frumusetea

 Adevarata frumusete nu se obtine prin camuflarea imperfectiunilor, ci prin dobandirea si pastrarea unei sanatati infloritoare. Fiecare doreste sa aiba un ten proaspat, un aspect tineresc. Aceasta dorinta se poate realiza insa numai in masura in care stim sa cultivam calitatile cu care ne-a inzestrat natura si sa le adaugam mici corective printr-o ingrijire cosmetica rationala.
Ingrijirea tenului
Pentru a ne ingriji rational si eficient tenul avem nevoie sa-i cunoastem caracteristicile. Inainte de a ne hotari asupra vreunui tratament cosmetic este necesar sa stabilim daca tenul nostru este gras, uscat sau normal. In acest scop putem folosi testul foitei de tigara, trecand foita cu rabdare pe diferite portiuni ale fetei si uitandu-ne de fiecare data la transparenta pe care o prezinta in lumina. Daca apare patata inseamna ca tenul este gras, iar daca nu prezinta pete inseamna ca tenul este uscat. Bineinteles ca hartia va fi aplicata pe un ten perfect curat, dupa indepartarea prafului, fardului, pudrei si cremei.
Se spala obrazul cu apa si sapun neutru si se procedeaza la determinarea naturii tenului abia dupa circa 3 ore, cand pielea si-a recuperat aciditatea ei normala. In general, pielea are reactie usor acida. Pielea care are reactie alcalina devine vulnerabila la micile infectii (cosuri, iritatii, roseata). Pielea grasa se caracterizeaza prin secretie exagerata de sebum, aspect lucios, pori dilatati. Persoanele cu tenul gras se rideaza mai greu, dar pielea lor este aspra, de cele mai multe ori presarata cu puncte negre care se pot infecta, ceea ce are ca urmare aparitia cosurilor. In general se recomanda spalarea obrazului gras cu apa si sapun. Unele persoane nu suporta insa nici cel mai bun sapun neutru. De aceea se impune curatirea obrazului cu un demachiant. Acesta nu se aplica cu vata, ci se pune in palma, apoi se freaca bine obrazul si se indeparteaza cu un servetel de hartie sau cu un tampon de vata. Pentru tenul gras exista in comert emulsia Mimoza. Curatirea se termina prin trecerea pe fata a uneia din urmatoarele lotiuni:

I.Acid salicilic 0,50 g
Acid boric 1 g
Camfor 1 g
Alcool 20 g
Apa de roze 80 g
II. Suc de lamaie 25 g
Balsam de Peru 2 g
Alcool 20 g
Apa distilata 45 g

sau se infuzeaza in 1/2 litru de apa clocotita 60 g foi de rosmarin, se filtreaza si se adauga apa de hamamelis.
Apa pentru spalat obrazul va avea temperatura camerei. Din cand in cand putem folosi pentru spalat apa calda si apoi apa rece. Caldura si frigul provoaca alternativ o vasodilatatie urmata de vasoconstrictie, fenomen care actioneaza favorabil asupra circulatiei sangelui si asupra terminatiilor nervoase, asigurand o hranire mai buna a pielii. Apa fierbinte provoaca cu timpul o vasodilatatie persistenta si molesirea muschilor, avand drept urmare inrosirea si ridarea fetei. Apa calcaroasa va fi inmuiata cu borax sau tinctura de benzoe (1 lingurita la 1 litru de apa).
Folosirea substantelor astringente este astazi mult discutata. Nu se recomanda sa recurgem la o degresare drastica nici in cazul tenului excesiv de gras. Se va renunta deci la folosirea din proprie initiativa a benzinei, a tetraclorurii de carbon, a eterului, a acetonei, a alcoolului concentrat si in general a lotiunilor cu o concentratie de alcool care depaseste 50%. Un degresant usor se poate prepara din 3 g trietanolamina dizolvata in 100 ml apa distilata.
Din cauza secretiei de sebum, porii se dilata cu timpul, ceea ce impune folosirea unor preparate speciale. Astfel sunt indicate lotiunile cu suc de castraveti care se prepara in modul urmator: se iau castraveti mari, bine copti, se curata de coaja, se taie bucati si se storc printr-un tifon; la 1 litru de zeama se va adauga 1/4 litru alcool rafinat; se lasa in repaus 24 de ore, apoi se strecoara din nou prin tifon; se pastreaza in sticle bine inchise la loc racoros. Tenurile cu pori deschisi se pot lotiona si cu suc de lamaie 35 g, alaun 1 g, alcool 15 g, apa 50 g. Zilnic ne putem prepara o lotiune excelenta pentru inchiderea porilor din 1 lingurita suc de lamaie si 1 lingurita lapte crud. Tenurile cu tendinta spre acnee se vor sterge cu lapte acidofil sau cu iaurt care, marind aciditatea pielii, ajuta la ameliorarea situatiei. Daca pielea este excesiv de grasa putem realiza o degresare usoara, folosind la spalat putina sare amestecata cu clabuc sau emulsie de demachiat. Nu vom abuza insa de acest procedeu pentru a nu degresa prea puternic pielea.
