului.
Marile valori spirituale ale omenirii au creat lucrand si odihnindu-se ritmic, ordonat, dupa programe zilnice riguroase, dar placute si variate, potrivite fiecaruia in parte. Numai astfel au reusit ei sa creeze opere nemuritoare pana la adanci batraneti.
Marele fiziolog Pavlov a dus o astfel de viata sobra si strict ordonata pastrandu-si capacitatea de munca pana aproape de 90 de ani. El spunea: Nu exista nimic mai imperios in viata organismului uman decat ritmul. Tot el a mai aratat ca aceasta activitate de sistematizare (denumita stereotip dinamic) este o forma superioara a activitatii de sunteza a scoartei creierului si totodata forma cea mai usoara a muncii glandulare, cardiace, respiratorii etc.
Deci cine vrea sa traiasca mult si sa-si mentina cat mai mult puterea de lucru, de gandire si de viata, trebuie sa fie nu numai cumpatat, dar si ordonat pana la exigenta.