leziunile mucoasei bucale si parodontiului

STOMATITELE

Stomatita este o boala inflamatorie a mucoasei bucale (stoma-gura; ita = inflamatie) manifestata prin congestie, tumefiere (umflare), durere si uneori ulceratii, vezicule (basicute) sau depozite murdare alb-cenusii de fibrina precipitata.

Ori de cate ori rezistenta organismului scade, cum se intampla in bolile infecto-contagioase (scarlatina, pojar etc), in bolile de sange, in intoxicatii sau diferite viroze, microbii saprofiti ce traiesc obisnuit in gura fiecarui copil, nu mai pot fi tinuti in frau, de aparatorii organismului slabit si incep sa se inmulteasca peste masura atacand mucoasa bucala pentru a invada sistemul vascular din intreg organismul. In prima etapa de imbolnavire copilul are o salivatie abundenta care curge printre buze deoarece nu poate inghiti din cauza durerilor pe care le provoaca miscarile limbii. Daca privim cavitatea bucala cu o lumina de lanterna observam ca mucoasa sau gingia este congestionata (rosie), tumefiata (umflata) si dureroasa la orice atingere. Mai tarziu, copilul spune ca are dureri si in regiunea submandibulara, ganglionii fiind si ei invadati de microbi. Deseori pe aceasta mucoasa congestionata apar ulceratii, acoperite cu depozite galbui sau alb cenusii (ulcero-membranoase) sau vezicule (basicute) foarte dureroase la atingere, in formele mai avansate, mucoasa se innegreste si cade descoperind osul alveolar si gatul dintilor; starea generala, in aceasta etapa devine grava, aparand si o halena fetida (miroase gura). Stomatita poate aparea si cu ocazia eruptiei unui dinte, sau la copiii care au carii sau resturi dentare netratate si sunt certati cu spalarea dintilor.

Copilul trebuie izolat si asezat la pat, pentru ca este posibil ca stomatita sa fie produsa de o boala infecto-contagioasa.
Alimentatia trebuie sa fie lichida: ceaiuri, supe de pasare, compoturi, sucuri de fructe, limonade. Sunt excluse in aceasta perioada mancaruri picante, ardei iute, sosuri.

Daca apare si temperatura peste 37,5°, trebuie anuntat medicul de cartier pentru a examina copilul si eventual a-l interna.
Nu este indicat tratamentul empiric ca spalarea cavitatii bucale cu diverse substante, deoarece este necesar ca medicul sa poata face analiza microbilor din cavitatea bucala si a sti astfel sa actioneze cu antibiotice corespunzatoare.
Tratamentul unei stomatita declansate trebuie facut numai de un medic specialist si numai pe baza examenului clinic si de laborator.

GLOSITELE
Glosita este o inflamatie a mucoasei limbii care se poate manifesta prin congestie, tumefactie, durere sau ulceratii, vezicule acoperite cu membrane fibrinoase alb-cenusiu ca si in stomatite. Orice boala generala are o manifestare clinica si pe mucoasa limbii, de aceea orice medic cerceteaza si limba in bolile infecto-contagioase febrile. Limba saburala nu poate fi considerata glosita, ci numai o lipsa de curatire a fetei dorsale a ei, acoperita de papile fungiforme (asemanatoare ciupercilor), care nu mai sunt spalate de saliva, redusa in aceste boli.

Cand reactia de aparare a organismului slabeste in diversele boli generale, apar glositele datorita inmultirii foarte mari a microbilor ce nu mai pot fi neutralizati de saliva redusa si saraca in substante antiseptice sau bacteriostatice (lyzozim). Ulceratiile pe limba pot aparea insa si prin traumatizarea mucoasei de un rest radicular, un croset sau o margine taioasa a vreunui aparat ortodontic sau a unei proteze dentare defectuoase.

Cand infectia patrunde sub mucoasa linguala apare un abces lingual, care se manifesta ca o umflatura foarte dureroasa si fluctuenta. Sunt ulceratii linguale ce se datoresc unor infectii cronice (sifilis, tuberculoza, micoza, cancer), ale caror diagnostic poate fi facut numai de un specialist stomatolog.

Uneori fata dorsala a limbii apare brazdata de santuri adanci neregulate, cand vorbim de o glosita plicaturata, boala ereditara. Alteori pe aceasta fata plicaturata apar zone congestive ce se descuameaza spre varfui limbii; vorbim atunci de glosita exofoliatrice, cand la factorul genetic se adauga si cel infectios. La copiii care iau antibiotice per os, se observa aparitia pe fata dorsala a limbii a unei zone negre pe care papilele filamentoase sunt hipertrofiate, dand aspectul unei limbi cu par negru. Aceasta forma de glosita se datoreste cresterii unei ciuperci pe fata dorsala a limbii spre baza ei, producand si o inflamatie a papilelor.

Orice leziune pe suprafata limbii care nu se vindeca timp de o saptamana ne obliga sa consultam medicul. Cand constatam ca mucoasa limbii este congestionata sau ulcerata, trebuie sa acordam mai multa atentie igienei bucale, efectuand o mai atenta spalare a dintilor si o clatire prelungita cu apa calduta. Nu se recomanda badijonarea leziunilor limbii cu diferite substante, fara sa avem avizul medicului.