hrana

Sa intelegem de aici ca adultii nu au nevoie de lapte?
Multe persoane adulte traiesc si raman sanatoase pana la adanci batraneti fara sa bea lapte sau sa foloseasca alte produse lactate. Daca se foloseste, laptele trebuie consumat intr-o forma degresata, de preferinta in cantitati mici, ca adaos la prepararea alimentelor sau cu cerealele de la micul dejun.
Ganditi-va la urmatorul lucru: in afara gradinilor zoologice, nici un mamifer nu consuma laptele altei specii si, o data intarcat, nici un mamifer nu mai bea lapte. Omul este singura exceptie. Laptele oricarei creaturi este un aliment sanatos numai pentru puii ei. In cautarea hranei adevarate.  Hrana adevarata! De fapt, hrana adevarata pentru oameni adevarati! Ce idee atractiva! Ce promisiune tentanta!

Ce se intelege prin hrana adevarata?
In reclamele comerciale, hrana adevarata se dovedeste a fi carnea de vita, ale carei calitati sunt elogiate de cele mai atragatoare celebritati. O autoritate in domeniul nutritiei explica nu demult, in cadrul unei reclame, ca 100 g de carne slaba de vita contine tot atata colesterol cat aceeasi cantitate de carne de pui. Ceea ce nu ni se spune este faptul ca, desi din punct de vedere al continutului de colesterol carnea de pui este comparabila cu carnea slaba de vita, aceasta din urma contine de trei ori mai multe grasimi saturate (decat carnea de pui). Este binecunoscut efectul de crestere a nivelului colesterolului pe care grasimile saturate il au (prin cresterea sintezei acestuia la nivelul ficatului). Si apoi, cine consuma numai 100 g? Un carnacior de marime mijlocie cantareste cca 150 g, iar o portie de friptura cantareste cca 180 g.

Totusi, carnea este o sursa importanta de proteine, nu-i asa?
Intr-adevar, carnea este o sursa bogata de proteine, insa aceasta ridica o serie de probleme.
In primul rand, majoritatea oamenilor isi supraestimeaza nevoia de proteine. Astfel, ratia zilnica recomandata pentru proteine a fost fixata cu generozitate intre 44 si 61 g, insa majoritatea compatriotilor nostri consuma de doua-trei ori mai mult. Si o buna parte a acestui exces proteic provine din alimentele de origine animala. Pentru exemplificare, in anii imediat urmatori celui de-al doilea razboi mondial, consumul de carne se cifra la cca 20 kg/persoana pe an. Astazi, daca ne referim numai la carnea de vita, cifra s-a dublat in ceea ce priveste consumul de carne de pui, de porc si de peste consumul a crescut vertiginos. Si aceasta, in conditiile in care se stie de ani de zile ca excesul proteic este toxic pentru rinichi. O problema inca si mai mare este ridicata de cantitatile importante de grasimi (majoritatea saturate, deci daunatoare) si colesterol pe care carnea le contine. Rezultatele cercetarilor stiintifice au identificat, fara putinta de tagada, alimentatia bogata ca fiind principalul vinovat de aparitia bolilor degenerative atat de raspandite in zilele noastre. Iar alimentele bogate care ne ucid sunt in majoritate produse de origine animala, cum ar fi carnea, ouale si produsele lactate. Problema este ca, desi organismul uman este capabil sa se hraneasca cu alimente de origine animala, acestuia ii lipseste totusi sistemul special de protectie fata de cantitatile mari de grasimi si colesterol, sistem cu care organismul animalelor carnivore este dotat. La om, excesul de grasime si colesterol se ingramadeste in sange si apoi incepe sa se ataseze de invelisul intern al vaselor de sange. Astfel, cu timpul, arterele se ingroasa si se ingusteaza din ce in ce mai mult, formandu-se placile ateromatoase. Pe masura ce aportul de sange catre organele vitale diminueaza sau este chiar total intrerupt, se pun bazele multora dintre bolile ucigase ale zilelor noastre, cum ar fi bolile cardiace, hipertensiunea, accidentul vascular cerebral, diabetul si cateva tipuri de cancer.