De cele mai multe ori, tenul gras prezinta puncte negre, in special pe aripile nasului si barbie. Se impune ca la 3-4 saptamani sa procedam la indepartarea lor prin stoarcere. Curatam mai intai obrazul cu un lapte de demachiat, care indeparteaza fardul si impuritatile de pe suprafata pielii, ungem regiunea din jurul ochilor (regiune deosebit de sensibila) cu crema grasa, apoi expunem obrazul timp de 5-10 minute la baia de abur. Aceasta se obtine punand la fiert intr-un vas cu apa un pumn de musetel si eventual cateva picaturi de tinctura benzoe. Cand obrazul este bine aburit trecem la stoarcerea punctelor negre cu ajutorul a doua degete invelite in comprese sterile. Se sterge apoi fata cu o solutie astringenta. Zilnic vom pastra o igiena riguroasa a pielii cu apa si sapun sau demachiant, frecand portiunile respective cu putina faina de malai. Seara putem sterge obrazul cu: pepsina 1 g, acid citric 1 g, apa 100 g.
O data pe saptamana se recomanda frecarea portiunilor care prezinta puncte negre cu: 1 lingurita tarate de grau, 1 lingurita faina de malai si un varf de cutit borax.
Tot pentru tenul gras putem prepara o lotiune cu calitati deosebite din zeama a doua lamai amestecata cu 3 albusuri batute spuma si 100 g alcool de 70°. Aceasta lotiune o putem folosi un timp mai indelungat, cu conditia s-o pastram in sticle bine inchise la Ioc uscat si racoros. Pentru curatirea tenurilor grase, dar sensibile si iritate, ne putem prepara un lapte de demachiat din 1/2 litru zeama de castraveti, 125 g alcool, 50 g ulei de parafina uz intern, 50 g apa, 1 galbenus, 1 albus batut spuma, 2 linguri de miere de albine si 10 g tinctura de benzoe. Se procedeaza in felul urmator: se bate albusul spuma, se adauga galbenusul frecat in prealabil cu miere de albine si ulei de parafina, peste care se toarna zeama de lamaie amestecata cu alcool si zeama de castraveti. La sfarsit adaugam picatura cu picatura tinctura benzoe. Pentru tenul iritat, foarte sensibil, se recomanda folosirea apei de marar pe care o putem prepara punand la fiert timp de 1 minut 3 legaturi de marar in 1/2 litru apa de ploaie. Dupa racire strecuram apa obtinuta si ii adaugam 4 lingurite zeama de lamaie, 2 lingurite alcool si 1 lingurita glicerina.
Aplicarea mastilor da rezultate excelente in cazul tenului gras. Folosirea cremelor in cazul tenului gras trebuie facuta cu prudenta, deoarece aplicarea cremelor grase peste secretia seboreica abundenta poate provoca aparitia cosurilor. Nu inseamna ca tenul gras nu necesita nici un fel de crema. Dimpotriva, pielea fiind aspra, lipsita de suplete, se impune chiar aplicarea unei creme uscate sau semigrase, ca Elida, Vals, Magnolia, care vor fi mentinute pe fata maximum 1 ora. In jurul ochilor, unde isi fac aparitia ridurile, se va aplica chiar in cazul tenurilor excesiv de grase o crema hranitoare (Anca, Catifelin, Neotin, Apidermin). Pudra joaca un rol important in ingrijirea tenului gras, deoarece absoarbe grasimea si face sa dispara luciul obrazului. De multe ori, pielea grasa prezinta o serie de pete inestetice, in care caz vom folosi inainte de culcare urmatoarea solutie: hidrochinona 5 g, acid fosforic 1 g, alcool 50 g, apa 50 g. In tratamentul tenului excesiv de seboreic nu se pot obtine rezultatele dorite daca nu ne impunem un regim alimentar fara grasimi, ciocolata, afumaturi, bauturi alcoolice.
Pielea uscata se caracterizeaza prin: secretie insuficienta a glandelor sebacee si pori putin aparenti, este fragila, iritabila, se descuameaza cu usurinta, prezinta riduri la inceput minuscule, care se accentueaza cu varsta. Ingrijirea unui asemenea ten trebuie facuta in mod deosebit si anume: la curatire se va folosi cat mai putin sapun sau chiar deloc, fiind indicat un lapte gras (tip Doina). Apele dure, calcaroase, produc o perturbare; de aceea vom prefera apa de ploaie sau vom inmuia apa de la conducta cu bicarbonat de sodiu (1 lingurita la 1 litru de apa). Cremele grase joaca un rol hotarator, suplinind lipsa de grasime naturala a pielii. Crema hranitoare va fi aplicata zilnic si mentinuta pe fata timp de cateva ore (in cazul tenurilor excesiv de uscate poate fi pastrata si in cursul noptii). Seara, crema va fi stearsa cu un tampon de vata. Cremele topite in prealabil si aplicate in stare calda sunt mai eficace. Pentru a se realiza o absorbtie cat mai buna a cremei se recomanda ca pielea sa fie frecata in prealabil cu un burete de cauciuc. Vom evita folosirea cremelor uscate, pe baza de stearati, deoarece pot cauza descuamatii si inrosiri ale pielii. In timpul iernii, pielea uscata trebuie protejata in mod special impotriva intemperiilor, nefiind suficient fondul de ten sau cremele obisnuite de zi, care nu sunt atat de dense pentru a forma un ecran protector eficace.
In cazul tenurilor uscate si normale, curatirea obrazului se mai poate realiza cu o emulsie de migdale dulci pe care o vom prepara astfel: 30 g migdale cojite se piseaza bine; se adauga in portiuni mici 90 g apa in care am dizolvat 0,10 g acid salicilic si 5 g alcool; se filtreaza. In acelasi scop putem prepara dintr-un galbenus de ou frecat cu 2 lingurite de untdelemn o emulsie pe care, daca o tinem la rece, o putem folosi 2 - 3 zile. Ea inlocuieste perfect sapunul, pielea ramanand dupa spalare curata si supla. Taritele isi gasesc aplicare in cazul tenului uscat, sensibil, cu conditia sa fie umezite inainte de intrebuintare cu putin lapte caldut. Dupa curatirea obrazului, o data pe zi, este bine sa folosim o lotiune tonica, usor astringenta, avand totodata si proprietati hidratante. Se prepara din zeama unei portocale peste care se adauga un pahar cu apa de roze.
Tenurile care se descuameaza pot fi unse cu caimac proaspat. Dupa 10-15 minute, cand caimacul se usuca, se clateste obrazul cu infuzie de musetel si se unge cu putina crema cat timp este inca umed. Tot in cazul unui ten care se descuameaza si este predispus la aparitia ridurilor se recomanda folosirea compreselor cu ulei de masline sau arahide. Cu uleiul incalzit la baie de apa se imbiba o bucata de panza careia i-am taiat orificii in dreptul nasului, ochilor si gurii. Pentru mentinerea uleiului la o temperatura constanta vom aplica peste panza un prosop inmuiat in apa calda. Dupa indepartarea panzei vom masa obrazul pana patrunde tot uleiul in piele. Cu apele tonice, folosite adesea in cazul tenului uscat, nu vom freca obrazul, ci vom imbiba un tampon de vata cu care vom atinge usor fata prin tamponari dese, astfel incat sa nu indepartam grasimea. Aceasta poate ramane pe piele fara sa impiedice actiunea substantelor din lotiunea respectiva. Iata formula unei lotiuni tonice: apa de roze 50 g, camfor 1 g, acid boric 2 g, tinctura de benzoe 15 picaturi.
Pielea deshidratata. Deshidratarea este un fenomen care poate surveni indiferent de celelalte caracteristici ale pielii. Este adevarat ca cea mai lovita de acest neajuns este pielea uscata, fina, care nu se poate apara suficient impotriva uscaciunii. Ea se prezinta ca o piele ridata, stearsa si ofilita. Prinsa intre degete, se dovedeste lipsita de suplete si elasticitate si are adeseori reactie alcalina. In general, pielea este saraca in apa datorita diferitilor factori externi si interni. Din prima categorie putem cita caldura, baile de soare prelungite frigul si vantul, iar dintre factorii interni, tulburarile glandelor suprarenale si ale tiroidei. Alte cauze care pot provoca micsorarea cantitatii de apa sunt: hrana rau echilibrata, absorbita prea repede, nervozitatea, insomnia, excesul de tutun si alcool, neingerarea de lichide (in timpul curelor de slabire). La peste 40 de ani, recuperarea apei pierdute se face mai greu.
Ca tratament extern se impune in asemenea cazuri inmuierea pielii cu lotiuni (niciodata alcoolice) continand ape de flori si cu comprese caldute cu infuzie de musetel sau nalba. Folosirea cremelor hidratante (emulsii de ulei in apa) contribuie substantial la hidratarea pielii: lanolina 12 g, butir cacao 5 g, ceara alba 7 g, ulei de parafina uz intern 30 g, apa 20 g.
Pielea normala se intalneste mai rar, are porii mici, invizibili cu ochiul liber. Ingrijirile zilnice vor fi in ge¬neral aceleasi ca in cazul tenului uscat, tinand seama de anotimp, specificul muncii etc.
Desigur ca nu vom omite pielea gatului, care se rideaza de timpuriu si trebuie ingrijita cel putin cu aceeasi rigurozitate ca pielea obrazului.