Vreti sa spuneti ca o alimentatie fara carne ar fi mai buna?
Exista milioane de oameni, in toate partile lumii, care o duc foarte bine fara sa consume deloc carne. Va invitam sa cantariti numai cateva dintre avantajele acestui mod de alimentatie: Scaderea riscului de imbolnavire. Populatiile vegetariene sunt in mod evident scutite de bolile ucigase care fac ravagii in tarile in care consumul de carne este ridicat. Viata mai lunga si mai sanatoasa. Statisticile arata ca vegetarienii sunt mai slabi (subtiri), mai sanatosi si traiesc mai mult decat ceilalti. Alimentele vegetale sunt mai sigure, comparativ cu cele animale. De indata ce un animal moare, in corpul lui se pun in libertate enzime care incep procesul de descompunere. Conservarea adecvata a carnii ramane o problema care este departe de a-si fi gasit solutia. Animalele ingereaza si depoziteaza in corpul lor substante chimice periculoase, provenite din ingrasamintele si pesticidele cu care hrana lor a fost tratata. Cei insarcinati cu controlul calitatii carnii animalelor sacrificate sunt nevoiti sa-si faca treaba repede, ceea ce inseamna ca o examinare atenta este practic imposibila. Ca sa nu mai vorbim de animalele sacrificate in incinta gospodariilor taranesti, a caror carne ajunge la consumator, adesea, in conditii necorespunzatoare. Testele efectuate la intamplare asupra diverselor tipuri de carne au aratat ca aceasta contine destul de frecvent reziduuri de hormoni de crestere si antibiotice. Desi exista legi care pun limite pentru folosirea acestor substante, ele sunt greu de aplicat. Multe dintre animalele crescute pentru carne sunt hranite in grajduri sau alte incinte asemanatoare, fara sa faca aproape deloc miscare. Carnea provenita de la un astfel de animal poate contine chiar si de doua ori mai multa grasime decat carnea animalelor de ferma, care se hranesc singure, pe pasune. Protejarea mediului inconjurator. Pentru a obtine un kg de grau sunt necesari 250 l de apa, in timp ce pentru obtinerea unui kg de carne de vita sunt necesari 25.000 l de apa. Este numai un exemplu. Cresterea rezervelor de hrana ale lumii. In S.U.A., 80-90% din 2 productia de grau este folosita ca hrana pentru animale. Daca, americanii si-ar reduce consumul de carne cu 50%, terenul, apa, cerealele si fasolea soia, devenite astfel disponibile, ar fi suficiente pentru ca toti locuitorii lumii a treia sa aiba ce manca.

Ce s-a intamplat cu adevarata hrana naturala? Mai este aceasta considerata hrana adevarata?   
Autorilor de reclame gastronomice le place sa ridice in slavi virtutile hranei naturale. Initial, acest termen era folosit pentru a desemna alimentele obtinute din produse vegetale integrale. Dupa ani de folosire neglijenta insa, sensul acestuia s-a largit in asa masura, incat astazi el este folosit in dreptul oricarui produs care contine cel putin un ingredient sanatos. In paralel cu acumularea dovezilor impotriva consumului de carne si de alte alimente de origine animala, cercetarile in materie de nutritie confirma faptul ca o dieta alcatuita exclusiv din alimente de origine vegetala este nu numai adecvata, ci si superioara. Problema este ca promovarea sanatatii si prevenirea imbolnavirii prin alimentatie si stil de viata nu au intotdeauna ca urmare cresterea profitului. Din acest motiv, vom fi in continuare bombardati cu reclame costisitoare, care vor incerca sa ne ademeneasca sa cumparam diverse produse, fara sa ne mai gandim la consecintele pe care acestea le au asupra sanatatii. Noi, oamenii, nu avem instinctul de a ucide. Suntem mult mai predispusi sa salivam la vederea unui ciorchine de struguri cu roua pe el decat in fata unei bucati de carne cruda. Si este linistitor sa stii ca o alimentatie bazata pe fructe, legume, zarzavaturi si cereale este perfect adaptata nevoilor noastre - atat din punct de vedere anatomic si fiziologic, cat si instinctiv. Cei care suntem cu adevarat intelepti nu vom cauta hrana adevarata la macelarie. Cei cu adevarat intelepti vor gasi hrana adevarata in gradina si pe ogor.